928 matches
-
nemaicurgând ordonat precum în clepsidră. Această clepsidră măsoară trecerea vieții, împotmolindu-se în propria-i sterilitate. Avem nevoie de Părinții pustiei fiindcă aceștia poartă în ei înșiși rodnicia viitoarelor „răsăriri în ființă“. Ei sunt coloana duhovnicească în jurul căreia timpul își recompune în liniște spirala creșterilor esențiale, aventura libertății, „pasiunea imprevizibilului, dăruire arzândă de sine a ceea ce încă nu este, rostire care rostește graiul altora“. Sau, cum spune Fericitul Augustin lui Alipius: „Ce mai așteptăm? Ce înseamnă aceasta? Auzit-ai oare? Oameni
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
volițional), o realitate, unde ceea ce există în jur ni se descoperă în integralitatea sa printr-un întreg spectru semiotic divers încărcat de semnificații specifice ale acelor „imagini minime” constitutive, și care, întocmai ca piesele unui puzzle oarecare, e hotărâtă să recompună din mii de fragmente lumea. Un subspațiu simbolic, dar destul de reprezentativ, al unui cadru tridimensional existent, în care „citirea „simbolică” a semnificantului” se realizează în direcția ei obiectivă și nicidecum într-o altă modalitate nelalocul său. Să nu uităm a
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
dublul lui, iată o posibilă interpretare a subtextului cărții - motiv care depășește granița realului pentru a deveni principiu existențial. Și noutatea rezidă în inventica „basmului în dublet”, văzând prin acesta o formă de nostalgie imanentă a tuturor virtuților ce se recompun în conceptul arhetipal. Ineditul expresiei se bucură de amploarea verbului rostit, virtute pe care proza răpaniană o cultivă,subordonând-o ritmului implacabil al discursului liric: „Cine poate rezista tentației de a ști tot ce gândește lumea? Ce poate fi mai
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
putea scrie” Bianca Marcovici este o poetă a realului, ale cărui bolți uluitoare săgetează simțurile, delimitându-se net de banal prin contemplația de sine. Cartea este o reflectare multiplă într-un glob cu oglinzi, capabil să distorsioneze, dar și să recompună imaginea. Volumul se deschide cu un crez (Patria) și continuă cu o serie de confesiuni mediatizate prin imaginile lumii moderne, aflată în suferință dar supraviețuind cu grație. Sau prin grația unui zeu al amintirii, care devorează esența, lăsând uneori vizibilă
PREFAŢA LA VOLUMUL „ESPRESSO DUBLU LA HAIFA” de CRISTINA CHIPRIAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366121_a_367450]
-
suferindă// Nu-ți cer decât un val de primăvară”; „Rondel de tristețe”: „Mi-e sufletul de pace însetat/Veșmântul de mătase și zăpadă,/Privirea ta în stele a-nghețat,/Pe umeri o sclipire o să cadă”; „Rondelul despărțirii”: Deasupra ta cerul se recompune/ Iar gândul prăbușit-a în genune/Căința despărțirii.Se deșteaptă/ Un vis topit în vremea ta nedreaptă./ Te pierd în zări când soarele apune.” ; „Rondelul înstrăinării”: „Azi ai rămas ca o străină/ În umbra farmecelor treci/ Ascult izvorul ce suspină
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
sfințite în crâmpeie de dumnezeire. Simte că "Vrejul nopții/ Leagă în ochiul meu/ Râuri de lumi/ Bătute în așteptare." (Contemplare), iar “Pentru dorințele noastre imposibile,/ Cineva grijuliu ne-a dat cerul,/ Să putem încolți și rodi/ Și, la nevoie, să recompunem misterul...” ( Suntem). Primăvara o face pe poetă să simtă că renaște spiritual: “Îmi umblă-n trup un zeu fără astâmpăr,/ Mă poartă-n zări suave spre tării,/ Sub pași îmi pune doar covoare roșii,/ Iar sub aripi, celeste herghelii”(Un
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
