430 matches
-
care-l porți În spate, Îți deschide poarta și te lasă să intri. Mai degrabă te lasă să intri decât te invită. Soarele arde Într-un fel neobișnuit, e agresivă fierbințeala lui și ceva dogoritor vine și dinspre pământul Încă reavăn al grădinii cu straturi proaspete pe care o traversați amândoi până ajungeți pe prispă. Bătrânul se oprește puțin Înainte de a urca treptele și privește cerul. Ca și tine, e convins că se apropie o furtună neobișnuită, o furtună ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Nici unul din ei nu se Întoarse. Ștefan Îi privi dispărând printre trunchiurile brazilor pănă când liniștea se Înstăpâni asupra pădurii. Ascultă vuietul abia auzit al celor mai drepți arbori ai pământului. Respiră aerul curat, mirosind a rășină și a pământ reavăn. Era, pentru prima oară după foarte mult timp, singur. Asta Îi amintea de copilărie, când hălăduia prin codrii de pe valea Trotușului. Dar nici atunci nu era singur, căci părintele său, voievodul Bogdan, nu Îngăduia. Poate că fusese singur În tinerețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe moșiile vechiului boier muncise ca un câine să Îngroape de teama bolșevicilor o Întreagă batoză care se prăpădise și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de‐osândă și durere. Să‐ și rostuiască prin sudoarea frunții pâinea, Din răsărit apus să stăpânească lumea. A plâns și a căzut pe jos, de zeci de ori, Pân ′ a deprins ca să se cațere de nori. și țărnă din pământul reavăn a mâncat Pân ′ dreptul de‐a trăi pe lume‐a câștigat. școala, i‐a fost pădurea și boabele de grâu; Cântarea după păsări și apa din pârâu. Ea se ruga la soare, la ploaie, ca la zei, Iar vaca, boii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o vigurozitate extremă, rodea un car de fructe care nu-mi foloseau, fiind adesea nevoit să mă rog de vecini să mi le primească măcar ca hrană pentru porci. În această situație, am scos zarzărul cu pricina, plantând în pământul reavăn unul din cireșii aduși, iar pe celălalt l-am plantat spre extremitatea vestică a grădinii. Țin minte cu exactitate data plantării în ziua de 4 aprilie 1974, fiindcă, după ce am venit de la piață, i-am amintit soției despre peripețiile mele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
totuși ceva e altfel... Ce anume? Florile! Florile nu mai au aceeași față veselă pe care am găsit-o de fiecare dată când am venit aici. Acum sunt mai plăpânde... Câteva frunze veștede le împovărează lujerul. Pământul nu mai este reavăn și fără fir de altă buruiană pe el... În timp ce sunt adâncit în aceste gânduri, aud pași târșiți, dar nu în același ritm de altădată. Sunt moi și obosiți... Privesc spre acolo... O umbră alungită de soarele oprit pe marginea orizontului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea acum sum brazde negre. O înghițea pământul reavăn scormonit de oamenii aceștia ieșiți parcă din adâncuri să ne ogoiască alergările prin stratul moale al ierbii și prin apa cristalină a pârâului. Pentru că aveam casa la vreo cincizeci de metri de malul apei și pentru că tata era un om
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sălbatic. Devenea conștientă că aparținea într-adevăr unui ciclu firesc al naturii. În grădină, argații tunseseră pomii, greblaseră frunzele uscate și adunaseră toate resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii. ― Bună dimineața, mamă clucereasă! O săltă în brațe și o roti ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
schimba obiceiurile tuaregilor. Niciodată mai înainte. Mubarrak își păstră calmul când întrebă: — Vrea să spună asta că ai venit să mă ucizi? — Da. De asta am venit. Mubarrak aprobă în tăcere, înțelegător, apoi privi lung în jurul său, la pământul încă reavăn și la minusculii lăstari de acheb ce încercau să-și scoată capul printre stânci și bolovani. A fost frumoasă ploaia, spuse. Foarte frumoasă. — în curând pustiul se va acoperi de flori, și unul dintre noi nu-l va putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi plutit pe adierile umede, răcoroase, însorite. Era pe la începutul unui iunie răcoros. Dimineață trăsese o răpăială de ploaie, după care se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Securea, cu coada înfiptă-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei. Dincolo de tranșeul oribil, mierlele și scatiii reveniseră la un tril mai firesc. Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu uita de beția de sânge. Strânse un pumn de țărână și-l presără peste roșul rănilor, astupând goliciunea cărnii. Se pregăti apoi să îngroape morții, când sirena dinspre ateliere îi inundă auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Unii dintre decedații apăruți astfel, buimăcitor, în peisaj, erau realmente pungi de tegument deshidratat și tăbăcit, piftii pline cu oase, putregaiuri forfotind și zăngănind hilare, la fiece pas. Alții se regăseau, însă, într-o stare fizică ceva mai bună, mai reavănă, adică mai puțin pronunțată, de degradare și de descompunere, ceea ce-i făcea relativ mai lesne de recunoscut. Mare parodie, mare exhumare, mare! Scoate banu', neamule! expiră Avocatul. Uite-l pe Cutare... Și pe Cutărică... Și pe-al lui Cutărescu! enumera
