2,574 matches
-
îi lipsea o doagă, după alte surse chiar trei, și oamenii îl evitau. Zvonurile circulau repede și aproape toți știau acum că bătrînul Cazacioc dresa șerpi, mînca cîini și pisici și chiar făcuse un pact cu Satana. După ce și-a recăpătat cele zece hectare pe un deal izolat dintre două sate, și-a făcut un bordei și s-a mutat acolo de tot. Cazacioc avea și facultate, lumea nu știa ce anume și cred că nici el, din acest motiv știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mele este sărăcia mea." Discursul e impecabil, convingător prin demnitatea omului și adecvarea cuvîntului. O astfel de cursivitate a gîndirii și frazării o întîlnim o singură dată în scrisul românesc: la publicistul Eminescu. Nu prin lingușire voia Machiavelli să-și recapete poziția, ci printr-o carte utilă care l-a răzbunat pentru neșansa de a fi sfîrșit în dizgrație. Un punct pe cît de sensibil pe atît de interesant e condiția psihică a autorului, cea care a alimentat scrierea Principelui, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce vine la Machiavelli din neîncrederea în ființa umană, egoistă prin natura ei. în subiacent stăruie credința că nu binele guvernează lumea. Rănit de ingratitudinea unor apropiați care profitaseră de sfaturile sale și care acum nu-l ajutau să-și recapete poziția socială, spre a ieși din sărăcie, i se plînge lui Guicciardini într-o scrisoare. Iar acesta îi răspunde liniștit, consolator, încurajîndu-l să facă totuși binele. Fraza e ca o maximă împrumutată de la înțelepții lumii: "Ingratitudinea multora să nu vă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și mai ales de dreptate. Dar dacă pierde acela cu care te-ai aliat, vei găsi un refugiu la el; te va ajuta atît cît îi va fi cu putință și vei împărtăși soarta lui care poate să-și mai recapete strălucirea de altădată. În al doilea caz, atunci cînd aceia care se luptă între ei sînt astfel încît nu ai să te temi de acela care va învinge, va fi cu atît mai înțelept din partea ta de a te declara
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
încît reușește să înlănțuiască destinul și să-i ia toate mijloacele prin care acesta își manifestă extrema inconstanță." (II, 20) " Putem conchide că nimic nu este mai important pentru o religie, o republică sau o monarhie decît de a-și recăpăta strălucirea pe care o aveau la începuturile lor; trebuie însă făcut în așa fel încît acest fericit rezultat să fie mai degrabă opera unei legi bune sau a unui bun cetățean decît a unei cauze străine." (III, 1) " Este adevărat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-l cinstească și pe dumnealui. S-or fi liniștit poate, con statînd că cea care a dispărut din nou a fost tot Clara. Repus În drepturi la ieșirea lui din pămînt, din iarbă verde În 1945, Weisz și-a recăpătat și prăvălia din centrul Răteștilor, confiscată de regimul Horthy după deportarea familiei. Destui oameni au sărit să-i dea o mînă de ajutor ca s-o pună din nou În rînduială, pe alții i-a plătit pentru muncile mai pretențioase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după chipul și asemănarea morală cu eul ce a sălășluit În carcasa de carne, oase, nervi și sînge?... De un lucru sînt sigur: că ochiul meu stîng eviscerat În urmă cu mai bine de o jumătate de secol Își va recăpăta funcțiunea și de ase menea imaginea virtuală. A fost Înlocuit atunci cu unul de sticlă, albastru În aparență, care a rezistat și el puțin peste jumătate de veac. La Începutul lui august 2013, cînd scriam Încet, dar cu Încredere la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în divinitatea Învățătorului șchioapătă. Diavolul scormonește rana îndoielii, a lipsei de siguranță, a melancoliei. „Isus este cel mai mare dușman al tău și al nostru”, îi spune pe șleau. Trebuie să-L predai, trebuie să-L elimini, pentru a-ți recăpăta liniștea dinainte. Nici vorbă să fie Fiu al Dumnezeu, e un impostor de ultimă speță, un arogant care-și bate joc de voi și în primul rând de tine. În plus, El îi împinge pe oameni să-și trădeze natura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de nopți sau ca în Ivan Turbincă. Doar printr-o viclenie și mai mare (capitolul XX) moartea reușește să-i vină de hac: îi întinde mâna pentru a-i fi sărutată, promițându-i că în felul acesta muribundul își va recăpăta vigoarea fizică și sufletească. Dar sufletul se lipește de mâna înșelătoare, iese din trup și arhanghelul Mihail îl urcă imediat la Domnul. Revenind însă la primul refuz la lui Abraham, el provoacă indirect călătoria cerească și apocalipsa din capitolele 10-14
