2,120 matches
-
apoi și-au petrecut timpul În rezolvarea ei. De ce nu se acceptă lumea ca fiind de la sine Înțeleasă și apoi să se treacă mai departe, s-o Întregească prin gîndire? De ce au căutat ei sensul gîndirii numai În reluarea și reactualizarea dialectică a Creației, cînd gîndirea putea conduce și la alte lucruri? (de pildă, la coincidența cu creația, la creația propriu-zisă, la colaborarea eficientă cu viața) - „Drumul spre centru”, p. 64. Reflecțiunea lui L. Blaga este fidelă, de fapt, concepției lui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
durata acestuia, este dificilă. Din această dificultate rezultă și numărul mare de non-răspunsuri în rundele ulterioare. Utilizarea metodei presupune proceduri relativ complexe de pregătire a studiului, realizare a sondajului (în mai multe runde succesive), analiză a rezultatelor fiecărei runde și reactualizare a chestionarului. Este o metodă a cărei aplicare presupune un interval de timp îndelungat (în comparație cu aplicarea unui simplu chestionar sau cu o ședință în care experții să discute problema). În general, se afirmă că este o metodă de prognoză consumatoare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Probabilitatea de apariție Impactul Strategia de eliminare Măsuri specifice 6. Implementarea planului de management al r. este etapa imediat următoare. Aici se pun în aplicare toate procedurile planificate de reducere a r.. 7. Monitorizarea și controlul r. au ca scop reactualizarea listei r., prin eliminarea r. depășite (de exemplu, odată terminată o construcție, toate r. legate de procesul de construcție în sine au fost depășite), dar și prin reevaluarea impactului și probabilității r. ulterioare. Trebuie luat în seamă faptul că probabilitatea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
2000). Figura 7.2.1.2. Modelul Landy-Farr de evaluare a performanțelor (Landy, Farr, 1983) Acest model cuprinde mai multe procese. În primul rând și cel mai important, vizează procesele cognitive ale evaluatorului: observarea performanțelor angajatului evaluat, stocarea acestor observații, reactualizarea și judecarea acestor informații. Cercetarea empirică a stilului cognitiv al evaluatorului (Nathan și Lord, 1983; Cardy și Kehoe, 1984; Lord, 1985) memoriei (Philips, 1984; Murphy și alții, 1985) și a inferențelor cognitive (Nathan și Alexander, 1985) susțin importanța proceselor cognitive
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de „observație-stocare” și procesul de „regăsire-apreciere” (vezi figura 7.2.1.3). Figura 7.2.1.3 Componente cognitive în evaluare (după Pitariu, 2000) Principalele componente cognitive ale evaluării sunt: observația și achiziția de informații, clasificarea și stocarea informațiilor și reactualizarea informațiilor stocate (Pitariu, 2000). Putem constata că observația și achiziția de informații sunt operații cognitive complexe, fără a fi necesară trecerea în revistă a diverselor teorii ale procesării informațiilor. Operațiile de organizare a percepțiilor, sistematizare a stimulilor, memorare și judecată
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ca în exemplul anterior, însă tipul operației cognitive caracterizează evaluarea performanțelor. Cercetarea aspectelor cognitive și a implicațiilor acestora în procesele de evaluare a performanțelor s-a concentrat pe câteva teme: dinamica memoriei pe termen scurt și lung, rolul codificării în reactualizare, utilizarea judecăților euristice („obișnuințe” cognitive folosite pentru procesarea informațiilor complexe) și rolul atribuirilor făcute de către evaluator (Landy, 1985). Pe baza investigațiilor influenței factorilor cognitivi în aprecierea performanțelor, s-a constatat că supraîncărcarea informațională este mai degrabă o regulă decât o
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
1997). Astfel, un individ cu o nevoie de stimă ridicată va valoriza pozitiv un rezultat care implică o promovare sau o nouă titulatură a funcției, pe când o persoană la finalul carierei, cu o nevoie de securitate ridicată va aprecia pozitiv reactualizarea beneficiilor pentru pensie. De asemenea, aceste rezultate pot fi intrinseci adică, acelea care rezultă direct din îndeplinirea activității sau extrinseci, ele provenind din mediul de muncă extern (sunt de obicei aplicate de alții) (vezi tabelul 12.2.). Tabelul 12.1
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
era un atac direct împotriva regimului juridic internațional sub care se mai afla statul român 65. Cunoscând opțiunile oamenilor politici români, guvernele europene erau convinse că în România aducerea unui prinț străin va însemna și proclamarea imediată a independenței 66. Reactualizarea problemei prințului străin - cerere formulată în 1857 de către adunările ad-hoc - avea drept obiectiv menținerea stabilității interne, a coeziunii și unității naționale, consolidarea autonomiei și pregătirea terenului pentru dobândirea mai rapidă a independenței 67. Se avea în vedere prestigiul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
