484 matches
-
alveolă. Cu un pistol pneumatic, pulverizară În interstiții un pic de ciment cu priză rapidă; apoi lucrătorul mai vârstnic Îi făcu semn lui Bruno să semneze În registru. Dacă dorea, Îi spuse el Înainte de a pleca, putea rămâne să se reculeagă. Bruno se Întoarse pe autostrada A1; pe la ora unsprezece, ajunse la șoseaua de centură a Parisului. Își luase o zi liberă, nu bănuise că ceremonia poate dura atât de puțin. Intră pe Porte de Châtillon și găsi un loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care puneau În mișcare platforma scrâșniră ușor; ușa se Închise. Combustia putea fi urmărită printr-un hublou din pyrex. Când flăcările țâșniră din niște arzătoare enorme, Michel Întoarse capul. Preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
eu am sa fiu lângă dumneavoastră. Am să vă țin de picioare, ca să nu vă zvârcoliți. Cu dumneavoastră n-o să se repete. Îi ung eu gâtlejul la fix. O să meargă brici. Ne apucăm? ARTUR: Mă plictisești. Eu trebuie să mă reculeg, nu să spăl pe jos. GARDIANUL: Cum vreți. Dumneavoastră urmați să fiți executat aici. Pentru dumneavoastră o faceți, nu pentru mine. ARTUR: Nu, nu-mi place. Altfel visam eu că voi muri. Nu ca un șobolan. Am și eu nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jurăm că nu ne vom da niciodată uitării! COLONELUL: În fiecare zi... da... (Îl îmbrățișează pe ARTUR.) îi voi pune pe soldații mei să bată din tobe... să sune... Pe lângă mormântul dumneavoastră vor trece bărbați și copii, animale, se vor reculege acolo, va fi loc de pelerinaj, se vor face două băncuțe, se vor construi drumuri, se va pune o placă de bronz, vom turna un bust, poate că vom ridica și un hotel... Vom veghea tot timpul, vom curăța buruienile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
însă cât mai evident sugerată; în sfârșit, cu eforturi supraomenești, BRUNO este scos din groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își șterg sudoarea; unul își masează mușchii gâtului, altul își reface hainele răvășite; un timp rămân tăcuți, evitând să se privească unii pe alții ori să-și spună ceva; după ce se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
După câțiva pași prin camera, se opri în fața ferestrei. In dreptul oglinzii se opri o clipă și se privi. Se înspăimântă. Așa îmbrăcat, cum era, se trânti în pat, rămânând o vreme cu ochii ațintiți în tavan, mergând să se reculeagă, să se limpezească. Dar nu putea... Vasilica îi revenea mereu în minte... Acolo sus, pe negura de var deslușea în umbrele negre, chipuri ciudate, ca dintr-o altă lume... Se simțea ca bolnav. Gândurile îi erau prea încâlcite pentru a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-mi șoptea să nu comit imprudența de a porni la drum lung. Acum, regret că nu am fost În stare să dau curs invitației lui stăruitoare. Totuși sper, desigur că numai cu ajutorul Preasfintei Treimi, ca În acest an să mă reculeg la mormântul lui și să-i cer iertare că-l pomenesc cu mare Întârziere. Până atunci și după aceea Îl voi ruga mereu pe Dumnezeu zicând: Primește, Doamne, În Împărăția Ta Eternă și sufletul neprihănit al martirului anticomunist Marin Petrișor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
i-ar prinde bine. Nici o existență nu era exemplară. Se găseau Antonii de toate neamurile care să arate cu degetul. De ce nu au mers la mănăstire? Punct. Thomas Încăleca pe Suzuki și dispărea o zi-două ; mergea, printre altele, să se reculeagă În Christiania, să mai guste plăceri pe care singur și le interzicea tot mai des; revenea liniștit. Le vorbea, sigur de el, studenților despre Kant, răspundea Întrebărilor. Întreba, la rîndul său. Își consumau Împreună - magistru și Învățăcei - cîteva ore În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Papă. Cel Secund. 