493 matches
-
penații sunt păstrați aici, aici vin membrii familiei să se roage, este altarul personal. Loc Întunecat și umed ungherul este un spațiu descensional, o intimitate pe care o găsești după ce ai coborît cîteva trepte. Aceste simboluri fac parte din temele recluziunii, ale fugii, ale ascunderii, ale tainicului loc În care se celebrează cele mai intime dorințe În acest loc sacru se celebrează pînă la urmă hierogamia fetei cu pajul. Toate celelalte spații În care fata de Împărat 1-a chemat pe
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
scîntei / o mreajă de văpaie”... este poate un vis”ascensional dirijat” (Bachelard) care conține o tehnică de Închidere, de ascundere, de liniștire, de acoperire a eroinei. Și-n registrul verbal Întîlnim semantismul verbului care are o nuanță de Încetinire, de recluziune ... verbele a Închide, a revărsa, a atinge . Tehnici de Învăluire „... și pas cu pas În urma ei alunecă-n odaie”, țesînd cu recile-i scîntei, o mreajă de văpaie” ... Iată plasa, textura, cea sintactică, cea fenomenală ... imaginea pînzei, a năvodului este
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
scrisă prima parte din Cercetările filozofice. Experiența șederii în Norvegia din anii 1936 1937 a semănat mult cu cea din anii 1913-1914. Perioadele în care a lucrat bine, profitând de acea putere de concentrare pe care o favorizează o deplină recluziune, au alternat cu cele în care a fost nemulțumit de ceea ce a scris și a suferit mult din cauza singurătății. Atunci când se concentra pe deplin asupra lucrului la un manuscris, Wittgenstein oscila între euforie și descurajare. Și aceasta în funcție de prezența sau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
certitudini. Poeta preferă, în chiar momentul insinuării perfide a lamentației, o schimbare de registru și de tonalitate a se vedea rescrierea ironică, deși nu mai puțin sensibilă, a bocetelor populare în câteva texte sau refugiul într-un alt spațiu al recluziunii, al interiorității mai puțin tenebroase. Celălalt uter, cealaltă față a ultimei patrii în care își recapătă întotdeauna forțele este cuvântul. Asociindu-și eșuarea pe terenul cuvintelor cu naufragiul lui Robinson, poeta nu face altceva decât să dea glas convingerii în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sensibilitate ușor anacronică și mă gândesc exclusiv la conotațiile pozitive ale termenului. Carmelia Leonte convertește trăirile proprii, senzațiile, emoțiile de factură diversă într-un fel de solemne, grave meditații transistorice. Teritoriul predilect de evaziune al poeților sensibili și autentici, spațiul recluziunii deloc forțate, care privilegiază descoperirea și potențarea sinelui, rămâne prin urmare, în cazul autoarei Melancoliei pietrei, într-un relativ con de umbră, care nu efasează însă, ci sporește expresivele, miraculoasele spirale ale interiorității prearănite. E un fel de a spune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de a contrabalansa spaima de extincție. Așa cum am văzut, refugiul deloc forțat în discursul mitologic este frecvent una dintre soluțiile (nu de urgență, ci de uzură, de permanență) prin care autoarea înțelege a supraviețui, cel puțin scriptural. Celălalt spațiu al recluziunii pentru care optează Carmelia Leonte este cel de esență profund creștină. Dacă, în ordinea aparenței cel puțin, pare a predomina tentația mitologicului asimilat intertextual, livresc, dar și ca recurs existențial (în sens de resursă energetică preferată, de matcă a energiilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
geamurile ca o toacă/ nesiguranța a ajuns ca un plumb încins/ care vine din toate părțile deodată/ și parcă înaintez/ printr-o mare excesiv de sărată/ spre rugul aprins" (Prin hăurile foii). Întreg volumul denotă această suferință a scriiturii, procesul (auto)recluziunii forțate într-un spațiu al durerii, al cuvântului-durere, mai exact. Însemnele acestuia sunt, de regulă, anunțate tocmai de simboluri ale facerii și refacerii continue a textelor, contaminate de atributele durerii regnurilor vii. Poetul îmbracă "arcul de tămâie și iască", "urcând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de conviețuire, lăsînd-o, din nou, văduvă). Finalmente, protagonista se recăsătorește (de conveniență, se pare, de data aceasta) cu lordul Thomas Stanley (în 1499 însă, cu acordul soțului, Margaret face un jurămînt religios de castitate, trăind apoi într-un soi de recluziune monahală). Romanul Regina roșie încearcă să creioneze profilul moral și psihologic al acestui personaj suficient de enigma tic, cu o influență hotărîtoare asupra impunerii, în istorie, a Casei Tudorilor. Într-un anumit sens, Lady Margaret funcțio nează ca arhetip al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