nu coboară! Ai ochi mari, albaștri, sunt cerești, Și ești frumoasă ca o primăvară. Ești a mea, copilă, înger îngemănat, Și-atunci când taci, ai multe de spus! Ai roadele în tine, și sufletul curat ... Căci venind pe lume, mi-ai recompus! Astăzi este ziua ta, scumpă copilă ... Și-n cartea vieții, întorci o nouă filă! Chiar de nu sunt lângă tine acum ... Prin slova mea-ți doresc tot ce-i bun! La mulți ani, copilița mea iubită ... Și într-u mulți
LA MULŢI ANI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366160_a_367489]
-
Dumitru Velea se constituie într-un eveniment editorial de excepție. Având peste 60 de personaje, piesa este o amplă frescă poematică, în viziunea cinematografică despre istoria perșilor din jurul anilor 480 î.Hr. După o documentare făcută cu acribie, Dumitru Velea a recompus și recreat cu talent, secvență cu secvență, o istorie încărcată de semnificații și implicații decisive în evoluția societății omenești din zona în care ne aflăm. Partea I a piesei, intitulată „Sardes”, cuprinde evenimentele petrecute în această cetate din partea stângă a
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361725_a_363054]
-
mă cureți, mă deretici, Mă purifici, mă revoci... Într-o lume infernală De pseudo-dumnezei, Tu, fecioara ideală, Mă desfereci de femei. Într-o lume de supliciu Cu cristoși din draci cu pui, Tu, zeița-mi de serviciu, Mă asumi, mă recompui... Într-o lume aberantă De demenți și maniaci, Tu, minunea mea restantă, Mă ocupi și Om mă faci. Într-o lume maladivă Cu minunile trucate Tu, angelica mea divă, Ai aripi adevărate. Într-o lume decadentă De profeți mârșavi și
ÎNTR-O LUME INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352514_a_353843]
-
în dialog. Cadrul în care se manifestă plenar această relație dintre noimea pură a neamului omenesc și Celălalt, care e în toate, adică Dumezeu, este comunitatea eshatologică. O lume golită de Dumnezeire este o lume înstrăinată, care nu-și poate recompune dimensiunea eshatologică decât tot în forme alienate și alienante, ca eshatologie mistificată, cum ar fi cea proiectată de comuniști în și prin revoluția proletară mondială menită a mântui, a elibera lumea aici, pe pământ, în și prin orânduirea comunistă (societatea
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
în dialog. Cadrul în care se manifestă plenar această relație dintre noimea pură a neamului omenesc și Celălalt, care e în toate, adică Dumezeu, este comunitatea eshatologică. O lume golită de Dumnezeire este o lume înstrăinată, care nu-și poate recompune dimensiunea eshatologică decât tot în forme alienate și alienante, ca eshatologie mistificată, cum ar fi cea proiectată de comuniști în și prin revoluția proletară mondială menită a mântui, a elibera lumea aici, pe pământ, în și prin orânduirea comunistă (societatea
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
și contururile cosmosului: „Mă uit la mine/ prin Luna/ dintre sprâncene”. Volumul dezvăluie un neo-expresionism de secol XXI ce refuză verbiajul necontrolat și dăunător expresivității în care vocabularul este orientat spre exprimarea fundamentelor cosmice. Din vârtejuri de viziuni expresioniste se recompune Marele Univers a cărui oglindire deplină este posibilă doar în Universul Om: „Sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărății astrale/ meteori, punți, galaxii/ cresc pe ramii inimii”. Simțurile eonizate ale Poetului, cu precădere vederea, „ochiul”, descoperă în elementele realului tainice structuri armonice
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
din anul morții poetului, dispariția sa prematură declanșând un val puternic de emoție. Cartea include și poeme inedite ale lui Nichita Stănescu, dintre acelea pe care, cu generozitate, poetul le scria, le dedica și le dăruia unor prieteni. Câteva fotografii recompun și ele imaginea unui Nichita Stănescu în timp, cu clipe eternizate din copilărie până în anul morții, 1983. La acestea se adaugă și arborele genealogic al poetului dinspre mama sa, Tatiana Cereaciukin. Realizăm din aceasta că familia lui Nichita a rămas
