19,575 matches
-
lichefiază/ frigul își ucide sângele/ femeia își așteaptă iubitul/ devenit vânător de iluzii.” Alteori anxietățile parcă ar vrea să capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul e mesajul născut dintr-un simplu procedeu al incongruenței semantice, nu prea inedit nici el: “un curcubeu paranoic/iubește inutilitatea. (Lipsa
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
poeții și romancierii epocii, realizând visul lor dublu de exotism în spațiu și în timp; în al doilea rând, tipul mai recent al unei "dark lady", albe ca ceara, cu gene de mătase și ochi catifelați, caracterizați de o flacără rece, oximoron în care nu e greu să identificăm și o influență eminesciană. Oricum, din punctul nostru de vedere, Rașelica este înainte de toate un personaj de clară ascendență baudelairiană, pentru că în unele poezii din Florile răului, în mod special în cea
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
de la străbunele ei, iar în terțina finală se definește calitatea privirii femeii "juive": "Si, quelque soir, d’un pleur obtenu sans effort / Tu pouvais seulement ô reine des cruelles / Obscurcir la splendeur de ta froide prunelle", care este aceeași "flacără rece" pe care naratorul o surprinde în ochii impasibili ai Rașelicăi. Acestui prim strat, care constituie nucleul, i s-au adăugat alte trăsături, derivând tot din poezia baudelairiană, care au precizat și au fixat definitiv personajul matein; nu este de fapt
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
prima întâlnire; ochii Rașelicăi sunt cei ai vampirului care, înainte de a-și anihila victima aleasă, o "absoarbe", o "înglobează" cu privirea, și, cum am afirmat deja înainte, în esența lor vampirică, sunt și ochii Luceafărului. Amândouă privirile sunt înflăcărate dar reci, ard și îngheață în aceleași timp, deoarece provin din Întuneric. Putem să presupunem că și ochii Rașelicăi sunt negri, pentru că "par leur puissance concentrée, les yeux noirs se relient à la thématique du feu. Ceux qui les possèdent héros romantiques
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
din plin personajului matein: și Rașelica este o ființă "luciferică" aparținând categoriei "marilor scelerați", și ea este "un centre extatique de l’être" și "un foyer de l’être". Ovidiu Cotruș a demonstrat foarte convingător o legătură directă între "flacăra rece" care arde în ochii femeii și vampirismul său sexual, afirmând că Rașelica "dezintegră focul care unea într-o alcătuire vie diversele componente ale ființei partenerului ei" și, în special, că această "dezintegrare" totală este posibilă datorită faptului că "flacăra rece
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
rece" care arde în ochii femeii și vampirismul său sexual, afirmând că Rașelica "dezintegră focul care unea într-o alcătuire vie diversele componente ale ființei partenerului ei" și, în special, că această "dezintegrare" totală este posibilă datorită faptului că "flacăra rece a Rașelicăi mistuie tot ce-i iese în cale, fără ca ea însăși să se consume, de parcă și-ar absorbi din moartea altora substanțele necesare pentru întreținerea arderii"10; ceea ce înseamnă nu numai că focul rece care însuflețește femeia are nevoie
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
posibilă datorită faptului că "flacăra rece a Rașelicăi mistuie tot ce-i iese în cale, fără ca ea însăși să se consume, de parcă și-ar absorbi din moartea altora substanțele necesare pentru întreținerea arderii"10; ceea ce înseamnă nu numai că focul rece care însuflețește femeia are nevoie de multe victime pe care să le sacrifice pentru a continua să ardă, dar și că, în esența sa rece, el este mult mai puternic și distrugător decât focul lui Pașadia, pentru că s-a hrănit
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
din moartea altora substanțele necesare pentru întreținerea arderii"10; ceea ce înseamnă nu numai că focul rece care însuflețește femeia are nevoie de multe victime pe care să le sacrifice pentru a continua să ardă, dar și că, în esența sa rece, el este mult mai puternic și distrugător decât focul lui Pașadia, pentru că s-a hrănit cu focul tuturor bărbaților care l-au precedat și pe care "strașnica muiere" i-a distrus și "înglobat", luându-le "forța" și devenind din ce în ce mai de
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
