3,419 matches
-
substanță livrescă, evident, hrănită din experiențe ale lecturii, din cărți, din aromele bibliotecii. Echilibrul între clasicitatea formală și experimentul ficțional constituie una dintre particularitățile definitorii ale prozei lui Mircea Horia Simionescu. Dicționarul onomastic (1969), primul volum al tetralogiei, reprezintă o reconsiderare ironică și parodică a nivelului onomastic al ficțiunii, reprezentat de universul numelor. Putem considera această carte ca o meditație subtextuală asupra condiției umanului și asupra condiției estetice a ființei. Este, cum observă N. Manolescu, „cel mai original metaroman (...), un roman
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
cuvânt, scrisorile lui Cioran nu conțin surprize. Îl regăsim așa cum îl știm din cărțile sale și din alte, numeroase, confesiuni și exhibări epistolare. A depășit de acum etapa nihilismului radical și avansează, tot solitar, în cea dilematică, a nuanțărilor și reconsiderărilor retrospective. Constantă a rămas acuitatea cu care observă și interpretează lumea vremii sale. De aceea, cred că cea mai interesantă parte din acest epistolar rezidă în comentariile sale asupra actualității politice. Două aspecte îl preocupă cu precădere: aberația criminală și
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
și poate fi citit fără sincope, ceea ce este în beneficiul narațiunii de tip rusesc pe care o practică Stere. Pe de alta, recuperările pe care le conține - variantele romanului, proza de debut a scriitorului, conferințele și interviurile - îndeamnă la o reconsiderare masivă și sistematică a opiniei noastre despre locul lui C. Stere în literatura română. Trebuie să precizez că atributul critică îmi aparține. Victor Durnea este mai circumspect (sau prea modest) și preferă să vorbească de o ediție care „năzuiește să
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
despre curiozitatea și deschiderea culturală a lui Steinhardt scriu și alții în acest volum, despre pasiunea pentru Mozart sau pentru teatrul lui Ionescu: Steinhardt interpreta, în pușcărie, piesele lui Ionesco! Acest volum, adunând piese atât de diferite, provoacă la o reconsiderare a operei și biografiei lui Steinhardt. Tocmai de aceea textul lui Alexandru George mi se pare o piesă esențială în economia acestei cărți, pentru că deschide o a treia cale de acces, integrând latura spirituală, religioasă, trăirea autentică și latura culturală
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
continuare și pentru care creditorii trebuie să înțeleagă că, fără o restructurare a datoriilor, fără o soluție de asumare a unor pierderi, lucrurile nu se rezolvă", a afimat Stolojan. Europarlamentarul PDL s-a referit direct la Grecia pledând pentru o reconsiderare a poziției statelor UE față de această țară în sensul renunțării la unele creanțe pe care grecii le au deoarece "nu poți ajuta o țară puternic îndatorată cu o nouă datorie. Problemele nu sunt atât de dificile pe cât par, soluțiile sunt
Theodor Stolojan: Nu mai trebuie să tăiem nici pensii, nici salarii, noi vom ieşi din criză () [Corola-journal/Journalistic/47460_a_48785]
-
Nopții furtunoase. Absența conștiinței artistice n-a eliminat pe nimeni din canon. După cum prezența ei, ardentă și dinamică, n-a transformat, ea singură, din senin, pe nimeni în mare scriitor. Problema pe care o ridică Nicolae Manolescu nu urmărește nici reconsiderarea, nici revizuirea lui Caragiale. E un joc de speculație elevată. Nici mai mult, nici mai puțin de atât. Nu mi se pare deloc improbabil ca la originea acestui joc intelectual să stea o relectură a volumului Martei Petreu, Filosofia lui
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
a marcat decisiv pe tînărul Fundoianu, moșia sa de la Vlaici, unde își invita verile cercul de emuli moderniști, inspirînd și un ciclu al Priveliștilor... O ediție-eveniment, începutul unei recuperări exemplare a personalităț ii fundoiene și, totodată, o propunere majoră de reconsiderare critică. Rezultatele ei se vor vedea, sunt convins, în timp.