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
schije sau picături din Sfințenia Sa și, așa cum niciodată picătură nu poate fi Ocean, tot așa, niciodată, omul nu poate să fie Dumnezeu, Întregul! În acest fel, prin conștientizarea generalizată a sacrelor lor rădăcini primare, rumânii se spiritualizează, adică se recompun îmbunătățiți și pot face posibilă trecerea mai abundentă a Spiritului Sacru Inițial, în profanul cetățenesc diurn al vremurilor moderne, contemporane. Astfel, topirea și asimilarea Întâiului, în conștiința însăși a comunității civice a umanității filiale multiplicate devine continuitate și prezent neîntrerupt
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
de vis, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin. Acest Om fotonic, poate călătorii atemporal cu acestă Coloană infinită asamblată la o Stea arzătoare cu opt raze, oriunde în spațiul cosmic, pentru că știe să se descompună și apoi să se recompună prin cele 12 laseri biofotonici pe care i-am numit mai sus, pentru că se deplasează cu această Coloană a soarelui de vis prin niște raze și conductori de lumină ce întrece toate luminile și pentru că, asemenea exploziei Big-Bang-ului primordial, reușește
DESPRE CRIZA MONDIALĂ ŞI VIITORUL ROMÂNIEI ÎN NOUA EUROPĂ UNITĂ ( APEL CĂTRE TOATE FEMEILE TUTUROR POPOARELOR ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346524_a_347853]
-
doar Timpul, pe care nu-l simțea a trece Superluminice secunde îi erau milenii Scruta în depărtări neantul nepătruns și rece Necontenit rostea treimice ectenii Era atât de tânăr și avea în ochi sclipiri spectrale Imponderabil lenevea în spații transcendente Recompunea versificând galacticele roiuri abisale Ori răscolea prin nebuloase după energii latente Vibra pe radiația de fond venind de pretutindeni Își revărsa candoarea în ecouri vaste de yridium Plonja după delfini de cobalt, reci și sprinteni Cânta un cântec grav pe
TINEREŢEA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346749_a_348078]
-
și de întâlnire a multor personalități transilvănene: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, Ion Rațiu, Teodor Mihali, năzuințele neamului românesc aducându-l, si pe marele istoric Nicolae Iorga în casa lui badea George din Bășești. Documente de familie, fotografii, obiecte personale recompun viață și activitatea marelui patriot, George Pop de Bășești. Desigur, toate aceste frumuseți sunt puse în valoare de harnicii și ospitalierii codreni, oameni, care prin sufletul lor cald și prin portul popular: cămeșa și spăcel cu ciur, lucrat manual, gaci
VIAŢA- DARUL LUI DUMNEZEU, ARTICOL DE ANDREIA-ROXANA BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350998_a_352327]
-
fetițe și un băiat. Intrăm împreună în cântul alert ” O aventură pe portativ”, pe care îl transformăm într-un joc interactiv. Notele muzicale se îmbracă în cavaleri și prințese, nelipsiți fiind Regele Bemol și Împăratul Sol. Cântăm și ne jucăm. Recompunem melodia, recreem personajele. Avem timp chiar pentru răzbunare! Ne reinventăm. Contele Fa nu se mai duelează doar în taină cu Cavalerul Si pentru frumoasa și neprețuita prințesă Re. Uităm pentru moment că suntem pe scenă. Avem plăți de făcut! Avem
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