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aoleu, nu se mai zărea ! Am încurcat-o! mi-am zis. Dacă mă aruncă din barcă, ce mă fac ?! Și, cu jumătate de glas, îi zisei : Tu L-ai văzut pe Tata ? Că mi-ai spus că, deși ți-ai recăpătat vederea, pe Fiul Lui și fratele nostru, cel care se cheamă Iisus și I se spunea Hristosul, cel uns, Regele, adică, nu L-ai văzut, fiindcă era ca și cum te-ai fi uitat la Soare... Asta era ?! m-a îngânat blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chirurg și de om al catedrei. Doctorul Gruia a lăsat privirea În jos. Toate câte se petreceau În jurul lui l-au copleșit. Venirea pe lume a copilului, bunăvoința profesorului și acea rafală de Crivăț pornită pe neașteptate. Trebuia să-și recapete echilibrul sufletesc. “Și asta se va produce abia mâine, după confruntarea cu securistul, amice. Acum cred că ar fi bine să-l lași pe profesor să-și vadă de treburi, iar tu să mergi În clinică, unde sunt destule de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zăbovi câteva clipe ca să-i spună că putea veni pe la el pe acasă peste vreo săptămână, fiindcă avea de gând să-i dea ceva parale cu împrumut. Stelian îi mulțumi din nou și îl refuză, motivând că acum, când își recăpătase pensia de la stat, nu mai avea nevoie să se împrumute. Atunci, cuscre, noroc și sănătate! glăsui vesel țăranul și se grăbi să se facă nevăzut pe uliță în jos, spre devale. 5 Stelian îl petrecu din urmă cu privirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
auzit ce te-a întrebat tovarășul profesor, Niculae? Răspunde-i, să nu creadă că nu știi!... îl îndemnă Maurer. Ceaușescu vru să spună ceva, dar din gâtlej nu-i ieșiră decât niște sunete nearticulate. Îi trebuiră câteva minute ca să-și recapete aplombul obișnuit și graiul. Ce-i aia, tovarășu'?... Aaaa!!... Văd că dumneata mă subapreciezi!... Îmi pare rău!!... răbufni el roșu de indignare și dădu să se ridice de pe scaun ca să părăsească adunarea. Drept răspuns, profesorul pufni scurt pe nas. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mi-a atras atenția asistenta-șefă să nu te obosesc. Mâine, când te trezești, voi fi aici. Victor coboară grilajul patului, mângâie și sărută obrajii palizi. Du-te odihnește-te, vezi doar că totul este în ordine. Iată, mi-am recăpătat și simțul mirosului ! Ai un parfum atât de plăcut, de proaspăt, un parfum de brad, ori de lavandă asemănător cu cel cel al doctoriței Alindora, ca și al... Victor tresare și se redresează. "Parfum de brad ! Așa era parfumul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lipseau cu desăvârșire, moartea printre femei și prunci nu făcea ravagii. Adeseori am folosit și aici remedii naturale pentru calmarea durerilor sau oprirea hemoragiilor. "Tinerele", cum le numea Gerhard pe Ana și pe Olga, puse în fața unei responsabilități, își mai recăpătaseră din vitalitatea de altă dată. Bucătăria și sala de mese erau curate, iar mâncărurile pregătite de cele două gemene aveau gust, cu toate că alimentele cu care era aprovizionat spitalul erau drămuite. Ar fi multe, multe de spus despre viața din maternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adevărat încadrat în muntele necruțător, imens, indiferent, oricine era liber în acele locuri ce aparent condamnau la moarte în singurătate, în disperare. El simțea doar plăcerea de a fi , doar bucuria individualității veșnice. Să ne odihnim puțin! Trebuie să ne recăpătăm puterile. Conform hărții, nu mai avem mult. Eu zic să coborâm, să stăm puțin la umbră. E abrupt, cam dificil de ajuns, dar frumos acolo jos. Scoatem funia și coborâm pe rând? În acel loc era într-adevăr frumos. Pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ca" nu era înregistrată nici o Amanda. Nu că 1-ar fi interesat prea mult ea. Era înconjurat de femei mult mai frumoase. Dar, deși nu vroia să fie paranoic sau ceva, nu era un ignorant. Știa bine, acum că-și recăpătase simțul realității, că ceva nu era în regulă cu ea. Așa că se puse pe studiu. Sună câțiva prieteni la poliție, caută personal chiar, dar, orice făcea, tipa parcă nu existase niciodată. Ori apăruse de nicăieri puțin