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
al unui spiritualism sincretic și al „goticului moldovenesc” asumat ca emblemă și ca nou Sturm und Drang. Mici tururi de forță analitică sunt, de asemenea, capitolele dedicate „corifeilor” mișcării: Mircea Streinul, Iulian Vesper, Traian Chelariu, George Drumur și Teofil Lianu. Reconsiderările lor literare sînt întreprinse cu discernămînt și spirit critic, fără supralicitări apologetice sau accese inutile de „patriotism local”. Rețin îndeosebi lectura „stranietății” de sursă dostoievskiană a personalității lui Mircea Streinul și a romanelor acestuia printr-o grilă cvasi-psihanalitică, apelul la
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
Spun că demersul e substanțial, deoarece celor câtorva monografii și studii dedicate scriitorilor sau publicațiilor de avangardă (nu toate, să recunoaștem, convingătoare) li s-au adăugat, în ultimii câțiva ani, mai multe ediții științifice. Care au oferit probe incontestabile în favoarea reconsiderării unor autori și fenomene, deopotrivă a celor din „primul val” al avangardei interbelice, cel din anii ’20-’30, și a celor, la fel de interesanți, din cel de-al „doilea val”, din perioada imediat postbelică. Cea mai importantă reconsiderare îl vizează, cred
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
probe incontestabile în favoarea reconsiderării unor autori și fenomene, deopotrivă a celor din „primul val” al avangardei interbelice, cel din anii ’20-’30, și a celor, la fel de interesanți, din cel de-al „doilea val”, din perioada imediat postbelică. Cea mai importantă reconsiderare îl vizează, cred, pe Gellu Naum, a cărui „cotă” în ierarhiile literare a crescut spectaculos. Însă ediția Gellu Naum, îngrijită de Simona Popescu la Polirom (al cărei al doilea volum, conținând proza, a apărut la Bookfest), face mai mult decât
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
secolul al XIX-lea îl abandonează pe Góngora în aristocratica lui singurătate, definită astfel de Lorca, uitarea nefiindu-i întreruptă decât de o fulgurantă recuperare venită din partea lui Paul Verlaine ce va rezona în Spania grație poetului nicaraguan Rubén Darío. Reconsiderarea lui Góngora se produce abia în secolul XX, când în Spania se propune o nouă viziune asupra valorilor estetice, care, având în vedere irealul și iraționalismul ca zone fecunde ale poeziei contemporane, devine compatibilă cu estetica anticipată de Góngora cu
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
și pe Exuviile Simonei Popescu pentru a putea percepe frontal, cu ochii larg deschiși, vizionarismul părintelui fondator. E adevărat, însă, că acestei intrări în forță în canonul istoriei literaturii române nu i-a urmat, așa cum ne-am fi așteptat, o reconsiderare critică substanțială. Atunci când n-a dat în clocot - ca în monografia exaltată a lui Iulian Băicuș, Max Blecher - un arlechin pe marginea neantului -, simpatia față de scriitorul interbelic a rămas, din păcate, strict declarativă. Astfel încât volumul lui Doris Mironescu, Viața lui
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
între ele: prima, în ordine cronologică, este cea a tăierii salcâmului, cea de-a doua are în atenție întâlnirea din poiana fierăriei lui Iocan. Ambele repropun statutul personajului din perspectiva dublului acestuia și, până la un anumit punct, deschid perspective spre reconsiderarea profunzimii romanului lui Marin Preda. După cum bine este știut, tăierea salcâmului se consumă în zori, în atmosfera unor bocete care întăresc ideea că doborârea copacului primește o serie de semnificații ce le transcend pe cele imediate, economice. Acceptând salcâmul ca
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
revine acasă, în Prislop, și, în așteptarea unei soluții, se angajează ca ajutor de notar sau funcționar de primărie în satele vecine. Crezuse până atunci că ar putea deveni scriitor maghiar, simultan cu practicarea profesiunii de ofițer. Are loc o reconsiderare totală a întregului proiect de existență, refăcut din temelii. Trebuia să redevină întâi român, pentru a-și construi o aspirație de scriitor român. Între perioada maghiară, lăsată în urmă, și cea românească, aflată la început, acesta era esențialul punct comun
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
din 2010 ), atât cât să amintească, el singur, de versuri (1968), poeme (1970), poesii (1970), alte versuri (1972), alte poeme (1973). O antologie, dar și un tribute to. În sfârșit, un pariu important al volumului mi se pare încercarea de reconsiderare a unor poeți mai puțin vocali, când nu aproape de tot tăcuți, ca Dumitru Bădița, Chris Tanasescu, Ciprian Măceșaru, Florin Dumitrescu, Nicolae Avram, Ionel Ciupureanu sau Petru M. Haș. Cincizeci de poeți. Plus doi (Komartin și Vancu). Câte unul pe săptămână
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
și mai actuală decât a multor maeștri ai modernismului interbelic, a căror sensibilitate ține, totuși, mai degrabă de secolul al XIX-lea, decât de secolul nostru. Dincolo de inconsecvențele sale, volumul Poemul invectivă și alte poeme reprezintă un pas important în reconsiderarea autorului și, mai ales, o invitație la relectura avangardei. De peste două decenii putem din nou vorbi liber despre acest capitol semnificativ al literaturii noastre interbelice și, prin urmare, e momentul să renunțăm la abordările sentimentale, bazate pe surse de mâna
