431 matches
-
absent, și, prin extensie, mai complicată decât lizibilitatea poeziei generației '60, pentru că lizibilitatea textelor ivănesciene este, de fapt, relizibilitate, ceea ce nici un poem șaizecist nu presupune, cu excepția admirabilei Cărți de recitire a admirabilului Nichita Stănescu. Relizibilitatea presupune un efort dublu de recitire: mai întâi, recitirea poemului propriu-zis, pentru reordonarea datelor lui intratextuale, resemantizate de referințele literare identificate; apoi, recitirea textelor preluate, pastișate, parafrazate de autor, pentru sesizarea raporturilor care se stabilesc între acestea și noul text literar rezultat prin aglutinarea lor. În
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
extensie, mai complicată decât lizibilitatea poeziei generației '60, pentru că lizibilitatea textelor ivănesciene este, de fapt, relizibilitate, ceea ce nici un poem șaizecist nu presupune, cu excepția admirabilei Cărți de recitire a admirabilului Nichita Stănescu. Relizibilitatea presupune un efort dublu de recitire: mai întâi, recitirea poemului propriu-zis, pentru reordonarea datelor lui intratextuale, resemantizate de referințele literare identificate; apoi, recitirea textelor preluate, pastișate, parafrazate de autor, pentru sesizarea raporturilor care se stabilesc între acestea și noul text literar rezultat prin aglutinarea lor. În același studiu, Matei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fapt, relizibilitate, ceea ce nici un poem șaizecist nu presupune, cu excepția admirabilei Cărți de recitire a admirabilului Nichita Stănescu. Relizibilitatea presupune un efort dublu de recitire: mai întâi, recitirea poemului propriu-zis, pentru reordonarea datelor lui intratextuale, resemantizate de referințele literare identificate; apoi, recitirea textelor preluate, pastișate, parafrazate de autor, pentru sesizarea raporturilor care se stabilesc între acestea și noul text literar rezultat prin aglutinarea lor. În același studiu, Matei Călinescu scria, referindu-se la Nabokov, despre acest tip de relizibilitate specific autorilor cu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a fost utilizată, vom evita și sintagma generație pierdută, tocmai pentru că ne-am dori ca ea să nu rămână doar un capitol dintr-o istorie prăfuită a literaturii române, ci să fie unul dintr-o carte de citire și de recitire a poeziei din orice timpuri. Deși utilizăm termenii albatrosism/albatrosist în accepția pe care o aminteam, mult mai aproape de sensul care se poate desprinde din textul lui Baudelaire decât ca referire strictă la efemera revistă Albatros, fără a neglija însă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de veacuri suntem beți," (Odă). Atât universul real, cât și cel ideal nu mai pot fi interpretate decât prin prisma literarului: "îi veți vedea pe Dante și Adam/ mâncând alegorii din același pom", granițele dintre lume și text fiind șterse. Recitirea lumii ca pe un imens text se realizează din aceeași perspectivă parodică și în poezia lui Lucian Vasiliu. "Dumnezeu este singura metaforă/ (...) într-un câmp petrolifer" (De anima). Și la Florin Iaru se produce dedublarea, poemul construindu-se dintr-un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului în discuție. Identitatea complexă a personajului Parizienei se dezvăluie prin conjugarea mai multor profiluri și anume: a identității moderne, franceze, urbane, pariziene
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
scrise între anii 1990-2014. Din jurnalistica practicată cu sârg „post-revoluționar” am reținut foarte puțin, în special contribuții recente, cu un impact mai curând cultural, decât politic. Motivația lor se regăsește sub titlul De ce scriu? din a doua secțiune a Cuprinsului. Recitirile din opera eminesciană sunt de asemenea selective. Comentariile (și acestea relativ puține) în marginea scrierilor unor prieteni (Pro amicitia) trebuie privite ca simple gesturi de solidaritate intelectuală: nu pot fi asimilate cu exercițiul critic făcut „la meserie”. Prin tot ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
creatoare a lui Eminescu presupune apelul permanent la textele originale. Exegeza trebuie folosită cu pre1 Vezi detalii în capitolul introductiv al lucrării noastre, Modele culturale comparate, Ed. Institutul European, 2005. 25 cauție. Actul de cultură constă, în fond, în continua „recitire” la nivel individual. În al treilea rând, este esențial să ne îndreptăm atenția spre umanitatea din operă, adică să cercetăm personajele și ponderea lor simbolică. Elementele de decor (pădurea, codrul, lacul, marea, teiul etc.) sau bestiarul au importanța lor, dar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sentimentală, conform vocației metafizice de care este mereu conștient: „E menirea-mi: adevărul / Numa-n inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