probabil, ori adoptase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poate găsi posibil și imposibil, doar pentru a fi cât mai potrivnic voinței divine și pentru a-și înjosi existența proprie, tăvălind-o numai în praf și în mizerii. Ah, mă întreb: asemenea bolnavilor care se tămăduiesc, orbilor care își recapătă vederea, surzilor care încep să audă, ologilor care reușesc să meargă, oare când și cei fără minte vor începe să cugete? Măcar un dram de ar privi lucrurile mai în adâncime și numaidecât și-ar da și ei seama că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Iată, ei bine, care a și fost motivul pentru care dânsa nu auzise dintru început clipa intrării repezite în casă Istorisiri nesănătoase fericirii 181 a lui Șerban. Abia după ce se mai dezmetici cât de cât și după ce începu să-și recapete o încredere aproximativă în simțuri și tărie în trup, dădu pe nepoftite buzna în camera tânărului, trântind de-a dreptul ușa de perete, cât se poate de agresiv. De obicei, știm că o ceartă nu se planifică din timp, ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
În ziua de astăzi“. Tentaculele ruletei devin după aceea sufocante. Singura salvare rămîne tot un miracol : „Ce‑s eu acum ? Un zéro. Ce pot fi mîine ? MÎine pot Învia din morți și să Încep din nou să trăiesc ! Aș putea recăpăta omul din mine, pînă cînd nu s‑a pierdut !“ Crima lui Aleksei Ivanovici este și ea una metafizică : a ucis dragostea. Între cele două obsesii ale jucătorului, Polina și ruleta, a Învins cea din urmă. Relatarea jocului cîștigător la ruletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
copiilor informații corecte despre aceștia 183. Studiile empirice indică, în mare măsură rezultate pozitive. De pildă, Grotevant și colaboratorii săi184, în diferite studii, arătau că familiile adoptive nu prezintă temeri legate de eventuala încercare a părinților biologici de a-și recăpăta copilul/copiii sau de a interveni excesiv în viața lor; părinții adoptatori simt că dețin controlul asupra gradului de intruziune a părinților biologici în viața lor, sunt mult mai empatici în raport cu copiii, dar și cu părinții biologici, au un sentiment
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
călătoria și atacul nocturn. Hainele lor erau periate și rezonabil de curate, iar cel mai tânăr avea o amplă legătură În jurul gâtului, susținându-i brațul cu rana de la subsuoară. Celălalt englez, cel identificat ca fiind Buckingham de către Álvaro de la Marca, recăpătase o aroganță pe care Alatriste nu-și amintea s-o fi văzut la el În timpul Înfruntării de pe drumeag. La vremea aceea, George Villiers, marchiz de Buckingham, era deja mare amiral al Angliei și exercita o puternică influență asupra regelui Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iar aceasta sună metalic pe jos, În spatele căpitanului. Al doilea spadasin, care tocmai dădea să se repeadă, se opri brusc. Alatriste trase lama spadei din pieptul primului, care căzu ca o boccea, și Își Înfruntă ultimul dușman, Încercând să-și recapete suflarea. Norii se Îndepărtaseră suficient pentru ca, la lumina lunii, să-l recunoască pe italian. — Acum suntem la egalitate - zise căpitanul, cu suflarea Întretăiată. — Asta-mi place - replică acela, și Îi luci pe față scânteierea albă a unui surâs. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
jos urmat de Buckingham, care și el Își scotea oțelul din teacă pe când sărea câte două trepte deodată. Iar don Filip al Patrulea, Înmărmurit, nu știu dacă să-i oprească sau să apară din nou la fereastră; așa că atunci când Își recăpătă stăpânirea de sine pe care fusese cât pe ce să și-o piardă, cei doi englezi se aflau deja În patio-ul corral-ului de comedii, Înfruntându-i pe cei cinci spadasini care Îi Încolțeau pe Francisco de Quevedo și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
retardată. Dar ea se arată a fi aproape incredibil de dotată, mai ales în domeniul muzicii. Și nimeni nu poate să n-o iubească, nici măcar tatăl ei adoptiv, preotul. Din păcate, ea îl iubește pe fratele ei. La sfârșit își recapătă vederea și se sinucide. în primul rând însă este vorba despre milă. Aha, a spus lectorița mea, începând să-și scarpine hotărâtă gleznele. Nu e ușor de înțeles. Altădată ea a întrebat: De fapt era doar un pitic obișnuit? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]