focuri existente, cel "natural", cel "nenatural", și cel "împotriva naturii", focul feminin ar aparține celui de-al doilea tip, care hrănește trupurile și acoperă cu aripile sale goliciunea naturii, apărând în forma unei "fumée blanche", care ne amintește clar "flacăra rece" a Rașelicăi. Ulterior Gaston Bachelard însuși asociază arhetipul focului cu femeia, caracterizându-l ca o căldură care atacă lucrurile din afară și diferențiindu-l de focul masculin, care este mai intim și care atacă lucrurile dinăuntru: "au cœur de l
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
din Orașul S***, reședința guberniei, se opri o caleașcă. Din ea coborî un domn..." Ai impresia că domnul s-a urcat, dezinvolt, în caleașcă, în urmă cu „cîțiva ani" care „trecuseră doar pentru ca el să poată coborî, într-o ,,zi rece de toamnă", „în fața celui mai mare hotel din Orașul S***, reședința guberniei..."! „Domnul baron se ocupă și de literatură sau, mai bine zis,... ah! Ce fluture minunat! Da-ți-mi voie să vă atrag atenția... Mai bine zis se ocupă
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
Trista veselie incantată Când timpul se-așază la orizontală cărunt înseamnă că-s zile impare de toamnă. Ha, ha, e trei fără un sfert și în mod cert la fix trei bătăi de pendulă grea vor înțepeni în cer cocorii reci și n-or mai zbura în veci. Cerul în desfășurare asemeni unui planiglob Pe-această planșă vezi îngeri luminoși căzând în avalanșă. Zborul ca dorință Vai de păsările fără o aripă, vai de păsările fără o aripă, vai de ele
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
nevăzute, să-i deschei gulerul și să-i slăbesc nodul cravatei. Bărbatul n-a răspuns. Am îngenunchiat lîngă el, întrebîndu-mă ce să fac mai departe. Nu-i puteam auzi respirația. I-am luat mîna intr-a mea. Atîrnă moale și rece, ca un lucru fără viață. I-am palpat pulsul. Încă se mai simțea slab. "Trebuie să-l feresc de frig, mi-am spus, scotindu-mi jachetă de lină și acoperindu-l cu ea. Pe cînd îl acopeream, s-a auzit o
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Într-adev|r, a venit toamna. O simțeam mai demult, poate că în urmă cu vreo săptămînă, într-o dimineață rece, albă, sfîșietoare. Femeile au un regret grav în priviri; amînarea, pentru o clipă, în aer, a trupului, pare ușor plictisită. Și simt în mine, din ce în ce mai grea, abia ținîndu-se de inimă, o lacrimă lacomă și caldă. Aș vrea să opresc o
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
păpătorilor de heringi argintii-albaștri acolo mi s-a întâmplat un poem laconic încât poate fi reprodus și aici - (pe creasta unui nor - semiluna ca o focă de foc pe vârful aisbergului din tărâmurile unde exoticile noastre dorinți se întretaie cu recea realitate) - de fapt trecuta și prezenta zămislire întâmplându-se la Neptun în dreptul vilei Stancu unde marea poartă botniță și zăbală de stabilopozi caraghioși întinzându-și pe țărm balele melanjului de spumă alge și meduze lentiloforme lunecoase simpatico-grețoase uneori îngogoșate în
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
transparent e mireasa ce zboară peste catedralele ghețarilor eu unul având impresia că bărbatul ce o ține de braț (exact: ca într-o pictură de Chagall) e unul din poeții români sinucigași ambii cu picioarele gracile plutind deasupra stranelor altarelor reci precum scria condrumeața sau poate chiar iubita colegului nostru care în loc să traverseze Styxul traversează Oceanul Înghețat de Nord. Absoluta autoreferențialitate Câteodată îmi zic că dacă există Dumnezeu din câte se vede el nu e decât un privitor ca la teatru
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
un nivel înalt către unul scăzut, amestecându-se cu oamenii ce se târau, prizonieri ai unui salto mortale de timp. Toți încercau să facă mișcări acrobatice pentru a dobândi succes, câștig și fericire. Dar în loc de toate astea toți primeau: dușuri reci, boală și moarte. Dar, în altă parte a orașului marțial, în umbra marilor lupte, timpul își încetinise ritmul devenind o baltă - o mică îngrămădire lichidă în care nu înotau peștii mari și nici măcar broaștele. Dar în acest timp-marasm exista de
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
fel ? Mai tîrziu, impresia s-a corectat puțin: evenimentul se întîmplă doar o dată pe an. De-a lungul balustradei Cele mai multe clădiri din centru, înalte, pe dinafară impresionante, sînt pe dinăuntru ca la începutul secolului trecut. O chiuvetă solemnă în holul rece, legată iarna cu cîrpe, ca să nu-i pleznească țevile. Cîte 4-5 etaje serioase (unul se lungește cam cît două etaje din blocurile bucureștene), fără ascensor. Ajungi sus gîfîind, ca telefonistul din Desculț în parc. Pe lungul drum al scării către