spre bocetul auto victimizant? Cu cât este mai bine percepută valoarea operei dacă i se compune autorului o aureolă de martir? Variațiile pe tema senzaționalului biografic au drept consecință (una dintre ele) deturnarea atenției de la imperativul firesc al citirii și recitirii operei, ceea ce confirmă predicția despre propria posteritate: „Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” După ce ziariștii, memorialiștii, societățile culturale și, în bună măsură, școala au dat contur mitului Eminescu (începând
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
neutru, astfel încât să nu agite spiritele. Din fericire, a ordonat în carte rodul lecturilor de cronicar și eseist, încât, pe lângă satisfacerea unei ambiții specifice multor critici (aceea de a scrie o istorie a literaturii), a determinat un nou impuls spre recitirea și reevaluarea literaturii românești considerată reprezentativă, viabilă, de o 171 valoare indubitabilă. Este efectul benefic al oricărei lucrări de acest gen. O recitire atentă și onestă este și cartea lui Grigore Codrescu. Demersul său ia forma unui „studiu de caz
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
specifice multor critici (aceea de a scrie o istorie a literaturii), a determinat un nou impuls spre recitirea și reevaluarea literaturii românești considerată reprezentativă, viabilă, de o 171 valoare indubitabilă. Este efectul benefic al oricărei lucrări de acest gen. O recitire atentă și onestă este și cartea lui Grigore Codrescu. Demersul său ia forma unui „studiu de caz”, ce implică unele întrebări, chiar dacă nu-s formulate direct: cum ar trebui să arate cea mai „obiectivă”, deci cea mai credibilă istorie literară
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scrise între anii 1990-2014. Din jurnalistica practicată cu sârg „post-revoluționar” am reținut foarte puțin, în special contribuții recente, cu un impact mai curând cultural, decât politic. Motivația lor se regăsește sub titlul De ce scriu? din a doua secțiune a Cuprinsului. Recitirile din opera eminesciană sunt de asemenea selective. Comentariile (și acestea relativ puține) în marginea scrierilor unor prieteni (Pro amicitia) trebuie privite ca simple gesturi de solidaritate intelectuală: nu pot fi asimilate cu exercițiul critic făcut „la meserie”. Prin tot ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
creatoare a lui Eminescu presupune apelul permanent la textele originale. Exegeza trebuie folosită cu pre1 Vezi detalii în capitolul introductiv al lucrării noastre, Modele culturale comparate, Ed. Institutul European, 2005. 25 cauție. Actul de cultură constă, în fond, în continua „recitire” la nivel individual. În al treilea rând, este esențial să ne îndreptăm atenția spre umanitatea din operă, adică să cercetăm personajele și ponderea lor simbolică. Elementele de decor (pădurea, codrul, lacul, marea, teiul etc.) sau bestiarul au importanța lor, dar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sentimentală, conform vocației metafizice de care este mereu conștient: „E menirea-mi: adevărul / Numa-n inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
spre bocetul auto victimizant? Cu cât este mai bine percepută valoarea operei dacă i se compune autorului o aureolă de martir? Variațiile pe tema senzaționalului biografic au drept consecință (una dintre ele) deturnarea atenției de la imperativul firesc al citirii și recitirii operei, ceea ce confirmă predicția despre propria posteritate: „Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” După ce ziariștii, memorialiștii, societățile culturale și, în bună măsură, școala au dat contur mitului Eminescu (începând
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
neutru, astfel încât să nu agite spiritele. Din fericire, a ordonat în carte rodul lecturilor de cronicar și eseist, încât, pe lângă satisfacerea unei ambiții specifice multor critici (aceea de a scrie o istorie a literaturii), a determinat un nou impuls spre recitirea și reevaluarea literaturii românești considerată reprezentativă, viabilă, de o 171 valoare indubitabilă. Este efectul benefic al oricărei lucrări de acest gen. O recitire atentă și onestă este și cartea lui Grigore Codrescu. Demersul său ia forma unui „studiu de caz
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