232 DANIEL BĂNULESCU Cel Adevărat. Adevăratul deținător al prerogativelor pontificale. Aceasta este o taină. Spre deosebire de cel mediatizat, care nu depășește, în tainica ierarhie, rolul unei subrete papale. Mulți ani, Adevăratul Papă, cel Secund, a preferat să se reculeagă într-o binecuvântată defensivă, precum și în grădinărit. De abia după anii Marelui Război, mâhnit de fervoarea cu care se măcelăriseră catolicii între ei, Adevărata Sa Sanctictate a conces ca, punând în practică o mai veche propunere a lui Robin, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și se lăsă în coate și genunchi. Îmi vine să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o explicație. Se aplecă la urechea Marchizei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acela pe care îl preiau în proiect și care precede orice preluare în proiect? Acest "eu" gol, care premerge oricărui proiect și pe care abia urmează să-l preiau în proiect, îl descopăr în frică. În frică, ființa mea se "reculege" între hotarele primite. Acum, în frică, eu mă descopăr în goliciunea mea de exemplar al speciei. Cel ce rămâne în frică se regăsește între hotarele pe care nu el și le-a dat. Din punctul de vedere al libertății, al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că sânt pentru că, fiindu-mi frică, sânt amenințat să nu mai fiu. Frica mă face să mă adun în mine și să-mi măsor întinderea în această supremă concentrație de ființă. Constrâns să mă retrag în mine și să mă "reculeg" între hotarele primite, eu îmi percep identitatea ca identitate înfricoșată. Frica trasează conturul eului meu ca eu primit prin această contracție de ființă. Dimpotrivă, contemplarea liberă și decontractată a hotarelor mele se produce ca iubire de sine. Înainte de a mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
părți din Așa grăit-a Zarathustra, un fragment este intitulat "Convalescentul" (Der Genesende). Convalescentul este Zarathustra. Genesen, "a vindeca", este unul și același cuvânt cu grecescul neomai, nostoV. Înțelesul este: "a se întoarce la sine" (...). "Convalescentul" este cel care se reculege în vederea întoarcerii, pentru întoarcerea în propriu-i destin. Convalescentul se află pe drum către el însuși, în așa fel încît el poate spune despre sine că este." Rândurile acestea îmi par cu atât mai mult a-mi fi "adresate", cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai adesea practicam o politețe excesivă și nelalocul ei, pe care interlocutorul meu o percepea ca pe ceva distant și jignitor. Această derută socială merge atât de departe încît atunci când cineva îmi spune "domnule profesor" trebuie o clipă să mă reculeg ca să-mi dau seama că e vorba de mine. De fapt, fusesem pregătit pentru a nu ști cine sânt Nesiguranța aceasta, indusă prin antrenament istoric, sfârșea însă prin a-mi garanta certitudinea unui drum deschis către mine. Nu trebuia decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rictusul unei vieți imortalizate în rășină, grija antumă a autorului de a se pune în insectar. El revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieți și așteaptă cuminte ca ea să se răcească, cu gândul că ceilalți se vor reculege cândva în fața acestei urme, a acestei zbateri încremenite, în fața dezastrului care a fost finitudinea lui. Orice jurnal este agățarea disperată de un Ersatz de nemurire, de o nemurire care nu poate fi obținută în termenii lumii de aici. Jurnalul meu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Este un artist care se simte una cu societatea în mijlocul căreia trăiește și o zugrăvește cu acea jumătate de conștiință pe care o au oamenii purtați de impresiile mobile ale vieții și care nu-și dau osteneala de a se reculege și de a le analiza. Este o trăsătură care îl deosebește în mod substanțial de Dante și de Petrarca, spirite reculese și extatice. Boccaccio este în întregime aplecat spre viața exterioară, el trăiește între desfătările, trândăviile și 564 Judith Serafini-Sauli
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Este un artist care se simte una cu societatea în mijlocul căreia trăiește și o zugrăvește cu acea jumătate de conștiință pe care o au oamenii purtați de impresiile mobile ale vieții și care nu-și dau osteneala de a se reculege și de a le analiza. Este o trăsătură care îl deosebește în mod substanțial de Dante și de Petrarca, spirite reculese și extatice. Boccaccio este în întregime aplecat spre viața exterioară, el trăiește între desfătările, trândăviile și 564 Judith Serafini-Sauli