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
de plaur parcurgând restul drumului călare pe coama unui pelican cuvintele ne îndepărtează de zgomotul de cireadă cu care începe să se țeasă în jurul nostru acea neliniște ce precede formarea unui legământ atent la o pronunție foarte îngrijită a sunetelor reci, mirele meu îmi arată cum vine anotimpul când arțarii dau în stacojiul de brocart princiar din solzi apatici de discontinuitate îmi număr pretendenții la întâlniri interioare ca pe niște prieteni de mai târziu din purgatoriu în fiecare seară ne așezăm
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
despre acel Marin Preda aplecat asupra laturii tenebroase a ființei umane, despre acel Marin Preda care vine, în câteva nuvele din epoca începutului, cu altă imagine asupra omenescului decât aceea solară (deși dramatică) din Moromeții. În Calul procedează prin notarea rece, naturalistă (de ce nu?), obiectivă până la cruzime a felului în care un țăran își ucide calul pentru că este prea bătrân și nu-i mai folosește la muncă. În La câmp doi ciobani violează o fată surprinsă adormită într-un lan. Fapta
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
se întorceau din linia întîi, la orice bordei s-ar fi oprit ostașii găseau cald și o mînă de paie așternută pe jos. Cădeau rupți de oboseală, pătrunși de umezeală pînă la os. Era în noiembrie. Ploua întruna mărunt și rece. În ziua de optsprezece pîndarii zăriră dușmanul. Se apropia tatonînd, în șiruri răzlețe peste ponoarele negre. Românii traseră primii. Surprinși, nemții se culcară la pămînt cu mantalele lor lungi peste care se încrucișau tot felul de curele. Ciudat era că
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
în ce o privea, după punerea la zid din "Scânteia". Dar și judecând numai estetic, adică fără a mai face raportări la contextul istoric și la oportunitățile zilei, legături prea multe nu sunt de făcut între formula stilizată, elaborată și rece a celor "8 proze" din Euridice și epicul neîndiguit, năvalnic, torențial din Cronică de familie și din celelalte opere de maturitate ale lui Petru Dumitriu. Ion Vartic consideră totuși, în Dicționarul scriitorilor români, că aceste scrieri din epoci diferite ale
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
lumii antice". Cele opt proze din Euridice sunt ambițioase - rescrieri, abordări proprii ale unor teme consacrate și venerabile mituri, ca formă autoimpusă de încercare a puterilor literare. Producție de laborator artistic, s-a spus, executată fără cusur și cu "sânge rece" (I. Vartic), de un autor care și-a propus mai întâi să experimenteze în materie culturală, să facă literatură din ceea ce îi oferă literatura, și doar mai târziu să facă literatură din ceea ce îi oferă viața, în sensul cel mai
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
se regăsise la Roma, trecuse prin lume, prin ciur și dârmon. Avea părul negru și ochi migdalați, dinspre materni bunici laponi. Cu patinele pe Mälaren, cu rucsacul în Skansen, pădure de pini, luminiș de mesteceni; sub soare palid și lacrimi reci. Visuri frumoase și întâmplări urâte, trecutul ei de nori și curcubeu. Prea multe adevăruri și prea crude, prea grea povară pentru umerii mei. Mă mai iubești, tu, oare, May? Poate și azi am mai fi împreună, de-ai fi știut
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
ce plânge sau râde, nu ești prea sigură are tăișul de-otel Și în jur da navală închipuirea cu tineri canini și fără memorie mult mai săracă decât viața ta Nu-i știi pe cei dinainte decât după nume, spini reci pe bătrâni trandafiri la zidul iertării sau al dojenii trecut și prezent o singură vale Un singur supliciu, sacul de lacrimi cu grijă legat să nu scuipe lumină spre dimineață asta trebuie strivita într-un portbagaj Sfârșit fericit: evenimentul TV
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
ani, dar ceilalți, ca Barbu Slătineanu și soția sa, Pici, Mioara Minulescu și Miza Cretzeanu, Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu împreună cu soțiile lor pășiseră demult în miezul vieții. Dar și pentru noi și pentru ei patima sonetelor, prefăcută în incandescența rece a diamantului, avea un tulburător efect. Drama sonetelor era căutarea disperată și nestinsul dor de Dumnezeu, închipuite ca o dragoste deznădăjduită, când trufașă, când umilită. O văd și acum pe Alice Voinescu cu pălăria neagră, brodată din pai, acoperindu-i
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]