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bine! făcu Mișu cu dispreț. ― Om aștepta, ce să facem! mormăi Petre Petre, coborând ochii spre genunchi, la șapca pe care o mototolise cumplit. Plecând, Titu dădu mâna pe rând cu toți. Mâna lui Petre era grea, și aspră, și reavănă ca pământul. Capitolul II PĂMÎNTURILE 1 În gara Burdea, posomorâtă și singuratică în mijlocul câmpiei, pe linia Costești-Roșiori, aștepta brișcă galbenă, cunoscută, de la Amara. Când opri trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o lecție care se asimilează În miezul aflat Într-o formă de abandon. Cre deai că ești amuzant? Întreabă blînd o voce mută, Întunecată. CÎnd În sfîrșit coborîm, liniștea e densă, absolută, nici pașii nu ni se aud pe pămîntul reavăn și moale al potecii. Ne ia o teamă organică, ca teama de infirmitate. Parcă am surzit. — Aha... și mie mi se pare la fel. Dacă o ține așa două zile, căpiezi, ajungi să te dai cu capul de-un copac
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de prim-ajutor, cu mâinile căzute fără vlagă de-a lungul trupului. „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a lăsat să cadă - ca o mănușă - pe pământul reavăn al înserării tomnatice... La spitalul de campanie, Toaibă a fost luat îndată în primire... Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel. Glonțul i-a făcut țăndări amândouă oasele. Ce credeți? Putem noi aduna și alinia așchiile oaselor, ca să-i salvăm piciorul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
glorie la care v-am adus, din motive de febră musculară.Aș dori o bomboană, ceva dulce. Aha, frumoasă formă de patrat. E jeleu? ȚACHE Rahat. ȚACHE Doamnelor, don’șoarelor și domnilor, plouă. Plouă în continuare cu telefoane în terenul reavăn al emisiunii noastre cu caracter sărbătoresc bine întreținut prin cele două lăzi oferite de fabrica de bere din localitate. Din păcate dispunem numai de lăzi sticlele fiind reținute de portar pentru controlul epidimiologic, domnul portar având și jumătate de normă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
birjar și persoană fizică. Probele se radiază. Dom Preș invită la cuvânt reprezentantul național al minorității majoritare. Acesta cere trei translatori și o translatoră și o pauză în dezbateri pentru consult. Are gripă. Ia cuvântul din buzunar Președintele fracțiunii Brazda Reavănă. Îl citește rar, scandat, așa cum l-au învățat cei doi vecini de palier, un prof. De latină și un crescător de râme. Doamnelor, domnilor, și frați țărani fermieri! Mă întreb și vă întreb: Cine are interesul să deposedeze poporul acesta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fi vrut să-i transmită dorința Domnului: „Acesta este locul pe care va trebui să ridici propria mănăstire”. în numele lui Dumnezeu, Seine a ocupat acel teren virgin. A tăiat două ramuri tinere, pe care le-a plantat în pământul reavăn și gras. A înfipt sulița lângă ele și a agățat crucea pe care o purta la gât de acele ramuri. A îngenunchiat și a început să cânte, cu voce caldă, un imn înălțător. Era semnul de recunoștință față de Dumnezeu, care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
un preț mai mare decât dacă ar lua-o direct din piață. Însă, bucata aceea de pământ e raiul lor. Vara, după orele de lucru, în loc să stea în apartament și să se sufoce de căldură, se duc la “grădină”; mirosul reavăn al pământului și plantele cultivate și îngrijite de mâna lor le dau sentimentul că, de fapt, căldura toridă a dispărut, că se află cu toții într-un câmp care i hrănește și-i apără. Unii, mai îndrăzneți, își încropesc și un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
da seama cât de serios... Fu întrerupt de un bărbat în uniformă. ― Mașina că așteaptă, domnule Prescott. Transportul pentru Venus pleacă peste 30 de minute. ― Sunt al dumneavoastră, generale. Se întoarse și-l urmă pe ofițer. După numai câțiva pași reveni și zise: ― Într-un anume sens, suntem și noi curioși să-l vedem pe acest Gosseyn III. Cum probabil că bănuiești deja, nu cred că-ți dezvălui un mare secret spunându-ți că-l vom ucide și, din acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
da seama cât de serios... Fu întrerupt de un bărbat în uniformă. ― Mașina că așteaptă, domnule Prescott. Transportul pentru Venus pleacă peste 30 de minute. ― Sunt al dumneavoastră, generale. Se întoarse și-l urmă pe ofițer. După numai câțiva pași reveni și zise: ― Într-un anume sens, suntem și noi curioși să-l vedem pe acest Gosseyn III. Cum probabil că bănuiești deja, nu cred că-ți dezvălui un mare secret spunându-ți că-l vom ucide și, din acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
băiatul... Pe femei nu le-am mai chemat, sunt în Yazd și le-ar lua șase ore să vină“. Dar nu ăsta era motivul. Tată-său nu spusese nimănui despre moarte, fiindcă o îngropau împotriva voinței ei, în pământul prea reavăn din Teheran. Aveau să pornească spre cimitir, unde groapa plătită de dimineață era aproape pe terminate. Cum o cheamă pe maică-ta? — Samaneh, murmură ca pentru sine Omar și apoi regretă că îi răspunsese. Însă felcerul întrebase pentru certificat și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
regret și se și imagină strângându-și mâinile în jurul gâtului meșterului. știi cine vi l-a furat? Absurditatea și ilaritatea situațieiîl chinuiau pe Porfiri. Femeia scutură din cap cu tărie. Porfiri închise ochii, iar imaginea cu icoanele stropite de sânge reveni. ă Pe cine a bănuiește soțul dumitale? O vedea pe Vera jucându-se în zăpadă cu prietenii săi. Cu fața desfigurată și plină de sânge, aceasta se îndreptă înspre el și încerca să vorbească. Nasul îi sălta liber de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Mama m-a nenorocit... Visele-mi plutesc... O, mamă!” În cele din urmă, își pecetlui suflul glasului, obturat cu un aparent urlet disperat, inutil remedierii situației de față. Ca la un semn, se prăbuși într-un grandios impact cu asfaltul reavăn, rezemându-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]