loiali numai în condițiile "lungii așteptări a capodoperei". În realitate, trebuie să bănuim aici obstinația de construcție a romanului total (ambiție vizibilă în cele două artefacturi epice de pînă acum). Un astfel de proiect devine realizabil doar în stare de recluziune (ca și Henry James, scriitoarea din Mississippi refuză public orice angajament matrimonial, fiind dedicată exclusiv vieții artistice) și în intervale mari de timp. Complexitatea romanului The Secret History, apărut în traducere românească în 2005, la Polirom*, nu lasă loc vreunei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
76 de ani ai săi una dintre figurile academice "globalizate" (așa-zicînd) în interiorul fenomenului cultural modern și postmodern. Prezența internațională universitară a profesorului, de-a lungul celor cîteva decenii de activitate didactică, rămîne de-a dreptul uluitoare pentru intelectualii predispuși la recluziune în propria cameră de lucru și puțin familiarizați cu eterna mișcare în spațiu și timp a "templie rilor postindustriali" (cum îi numește David Lodge pe acești academics obsedați de "Sfîntul Graal" al cunoașterii în faimoasa lui trilogie de campus). Steiner
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
renumiți, unde a creat un veritabil Falanster, o comunitate cu principii colectiviste (interesant, în timp, grupul politic se transformă într-o ciudată sectă religioasă, funcțională după regulile organizațiilor secrete). Ebisuno nu și-a mai văzut prietenul de la intrarea lui în recluziune, dar, într-o zi, lîngă ușa sa a găsit o fetiță cu o scrisoare ce demonstra că tatăl ei era nimeni altul decît vechiul amic Fukada. Ebisuno a primit-o și a crescut-o atent, alături de propria-i fiică. Fukaeri
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de stepă (1927). Încă din poeziile romantice și nuvelele publicate la sfîrșitul secolului al XIX-lea, scriitorul german (devenit și cetățean elvețian în a doua parte a vieții) dezvăluie prin filiațiile subtile ale textelor sale o natură scindată între nevoia recluziunii creatoare și impulsul irepresibil al participării la tensiunile istoriei (însăși biografia lui Hesse stă sub semnul acestei ambi valențe: născut într-o familie de misionari creștini, crescut, o vreme, în India și interesat de serenitatea spirituală buddhistă, autorul luptă, ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
interior, între om și lume, o stare de repaus, în care cuvîntul nu mai este necesar, pentru că poezia nu mai are nimic de spus, nu mai trebuie să exprime nicio diferență. "Adevărul" poeziei se găsește în tăcere, în singurătate, în recluziune, atunci cînd toate conflictele au încetat să existe. O astfel de tăcere este resimțită, atunci cînd inefabilul exterior se întrepătrunde cu ceea ce omul întîlnește, în interiorul propriei sale ființe: asumarea acestei condiții presupune situația în care omul "privește", fără prejudecăți, un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o seriozitate caricaturală, frizând savantlâcul (Epistimia, Platonida, Eudoxia ș.a.m.d.), comice prin rezonanțele lor sau prin nepotrivire caracterologică, fie locale, dar conotând, precum la Caragiale (cel din lectura lui Ibrăileanu), păturile sociale cele mai puțin înclinate spre apofatism și recluziune (Nița, Galina, Varvara ș.a.m.d.), contrazic echilibrul și buna cuviință asociate cu cumpătarea monastică sunt numai câteva complexe tematice care extind câmpul mijloacelor poetice mobilizate în construirea unei lumi singulare deocamdată în peisajul literar autohton. Oricum, strategiile inversării și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
auzit ca murmurul Nilului în papirus. când au sunat la ușă erai bătrân erai senil nu știu cine sunteți, dar intrați și simțiți-vă ca acasă și ai surâs, ca cei ce ascund între file o biografie secretă Din nedestrămare de eu recluziunea în iluzia timpului: să pleci în deșert: așadar, sorbit de-o sete să cobori într-un adânc tot mai rarefiat de viață și moarte a respira implică lumea, suferința atenuată doar de traversarea ei, prelungită într-o mână întinsă, deși
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
naratorul se lasă sedus de tentația manifestă a maiestuosului, de extracție romantică. Explicația titlului survine în paragraful secund: "în fața cerului, mai sus decât brazii cei mai înalți, vulturii pluteau neobosit, scăldându-și aripile în lumină". Suntem într-un spațiu al recluziunii alpine, iar intervalul temporal ales (centrat în jurul insurecției lui Tudor Vladimirescu) injectează tropi ai verosimilității într-un univers ce pare degrevat, a priori, de orice semn al progresului. Viața se desfășoară aici, ca și în romanele lui Sadoveanu, dincolo de orice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