zilnice până la notițe și reflecții cotidiene sau reacții personale, toate aparținând arsenalului cercetătorului imaginilor și imaginarului. Cercetătorul „În-scrie” discursul social 5, Îl face să devină palpabil, Îl aduce din starea sa trecătoare și imponderabilă Într-un plan al consemnării și reactualizării. Trans-scrierea evenimentelor, personajelor și a faptelor face ca acestea să intre În zona reprezentabilului și le redă circuitului interpretativ. Analiza de discurs este o metodă descriptivă ce presupune reproducerea detaliată a tuturor elementelor specifice, cu maximum de acribie atât În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
O altă specificitate a acestui model este aceea că trimite în centrul schemei de comunicare mediul și stimulii care pot veni din acesta, fiind evidentă o opțiune pentru dezvoltarea unei balanțe dinamice între căutarea informației de către emițător în mediu și reactualizarea comunicării în același mediu de către receptor - fapt asupra căruia am stăruit atunci când am deosebit între tendințele existente privind definirea comunicării. Figura 2. Procesul comunicării. Adaptare după modelul lui Andersch, Staats și Bostrom • David K. Berlo a inițiat ceea ce s-a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
patru mari etape, și anume: - „mai întâi este pusă o largă, deschis-închisă întrebare la care cei mai mulți elevi/studenți pot să răspundă; - o a doua secvență de întrebare începe să îngusteze șirul răspunsurilor și focalizează gândirea cursanților în cadrul strategiei de chestionare; - reactualizarea prelegerilor și/sau afirmațiilor se întrepătrunde cu întrebările, ținând cont de punctele de interes major; - o întrebare finală, conclusivă, aduce cursanții la punctele de încheiere dorite” (Moore, 1994, p. 191). Desigur că preluăm concluzia la care ajunge autoarea, împărtășind convingerile
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
situație-problemă; astfel, o problemă obișnuită nu constituie în mod real o „situație-problemă”, pentru că modul de rezolvare este cunoscut dinainte și aplicat într-un demers previzibil. „Pentru identificarea răspunsului, în acest din urmă caz, nu este necesar decât un efort de reactualizare a unor scheme însușite anterior, de aplicare a lor, pe când o situație-problemă desemnează o situație contradictorie, conflictuală, care rezultă din trăirea simultană a două realități (de ordin cognitiv și motivațional) incompatibile între ele - pe de o parte, experiența anterioară, iar
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
puțină experiență în domeniu (în sens originar, cursanților mai tineri). Metoda posedă dublul avantaj de a se identifica drept o modalitate utilă și mai apropiată modului de a înțelege al celui asistat, dar este totodată și o cale directă în reactualizarea și reîmprospătarea propriei învățări pentru cel care joacă rolul profesorului în această diadă. Într-adevăr, încercați să explicați cuiva din familie ceea ce tocmai ați învățat și veți observa că în urma acestui demers cunoștințele învățate vor deveni mai clare și mai
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care situația concretă o permite și o reclamă. Pe de altă parte, aparent paradoxal, metodele de interacțiune educațională nu se pot utiliza în lipsa celor așa-zis „clasice” sau „tradiționale” deoarece - după cum am văzut deja - avantajele și limitele lor sunt complementare. Reactualizarea celor din urmă din perspectiva interacțiunii educaționale reprezintă o necesitate și o promisiune a școlii moderne. Referitor la ansamblul fenomenului comunicațional ca atare, nu putem să nu remarcăm faptul că avem de-a face cu o dezvoltare extrem de rapidă și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
evaluare didactică În Învățământul primar, Editura Procion Popescu, Elena, Logel, Dumitru, Stroescu Logel, Elena Sinteze de metodică, Editura Carminis, Pitești DEMERS DIDACTIC *Se pregătesc cele necesare desfășurării orei de limba română. Se asigură liniștea și ordinea În clasă. Verificarea și reactualizarea cunoștințelor *Se verifică tema scrisă, citindu se cu voce tare. Elevii integrați urmăresc pe caietele colegilor de bancă. Profesorul de sprijin verifică tema elevilor integrați. Aceștia Își prezintă tema (personalizată) În fața colegilor. Se verifică prin Întrebări conținutul textului „După faptă
PROIECT DE LECȚIE ÎN PARTENERIAT IMPLICÂND CONCEPTUL DE COMUNICARE TOTALĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lăcrămioara-Gabriela SCUTĂRIȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2165]
-
literaturii creștine vechi grecești și latine, vol. I, Polirom, 2001). În acest capitol, Norelli acceptă ipoteza de lucru propusă de V. Loi și M. Simonetti la colocviul din 1978, ipoteză față de care se arătase reticent într‑o primă fază. O reactualizare, în traducerea franceză a primului volum, Geneva, 2000. . Eranistes, ed. H. Achelis, Hippolyt’s kleinere exegetische und homiletische Schriften, Leipzig, 1897, pp. 95; 99; 155; 230; Ep. 146; Haeret. PG 83, col. 377; 401; Quod unum..., PG 83, col. 1440
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