fetițe și un băiat. Intrăm împreună în cântul alert ” O aventură pe portativ”, pe care îl transformăm într-un joc interactiv. Notele muzicale se îmbracă în cavaleri și prințese, nelipsiți fiind Regele Bemol și Împăratul Sol. Cântăm și ne jucăm. Recompunem melodia, recreem personajele. Avem timp chiar pentru răzbunare! Ne reinventăm. Contele Fa nu se mai duelează doar în taină cu Cavalerul Si pentru frumoasa și neprețuita prințesă Re. Uităm pentru moment că suntem pe scenă. Avem plăți de făcut! Avem
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund.” Și eterna mușcătură a colților dinlăuntru, cea care produce poema, reculegerea și confesiunea. Prin poezie, Cristina Emanuela Dacălu își rostește eul, identitatea. Această „adorabilă fiară”, mai mult închipuită decât reală, recompune întreg proiectul spiritual al autoarei, acel proiect care nu are loc în contemporaneitate și, probabil, nu va avea niciodată un loc și un timp mai mult decât acum. Tocmai de aceea, cu siguranță, conștientă de acestă ratare predestinată, poeta construiește
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
Dumitru Velea se constituie într-un eveniment editorial de excepție. Având peste 60 de personaje, piesa este o amplă frescă poematică, în viziunea cinematografică despre istoria perșilor din jurul anilor 480 î.Hr. După o documentare făcută cu acribie, Dumitru Velea a recompus și recreat cu talent, secvență cu secvență, o istorie încărcată de semnificații și implicații decisive în evoluția societății omenești din zona în care ne aflăm. Partea I a piesei, intitulată „Sardes”, cuprinde evenimentele petrecute în această cetate din partea stângă a
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356462_a_357791]
-
cuvânt. doar ecou de lumină modelează ce-i foame iar setea revine într-o orgă de crini. bătrânul pe calea spre trecerea vie și gândul și pasul de a fi regăsit, îl poartă, îl cern printre viile tuburi... verzi glasuri recompun, risipesc, pâinea din tainul ceresc. bătrânul îndoaie genunchiu-i de piatră și crucea primește al doilea trunchi. brațe de humă privesc printre garduri, ruga de alb, într-o orgă de crini... Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU / Ioana
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
existăși o componentă subiectivă, ca în „citirea” oricărei opere de artăși care depinde de sensibilitatea, gradul de culturăși gândire, de logicăși background-ul traducătorului. Dupămine, important este săredai în echivalent ceea e mai important, ceea ce te frapează, ceea ce este universal, recompunând imaginile poetice, și nu o fidelitate excesivăa mijloacelor, ritm, rimă, sinonimie a cuvintelor. Pentru că, la fel ca într-o pictură, nu faci decât s-o „citești” și să încerci sătransmiți cititorului / publicului frumusețea unei imagini, cât mai sugestiv, așa încât noua
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
vers pentru fiecare coleg și prieten al meu, pentru că poezia, cum ar fie ea, este, cum spunea cineva, o adevărata sărbătoare a sufletului dar și pentru că doar ei mai păstrează câte ceva din chipul tău în memoria lor pieritoare, mi-l recompune din frânturi până ce se suprapune cu al meu și-l face să apară nimb de icoană nemuritoare, o ciudată alchimie de gând și simțire vremelnică pentru a săvârși un crâmpei de eternitate... Aștept de la ei să facă același lucru, de
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
paternă și era să iasă cu...scântei (în 1967, când îl cunoscusem în condițiile amintite mai înainte)... Mai vreau să-ți spun că scrisoarea ta este ultima legătură cu trecutul, singura poză bust s-a pierdut de ani, mi te recompun din secvențe șterse și fugitive și de fiecare dată sunt mulțumit doar cu „reluările” care par să-ți configureze chipul mai aproape de suferințele și dezamăgirile tale nenumărate, de lumina lor orbitoare care m-a încălzit în vremuri de rătăcire și
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]