3,311 matches
-
ca pe propriul tău copil. Să-l porți la școală, să-i faci rost de o slujbă bună. Albii se mândreau cu această misiune de încreștinare a aborigenilor cu de-a sila, în secolul douăzeci, iar copiii aborigenilor le erau recunoscători celor care îi transformase în mancurți. A urmat, cum era firesc, un proces de metisare. Pentru albi era un câștig. Primeau un trup mai viguros, mai adaptat la spațiul australian, dar își păstrau tradițiile, cultura, aborigenii se lichefiau în comunitatea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Acesta ducea o sarcină de măturoaie în spate. Era destul de bătrân și de amărât. Tata strigă la el: "Urcă omule în căruță, te duc până mai sus în sat. Țiganul primește bucuros, mai scapă de povară o vreme. Ca să pară recunoscător, intră în vorbă cu tata. Era înainte de amiază și trăgeau clopotele. Țiganul întreabă: "Pentru cine bat clopotele Ilie?". Tata răspunde: "Pentru împăratul Franț Iosif". Da' ce i s-o întâmplat împăratului?" "O murit". Țiganul se uită la tata, nu-i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) ... îi auzeam vocea tristă și catifelată, eram îndrăgostită de acest bărbat cum te îndrăgostești de dumnezeu, dar știam că el nu va afla niciodată, îi eram recunoscătoare că mi-a mobilat sufletul cu un sentiment pe care altfel nu l-aș fi cunoscut niciodată. Mă simțeam obosită. Am făcut un pas în față, pe obraji îmi curgeau șiroaie de lacrimi, i-am întins mâna. Se uita uluit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de cartofi. De la mine nu așteaptă nimeni nimic, se știe că cei care vin din țară sunt săraci lipiți pământului. Uneori se face și chetă pentru ei, dar Silvia nu admite acest lucru pentru mine, gest pentru care îi sunt recunoscătoare. Alergăm pe străzi, arșița ne bate în moalele capului, Silvia e furioasă. Bombăne tot felul de vorbe pe care nu le înțeleg. Mă bucur că sunt pe străzile unui oraș îndepărtat, mă bucur de fiecare detaliu, de flori, de arbuști
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe mine, Îmbrăcam pantalonii bej și sacoul gri-cenușiu. Haine de calitate, primite cadou de la un unchi de-al meu, de departe. Haine din stofă fină (olandeză), croite, după etichetă, În Italia. Italienii aceștia sunt artiști prin excelență. Le voi fi recunoscător cât voi trăi pentru... pentru toate minunile create de ei pe pământ. Nimic din ce-am mai purtat nu s-a comparat cu hainele acestea (și o spun fără nici cea mai vagă urmă de subiectivitate). Toți apropiații (atâția câți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fărâmă din Mozaicul creat de mine numit VIA}|. Am considerat și consider un privilegiu, faptul că și EU am avut timpul și spațiul meu pe acest minunat Pământ numit Terra. Eu cred că viața este minunată și trebuie să fim recunoscători că o avem, sau că am avut acest privilegiu să experimentăm și noi acest minunat timp și spațiu în care să experimentăm un fapt unic, extraordinar și greu de explicat numit VIA}|. Eu cred că Viața este frumoasă și pentru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
exterior va fi deosebit de dificil sau chiar imposibil. Să căutăm în exterior, pacea și fericirea care ne lipsește în interior, mi se pare absurd și totuși așa se întâmplă când noi evităm întâlnirea cu noi înșine. Să încercăm să fim recunoscători și fericiți pentru ceea ce deținem și asta nu înseamnă că nu trebuie să nu ne dorim mai mult, ci la faptul de a încerca să fim recunoscători și fericiți și pentru ceea ce avem (cine nu va fi mulțumit cu puțin
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
se întâmplă când noi evităm întâlnirea cu noi înșine. Să încercăm să fim recunoscători și fericiți pentru ceea ce deținem și asta nu înseamnă că nu trebuie să nu ne dorim mai mult, ci la faptul de a încerca să fim recunoscători și fericiți și pentru ceea ce avem (cine nu va fi mulțumit cu puțin, nu va fi mulțumit nici cu mult, spunea un mare om ...), să nu ne agităm până la epuizare, sau să ne sacrificăm viața pentru a realiza ceva, doar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în sufletul nostru și trebuie să recunoaștem că, recunoștința dă sens zilei de ieri, aduce pacea zilei de azi și ne oferă pacea zilei de mâine. În viața noastră trebuie să ne dăm cu toții seama că nu fericirea ne face recunoscători, ci recunoștința ne face fericiți. Să fim recunoscători înseamnă bogăție adevărată, iar nemulțumirea permanentă înseamnă sărăcie curată. Pentru ca să ne recăpătăm bogăția adevărată, este foarte bine să începem cu ceva, indiferent cu ce dar să începem. Să începem să credem în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