precizat. Este vorba, de fapt, de o simplă nuanță, suficientă însă pentru a departaja cele două grupe de texte. . Cu toate acestea, nu putem nega faptul că, în cazul lui Chiril, avem de‑a face cu o limpezire, cu o reactualizare a vechiului mit al confruntării primordiale între cele două principii majore antagoniste. Se pare că acest mit cosmologic în care Bousset vedea, pe bună dreptate, unul din strămoșii îndepărtați ai „legendei Anticristului”, s‑a păstrat foarte bine și s‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceeași intensitate și semnificație, În memorie. Unele sunt mai vii, mai clare, altele sunt mai estompate, iar multe se șterg, sunt pur și simplu uitate, prin faptul că sunt refuzate. Subiectivitatea joacă un rol important În procesul de relatare, al reactualizării trecutului. Memoria afectivă joacă un rol important În reactualizarea personajului care a fost, atunci când un individ ne vorbește despre sine. Același lucru se poate afirma și despre personajul din viitor. Ceea ce o persoană reală dorește, aspiră să fie, să facă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vii, mai clare, altele sunt mai estompate, iar multe se șterg, sunt pur și simplu uitate, prin faptul că sunt refuzate. Subiectivitatea joacă un rol important În procesul de relatare, al reactualizării trecutului. Memoria afectivă joacă un rol important În reactualizarea personajului care a fost, atunci când un individ ne vorbește despre sine. Același lucru se poate afirma și despre personajul din viitor. Ceea ce o persoană reală dorește, aspiră să fie, să facă, să dobândească, se va proiecta, În virtutea unor tendințe ideale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de care se consideră a fi vinovată. Este o revenire asupra actelor comise și o reevaluare a acestora În planul conștiinței morale a individului, declanșând un alt tip de suferințe morale sub formă de remușcări și căință. Căința este o reactualizare În planul conștiinței a vinovăției comise sau a unui act pe care am fost refuzat să-l facem. Pentru M. Scheler, ea este o „amintire dureroasă”, o remușcare care revine sau persistă În mod obsedant În conștiința individului. Ce este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sfârșitul Întâlnirii a faptului de „a-fi-fost-Împreună”, și despărțirea celor doi. La aceste trei etape temporale ale actului de prezentificare, trebuie să mai adăugăm o a patra, reprezentată prin Întoarcere. Întoarcerea este o revenire În prezent din trecut, un act de reactualizare sau de reprezentificare. El reprezintă nevoia mea de celălalt, manifestată prin nostalgie, prin dor. Prezența, ca fapt de „a-fi-Împreună-cu-celălalt” sau de „a-fi-În”, este o experiență psihomorală pentru Persoană. Prezența, ca fapt de a fi, presupune și o anumită valorizare a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin despărțirea de Rău, o Întoarcere către Bine. Ori, acesta este atât un efort sufletesc, cât și o aspirație morală. Regretul este Întotdeauna un efort de restaurare a Eului. Regretul Înseamnă suferință, o suferință psihomorală care Închide persoana, este suferința reactualizării unui trecut care, prin persistența sa, exercită o presiune permanentă În sfera conștiinței persoanei. În sensul acesta, regretul trebuie considerat o veritabilă experiență a Întoarcerii către trecut, care include două stări sufletești și morale: durerea și suferința. Să Încercăm să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale: durerea și suferința. Să Încercăm să vedem care este raportul dintre regret și durerea, și suferința, care-l Însoțesc. Răul comis este perceput și trăit de persoană ca vinovăție, ca o stare sufletească complexă care apasă permanent individul. Orice reactualizare a vinovăției este Însoțită de resentimente față de actele comise În trecut și față de propria sa persoană, În prezent. Persoana se simte, se recunoaște În planul conștiinței sale ca fiind vinovată și dorește să se desprindă de această vinovăție. Resentimentul pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
propagandă, S. și-a propus totuși - după depășirea primei faze dogmatice, centrată pe denigrarea violentă a culturii „burghezo-moșierești” și ilustrată în anii ’50 de Nicolae Moraru, Traian Șelmaru, Nestor Ignat, Sergiu Fărcășan ș.a., multe „edicte” nefiind semnate - , o recuperare sau reactualizare a unor nume de seamă ale literaturii române. Așa se face că apar numeroase articole comemorative sau aniversare despre Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă (Al. Rosetti, Arta prozatorului, G. Călinescu, O expresie monumentală a poporului, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Specific și
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
elemente premoderne, uneori chiar de impulsuri fundamentaliste. În opoziție cu această proliferare a „simulacrelor” ideologice, Ș. pledează, în eseul central al cărții, Maiorescu și românii, pentru o întoarcere la modelul maiorescian, nu înainte de a întreprinde el însuși o amplă reconstrucție/reactualizare a proiectului cultural inițiat de mentorul junimist. Altfel spus, urmărește să substituie decupajele conceptuale anterioare ale proiectului maiorescian - polarizate sub forma opoziției dintre „vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]