devine paradoxal un sindrom carceral, un complex estetizant ca în poemul Christinei Rossetti, Cine mă va izbăvi? (1866), pe care Khnopff a ales să-l ilustreze selectând un vers edificator, I lock the door upon myself (1891). Cel care alege recluziunea adesea printr-un rapel la interioritate asimilat refugiului în arta care dobândește o funcție soteriologică curând constată presiunea acestei condiții carcerale a eului devenit insuportabil. Explicația dată de Freud este utilă pentru configurarea acestei stări definitorii pentru simbolism și mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a acordului sublim dintre elementele unor regnuri și lumi diferite trecute prin filtrul simțurilor informate cultural. Des Esseintes nu este singurul care caută armonii menite să pună în acord sensibilitatea cu cadrul propice ei, iar acest fapt este departe de recluziunile romantice în solemnitatea sau sub protectoratul benevolent al naturii. Simbolismul este mai degrabă interesat de rezultatul "științific" al experienței corespondențelor, de experiment, pe când esteții decadenți folosesc arta "corespondențelor" în scop hedonist, ca formă superioară de juisanță, uneori calificată psihotrop sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu descrie natura așa cum este ea, ci condensează diverse impresii pe care le primește spiritul artistului pentru a crea o lume nouă și diferită, dirijată de propria sensibilitate. În cazul acestui tablou, starea interioară este amprentată de un sentiment de recluziune, de refuz al realității"73. Amprenta interiorității și invitația la un memento mori combinate cu o delectatio morosa conferă tabloului și o notă decadentă, amplificată și de stranietatea peisajului cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis care afectează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra existenței, modelată de filozofia schopenhaueriană, preludiu al unei estetici a dezolării care caracterizează întreaga sensibilitate simbolist-decadentă căreia i se va ralia histrionic și Alexandru Macedonski. Acești "copii ai secolului" părăsesc scena scârbiți, vituperând sau construind o lume paralelă, în recluziunea acompaniată de o imaginație debordantă. Însă nu totdeauna izolarea în turnul de fildeș rămâne unica posibilitate. Spre exemplu, implicarea lui Eminescu în viața politică a societății, prin intermediul publicisticii sale extrem de virulente, indică o altă trăsătură a acestui erou: vizionarismul său
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această retractilitate și discreție în fața lumii, puțin comunicativ și retras. Să fie această himeră, atât de diferită de toate celelalte, o încercare ermetică de a se legitima? Constantin Prodan explică himerele paciuriene printr-un fel de psihologie a frustrării, a recluziunii resemnate, lucide, în fața mediocrității contemporanilor: "se închide în sine însuși și dă drumul fanteziei în acea serie de "Himere", animale apocaliptice, în cari sunt poate concepțiile lui din copilărie în fața poveștilor"346. Reflexul creator ar constitui și o recuperare a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Khnopff. La fel ca sfincșii lui Khnopff, himerele lui Paciurea țin ochii închiși, părând astfel să se închidă în propria lor interioritate. Spre deosebire de Khnopff, aici lipsește orice reziduu de anxietate. Expresia extatică a acestor figuri evocă, mai degrabă, o plăcută recluziune într-un spațiu care nu conține nicio amenințare apropiată și nu anunță nicio intruziune. Sfinxul lui Khnopff este pictat după chipul și asemănarea sorei sale Margueritte, față de care acesta nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticii (Gherea, Chendi)..."445 . Pentru Theodor Enescu, adoptarea unei maniere străine de vocația sa ar fi rezultatul unui moment de confuzie, de criză chiar, care coincide cu un moment de decantare estetică survenind întoarcerii pictorului de la Paris și marcată de recluziunea sa timp de șase luni undeva la țară. Pictorul traversează "o criză romantică de conștiință", punctată de "tatonări, confuzii, reveniri în urmă, a unor elanuri reprimate [...]. Și când personalitatea sa a început să se definească, Luchian, fiu credincios al sfârșitului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
schimbarea ei aduce o schimbare de "mină", de personalitate. Cu privire la Jean Lorrain, criticul francez sugerează efectul terapeutic al schimbării locuinței-muzeu, a mediului decadent cu unul mai puțin încărcat artistic, fără a renunța însă la numitorul comun al celor două spații: recluziunea. De la "azilul de flăcău" cu Boticelli, Watteau, Burne-Jones și Moreau, "în cadre dulcege", la saloanele burgheze ale locuinței din Auteuil, păstrând totuși ca pe o relicvă capul Sfântului Ioan în ghips, sângerând pe talerul Herodiadei, pasul făcut nu este considerabil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu să o și construiască. Una dintre temele romanului lui Huysmans, În răspăr (1884), este și această relație pe care personajul o întreține cu propria sa casă, transferând ceea ce ține de exterioritatea dezirabilă, călătoria, sau de o temporară dorință de recluziune austeră, chilia, în interiorul propriei sale locuințe, capabilă să suporte metamorfoza dorită. Des Esseintes își amenajează permanent locuința sa din Fontenay, adăugând nu numai piese noi colecțiilor sale de artă, dar și plasându-le într-o combinație unică de gust, relevând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]