recunoștința dă sens zilei de ieri, aduce pacea zilei de azi și ne oferă pacea zilei de mâine. În viața noastră trebuie să ne dăm cu toții seama că nu fericirea ne face recunoscători, ci recunoștința ne face fericiți. Să fim recunoscători înseamnă bogăție adevărată, iar nemulțumirea permanentă înseamnă sărăcie curată. Pentru ca să ne recăpătăm bogăția adevărată, este foarte bine să începem cu ceva, indiferent cu ce dar să începem. Să începem să credem în noi, să începem să visăm frumos, să începem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
obținut numai note maxime. Uf ! A urmat clasa a VIII-a cu o nouă profesoară, tânără care m-a adoptat ca, profesor; aflase situația anterioară, și-a dat seama de ceea ce se întâmplase și m-a recuperat. Îi sunt profund recunoscător! Această experiență tristă / fericită, m-a făcut să aleg o cale necunoscută, dar care mi s-a părut cea mai bună pentru mine - armata. Nu regret alegerea făcută, am vrut să fiu pe picioarele mele și cred că am reușit
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
luăm o pauză și mai discutăm după aceea. — Și l-ați mîncat?! — Bineînțeles. Altfel, n-am mai fi ajuns să stăm acum Împreună de vorbă. Dar Înainte de asta, ne-am cerut scuze și i-am promis că-i vom fi recunoscători toată viața. — Fair-play-ul american nu se dezminte! exclamă Christina cu admirație. — Să știi că n-a fost deloc simplu. Cineva trebuia să-și asume responsabilitatea primului gest. Înțelegi, e destul de dureros să bagi cuțitul Într-un prieten. Apar anumite mustrări
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai ajutau. O scoase din Încurcătură Kiki. Trezindu-se după Încă o oră de somn, el auzise glasul mamei sale și, mînat de instinctul sigur al puiului, veni În preajma ei, căutînd protecție. Christina Îl luă În brațe și Îl sărută recunoscătoare, fără motiv, ceea ce Îl făcu pe băiat să se strîmbe de neplăcere. Căci, aflată În impas, ea Însăși avea nevoie de protecție - și, ținîndu-și băiețelul În brațe, se simțea cumva protejată. Încurajat de dovezile de afecțiune ale mamei sale, Kiki
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o pușcă de vînătoare bock MT 7-09, de calibru 9 milimetri, și pot să spun că la urși era mult mai precisă decît Holland&Holland-ul primit cadou de la regina Marii Britanii. Ce bine e să fii ticălos! Grija de a fi recunoscător, teama de a nu-i supăra cu ceva pe ceilalți, preocuparea permanentă de a le face pe plac au pînă la urmă efectul unui stres psihic continuu. Din momentul cînd te hotărăști să devii ticălos, te eliberezi de toate aceste
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
loc, ia loc! se grăbi să-l Îndemne. Ceaiul va fi gata Îndată și Îi voi pune un pic de rom, ca să te Învioreze. Pablo se lăsă pe un taburet, de partea cealaltă a mesei, zîmbind cît se poate de recunoscător. Își ținea În continuare pălăria În mîini, rotind-o neîncetat, pentru a-i verifica marginile. — Totuși, de ce ai venit? Îl Întrebă. — Eram lîngă dumneata cînd te-ai ridicat și ai plutit, În timp ce eu Îți țineam palma lipită de creștet, răspunse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta condus, zice. — înseamnă că domnul Președinte și-a luat adio de la mașinuța lui? întreabă Dendé. — De grija asta nu mai pot eu, zice Sena. — în loc să-i fii recunoscător, ți-ai găsit să-l lași baltă tocmai cînd ar fi avut mai mare nevoie de tine, zice Dendé. Halal ajutor a mai avut. — Nici atîta n-ar fi meritat, zice Sena, lăsîndu-se puțin pe spate, încercînd să se relaxeze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
faci mare Voiai să fii mai solid, mai puternic Noaptea te Îngrozea. Dormeai cu lumina aprinsă. Întotdeauna. Odată te-ai dus la biserică cu bunica ta care n-avea nici un chef să meargă acolo ai născocit păcate În fața unui preot recunoscător. Ea te iubea, Într-un fel ciudat și dezechilibrat, și nu se Înțelegea bine cu fiica ei, mama ta. Carole, tu stăteai acolo În picioare, iar eu ți-am dat degetele pe spate, Îndopat cu cocaină și alcool, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