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Cotidianul Poporului, organ al Partidului Comunist Chinez, a publicat în ediția de miercuri un apel din partea unor universitari vizând o "reconsiderare" a suveranității japoneze asupra Insulei Okinawa, pe care se află baze americane și care nu este vizată de actuala dispută teritorială între cei doi vecini, relatează AFP. Cotidianul Poporulu susține că Beijingul ar fi îndreptățit să își valorifice drepturile asupra
Presa chineză: O parte din teritoriul insulei Okinawa trebuie reconsiderat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56256_a_57581]
-
americane și care nu este vizată de actuala dispută teritorială între cei doi vecini, relatează AFP. Cotidianul Poporulu susține că Beijingul ar fi îndreptățit să își valorifice drepturile asupra arhipelagului Ryukyu, a cărui principală insulă este Okinawa. "A venit timpul reconsiderării problemelor nesoluționate cu privire la Insulele Ryukyu", scriu Zhang Haipeng și Li Guoqiang, cercetători la Academia chineză pentru Științe Sociale. Cei doi universitari revin în special asupra Tratatului de la Shimonoseki (17 aprilie 1895), care încheia un scurt razboi chinezo-japonez, în perioada 1894-1895
Presa chineză: O parte din teritoriul insulei Okinawa trebuie reconsiderat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56256_a_57581]
-
de la Critic/ Atac sunt, ei, contra, adică, eurosceptici. În numele neomarxismului lor scuturat de iluzii! În fine, a fi antielitist fără a fi contra elitelor, iată o gingașă licență, nu atât de ideologie, cât de vocabular! Nu mă alarmează, apoi, sugestia reconsiderării lui Gherea din Neoiobăgia, fiindcă o consider francamente imposibilă. Gravă e sugestia întoarcerii la „arta cu tendință” a criticului de la „Contemporanul”. În primul articol, la care m-am referit în editorial, Paul Cernat răsucește cu abilitate formula, atribuindu-le celor
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
și amplele secvențe despre „dosarul” antimonarhic și antibrătienist al lui N.D. Cocea sau despre „zilele de lagăr” de la Târgu-Jiu ale lui Zaharia Stancu. În treacăt fie spus, atitudinea simpatetică față de scriitorul și gazetarul Stancu merită salutată ca premisă pentru virtuale reconsiderări de ansamblu. E de notat, apoi, faptul că literatura carcerală din România perioadei 1870-1945 aparține de regulă scriitorilor de stînga sau adversarilor radicali ai Sistemului politic. Ar mai fi putut intra în vizor și scrierile „evazioniste” compuse în închisori, cum
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
literară românească, de căutare a unei ieșiri onorabile din hibernarea proletcultist-dogmatică, anunțând „dezghețul” din anii imediat următori. Dacă ne referim la climatul epocii, 1963 este anul în care încep să apară primele articole de „reabilitare” a gândirii estetice și de reconsiderare a valorilor literare autentice, mai bine de un deceniu și jumătate trecute la index, discuții aprinse suscitând cu deosebire personalitatea lui Titu Maiorescu, inițiatorul criticii estetice la noi. Profesorul clujean Liviu Rusu are meritul de a fi declanșat o polemică
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
nu se știe în ce măsură realizat din proprie inițiativă sau „provocat” de aripa naționalistă a ideologilor vremii, care dorea o susținere pe plan intelectual mai larg la orientarea de fragilă independență a partidului comunist față de Moscova. Se deschidea astfel procesul de reconsiderare și recuperare a unor zone literare interzise până atunci comentariului public 2, în timp ce presa literară începea să se îndepărteze de exagerările vulgarizatoare ale „realismului socialist” și să se îndrepte vizibil într-o direcție fertilă, vizată în principal fiind literatura clasică
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
fel cum trecutul nazist al festivalului e discutat în caietulprogram al concertului și înfățișat în unele dintre cele mai recente puneri în scenă de la Bayreuth (Maeștrii cântăreți din Nürnberg de Katharina Wagner și Parsifal de Stefan Herheim). O altfel de reconsiderare a trecutului wagnerian are loc prin reprezentarea, la Bayreuth, în această lună, a operelor timpurii: Die Feen (Zânele), Das Liebesverbot (Interzicerea iubirii) și Rienzi, respinse de compozitor ca nedemne. Ce-i drept, nici acum nu sunt reprezentate în clădirea festivalului
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
Suțu - Muzeul Municipiului București). Astfel, prin prezentarea unor concerte și spectacole în interpretări moderne într-un spațiu reprezentativ pentru istoria veche a capitalei, inițiatorii acestui proiect urmăresc integrarea activă și creativă a patrimoniului arhitectural al capitalei în peisajul cultural contemporan, reconsiderarea vechilor spații culturale din perspectiva unei societăți în reconstrucție, precum și implicarea publicului în acest proces de valorificare a marilor tradiții ale trecutului în conjuncție cu problematică modernă.
Bach, Silvestri, Chopin, Rachmaninov și Liszt la Palatul Suţu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35728_a_37053]
-
li-l revendice unii entuziaști optzeciști. Așa cum are dreptate să vadă în Sadoveanu, dincolo de toate acuzele de „vetustețe”, nu doar un „continent ascuns” al prozei românești, ci și un întîi-stătător al ei. E, în același timp, reconfortant să-i parcurgi reconsiderările (oportune, convingătoare) ale prozei de călătorie a lui N. Iorga sau ale lui I. Agârbiceanu, reinterpretările poeziei lui Goga în cheia unui vizionarism „plutonic” sau considerațiile savuroase despre o posibilă dimensiune „pornografică” (secretă) a lui Topîrceanu, fără a mai vorbi
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]