specifice multor critici (aceea de a scrie o istorie a literaturii), a determinat un nou impuls spre recitirea și reevaluarea literaturii românești considerată reprezentativă, viabilă, de o 171 valoare indubitabilă. Este efectul benefic al oricărei lucrări de acest gen. O recitire atentă și onestă este și cartea lui Grigore Codrescu. Demersul său ia forma unui „studiu de caz”, ce implică unele întrebări, chiar dacă nu-s formulate direct: cum ar trebui să arate cea mai „obiectivă”, deci cea mai credibilă istorie literară
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în pretențiile sale de epuizare a obiectului artistic? Tot Ibrăileanu răspunde: „Salvarea criticului stă în tăria lui de a deveni cetitor“. Iar asta nu se traduce prin revenirea criticului la deprinderile copilăriei, la ipotetica (și imposibila, după Nabokov) lectură naivă. Recitirea, arta revenirii la aceleași capodopere (cu sentimentul că fiecare lectură descoperă o carte nouă) califică un „cetitor“ adevărat. Antonio Patraș propune o interpretare a Adelei pornind de la aceeași imagine a lecturii creatoare de sens. Astfel, romanul din 1933 pune în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
tradusă nu drept infirmitate psihologică, ci ca încercare de a prelungi la nesfârșit actul apropierii de femeia iubită, de a o cuceri la infinit, conservând astfel un mister mereu promis, dar niciodată revelat. Altfel spus, „Adela este o carte a recitirii îndrăgostite. Iar Emil Codrescu, omul unei singure «cărți»“. Infirmând cu autoritate tezele de influență mai mult sau mai puțin psihanalitică după care Emil Codrescu, amantul indecis de la Bălțătești, ar fi un fetișist, un dezamăgit schopenhauerian sau, Doamne ferește, un complexat oedipian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
zile, altele în mai mulți ani, dar se estimează că execuția unui manuscris de dimensiune medie de către un singur copist cerea trei sau patru luni. Șeful de atelier sau un alt călugăr experimentat revedea manuscrisul; aceasta consta fie în simpla recitire a textului pentru a elimina greșelile evidente, fie în compararea copiei cu exemplarul reprodus pentru a se asigura de fidelitatea transcrierii, fie în confruntarea cu un alt exemplar decît cel folosit și considerat mai bun. Adesea, manuscrisele de copiat erau
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
haine grele, atârnând cam halandala pe trupul puțind deja a hoit ambulant), înaintând la pas lejer în vreme, autorii, cărțile în care ți-ai fixat fericirea teribilă a lecturii, paginile fermecate, ferecate în însemnări rapide, indescifrabile, totul îți procură, la recitire, o bucurie liniștitoare, sedantă, mereu și mereu adăugită de noi descoperiri, de chichițe, de fleacuri, de bagatele, de cioace, de amănunte ce te fac să exclami cu gura până la urechi, cu urechile până la ceafă, cu ceafa până la noada curului etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
clasă. O altă activitate de acest tip și cu aceeași finalitate a avut ca temă Dramaturgia, sistematizare și recapitulare în vederea susținerii examenului de bacalaureat la clasa a XII-a. Activitatea a avut următoarele etape: 2 săptămâni - activitate individuală de documentare (recitirea textelor, reluarea conceptelor, studierea notițelor, a temelor și a bibliografiei specifice). Ora I - se propun temele pentru sistematizare (gen, specie, evoluție, personaje etc.), se formează grupe de lucru și se distribuie temele; se lucrează la o cât mai bună sistematizare
Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
-
doar ceea ce pregătește, explică sau justifică prezentul sau mai degrabă ideea pe care fiecare și-o face despre acesta. JEAN CARPENTIER FRANÇOIS LEBRUN Vrem să asociem echipei de autori numele lui Giovanni Abbate și al lui Michel Suteau, a căror recitire atentă și sinceră a textului ne-au readus adesea pe calea unei mai mari simplități și a unei mai mari clarități. 1. De la piatră la fier: primele comunități (din mileniul al VI-lea pînă în anii 500 î.I.C.) Mai
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
artistică în fața eului biografic. "Creația lui Beckett, atît de nepăsător și orgolios monotonă în unitatea ei structurală, infinit ambiguă, deschisă astfel spre toate uimirile și suscitîndu-le pe toate, dezarmîndu-le, tocmai prin nemărginire, și iar trezindu-le, este menită la eternă recitire/ recitare întru învierea ei ca VOCE care ne umple ființa cu zumzetul știutor de sine al propriei noastre vieți și morți: viața e uimire, moartea e uimire, opera e uimire" (I.M.). Discursul asupra lui Roland Barthes îi prilejuiește și o
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]