răspunse Antonia. Trebuie să plec, Martin, chiar trebuie. C'est plus fort que moi. Se ridică și rămase în picioare în fața mea, cu burta puțin împinsă în afară, înaltă, tensionată, un monument de fermitate. Apoi adăugă: — Îți sunt grozav de recunoscătoare pentru atitudinea ta rațională. Am rămas cu ochii țintă la fața ei frumoasă, concentrată și răvășită, pe care se citea o îndrăzneală amestecată cu un fel de compasiune jenată. Gura ei mare și mobilă se mișca de parcă ar fi mestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se frământă din pricina sentimentelor tale față de el și cât se străduiește să-ți fie pe plac. L-ai putea face să sufere cu cel mai mic gest. — Nu sunt nici sec, nici sarcastic, am răspuns. Și-i sunt cu adevărat recunoscător lui Palmer. Dar tare aș vrea să nu mai complotați toți pentru binele meu. Sunt în stare să-mi port singur de grijă. Mi-am aprins pipa. Avea un gust stătut. — Dar noi vrem să-ți purtăm de grijă! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Și totuși, pe când o priveam cu adorație, căutând să descopăr dincolo de irisul punctat, în ochii aceia care nu arătau altceva decât bune intenții, vreo umbră a destinului meu viitor, mi-am dat seama că nu o doresc. Îi eram profund recunoscător. Acum mi-am dat seama că ar fi fost absurd ca Georgie, fiind cea care era, să reacționeze diferit, cu mai puțină blândețe și bunătate și înțelepciune. Probabil că, nefiind în stare să judec rațional din pricina fricii, îmi făcusem griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
avantajoasă. Așa că cel mai bun lucru ar fi să te comporți rațional începând chiar de acum. Antonia doar ce a aflat de existența acestei tinere. E firesc să vrea să o cunoască. Și voi amândoi ar trebui să-i fiți recunoscători că accepta acest lucru fără nici o urmă de mânie. Am auzit că e frumoasă și deșteaptă și tânără, ceea ce e minunat pentru tine, Martin, spuse Antonia. Chiar nu-ți dai seama că vorbesc foarte serios? Chiar nu poți avea generozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
măsură de dureros. Când ne-am despărțit eram amândoi epuizați, dar ne simțeam mult mai bine. Îndreptându-mă spre locuința lui Georgie, prin ceața rece a după-amiezii, m-am gândit că, în linii mari, aveam toate motivele să-i fiu recunoscător lui Georgie pentru faptul că-mi forțase mâna. Faptul că Antonia știa acum adevărul mă eliberase de o apăsare pe care, deși o îndurasem cu stoicism în trecut, o recunoșteam acum ca fiind o povară. Într-adevăr, era mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adusese mărturisirea în relația mea cu Georgie, îmi era deja limpede că, atâta timp cât păstram secretul, n-am fi putut construi ceva sincer și onest între noi. Ne aflam acum la începutul unei situații de normalitate. Da, îi eram cu adevărat recunoscător lui Georgie sau, dacă mă gândesc bine, lui Honor Klein; și, urcând scările spre apartamentul lui Georgie, mi-a revenit în minte imaginea stranie a lui Honor Klein stând cu sabia pe genunchi. Imaginea mi-a revenit însoțită de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea. A fost un impuls de moment. Am considerat că e timpul să mai vadă și ea o figură nouă. — Contează pentru mine, am răspuns. Mă întreb dacă într-adevăr vă dați seama ce ființă distrugătoare sunteți. V-aș rămâne recunoscător dacă nu v-ați mai amesteca în viața mea de acum înainte. — Foarte probabil nu ne vom mai întâlni, spuse Honor Klein. Mă întorc înapoi la Cambridge cât de curând. — Vorbiți de parcă ați pleca la Polul Nord, am răspuns. Ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bine. Înainte să plec am să fac tot posibilul să mut mobila. Când o să termin și cu asta, o să fie mult mai bine. Poate ți s-a părut că sunt cam țâfnos, dar să nu crezi că nu-ți sunt recunoscător pentru grija pe care mi-o arăți. S-ar putea să mai am încă nevoie de ajutorul tău și aș fi un prost dacă aș rămâne indiferent la iubirea pe care încă mi-o porți. Însă nu știu sigur dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]