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Sangheli, alungat din post printr-un strivitor vot de blam al populației, va fi, alături de prozator, principalul artizan al acestor construcții de cult mistagogic și religios, la care basarabenii, atâția câți vor mai rămâne în viață, vor veni să se reculeagă. În presa de la Chișinău s-a strecurat ideea că această „înfățișare” televizată a lui Ion Druță a fost de fapt o pledoarie pro PDAM și pro Andrei Sangheli, în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare. S-ar putea să fie așa, timpul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
energiilor. Copiii mici nu sunt adulți mici. Copiii au multe de făcut. Ei trebuie să aibă ocazia de „autoconstrucție”. Uneori, copiii mici au nevoie de „time ouț”, un timp În care stau În liniște, departe de grup pentru a se reculege. Respectul este o parte inerentă a clasei Montessori. Educatorul Montessori preda respectul prin acțiunile lui. El observa copiii din clasa; le respectă nevoile și creează o atmosferă bazată pe aceste nevoi. Vocea și acțiunile sale denotă respect—respect pentru copil
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
Upon the English party. O, untimely death! Death! He dies. Îți mulțumesc. Te binecuvînteze Cu bunătatea-i cerul, nesfîrșit. (Intra Oswald) OSWALD: Răsplată proclamata! Foarte bine! Capul tău fără ochi fu plăsmuit Să-mi nalte soarta. Trădător nemernic, Degrab te reculege: spada-i trasă, Ce te va nimici. GLOUCESTER: Mîna ta bună Să tragă zdravăn. (Edgar se interpune) OSWALD: Ce, țăran obraznic, Cutezi pe-un trădător să aperi? Șterge-o, Molima soartei lui să nu se prindă La fel de tine. Lasă-i
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
măsura stabilității și echilibrului personal la cote mai scăzute; starea mentală corelează pozitiv cu nivelul de încredere, lipsa simptomelor fizice și nivelul de energie; cu cât capacitatea de mobilitate și optimism a managerilor este mai ridicată (capacitatea de a se reculege/recupera după probleme/șocuri etc.), cu atât simptomele fizice sunt mai puțin numeroase; nivelul de energie crescut al managerilor corelează pozitiv cu lipsa simptomelor fizice; anumite surse de presiune socioprofesională corelează pozitiv între ele, cumulându-se reciproc și mărind impactul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
a duetului îndrăgostiților. Secretul se camuflează în acte ce-i închid într-un tainic budoar "muzical": "înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau suntete de orgă sau plîngeri de arcuș, discrete, reculese". Exaltarea muzicianului are resorturi clare, ce-l împing spre expresia dublă, a lecției de taină, intimitate amoroasă și discurs muzical. Este comparabilă împrejurarea cu "lecția de filosofie" a lui Ștefan Gheorghidiu, ținută Elei, cu disertațiile lui Sandu despre Racine, în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Ciocârlie, în Caietele lui Cioran, citându-l pe filosof: "Doamne, dă-mi tăria să nu mă rog niciodată, cruță-mă de nebunia oricărei adorații, depărtează de mine ispita unei iubiri ce m-ar dărui Ție pe veci (...). Dăruiește-mi miracolul recules dinaintea primei clipe, rană pe care n-ai putut s-o înduri și te-a stârnit să faci o spărtura în neant și să deschizi aici acest bâlci al timpurilor și să mă osândești astfel la univers, la umilință și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
stare de criză inerțială care îl măcina. Nu-și poate clama victoria fiindcă, până la răzbunarea supremă, tăcerea este virtutea lui de preț, însă în forul lăuntric își strigă bucuria. Ca într-un intermezzo din Simfonia destinului, între două lupte se reculege pe marginea gropii ținând în mâna dreaptă craniul histrionului ce făcea deliciul unei curți regale a cărei strălucire este acum umbrită de patibularul Claudius. Bogat și iubit de aproape toate femeile din București, automobilist și aviator prețuit de protipendada orașului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tuturor celor vii” (Facere 3, 30). Ca izvor al vieții care dă viață, femeia nu este un simplu instrument care dă viață, ci un legământ conștient al omenirii în care lucrează puterea lui Dumnezeu. Viața face popas în ea, se reculege și trece peste greutăți înainte. Prin ea viața nu se dă învinsă, nu cedează, ci se așază ca zâmbetul de copil lângă femeia mamă. Lucrarea lui Dumnezeu se revelează prin femeie nu numai datorită faptului că este numai izvor de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]