1,378 matches
-
240 pag. Mai demult, în anii nouăzeci, umorul era un soi de Cenușăreasă. Nimeni nu miza pe literatura satirică. Nici nu era corect politic. De vreme ce se recupera încă asiduu literatura de sertar, iar dezbaterile despre canon nu dădeau bine dincolo de recuzita sobrietății. În plus, formele diluate ale comunismului agonic se regăseau pretutindeni într-o literatură debusolată. Urgențele veneau dinspre recuperări, din drame și tragedii trăite. La urma urmelor, e de înțeles. Când trebuie să lași ceva deoparte, e mai ușor să
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
poate de limpede. Când, în fine, îndrăznește, deznodământul are ceva minor, de afacere slujnicărească, de codoșlâc, nicidecum de aventură. Măreția nu poate fi restaurată decât printrun gest extrem, singurul în care dă dovadă de hotărâre: după amenințări cu moartea din recuzita, livrescă, a seducției, se împușcă de-adevăratelea. Se distruge ca să scape de obsesia pentru Ioana, căreia nu-i mai găsește nici o altă rezolvare. Rezumată sec, și fără priviri în decor, povestea ne este contemporană. Întrebarea rămâne actuală, accentul cade pe
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
dar textele care anunțau evenimentul vorbeau cu entuziasm despre ceea ce ar constitui axa centrală a noii ecranizări: un lung șir de cupe de șampanie, de plimbări cu iahtul, de parade ale modei, de dansuri, pene, pălării cloche. Cu alte cuvinte, recuzita unei pelicule... franțuzești! Poate că e și asta o predestinare, de vreme ce mare parte din The Great Gatsby - titlul galic fiind Gatsby le Magnifique - a fost scrisă de Fitzgerald chiar pe Coasta de Azur, la Saint Raphaël, la o aruncătură de
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
un alibi participărilor la crime. Vinovăția trebuie îmbrăcată în ură, așa slăbiciunea nu mai reface memoria nocivă. Pe acest șablon citim uciderea istoriei recente (disidentul Hariga, cel care învață să ierte călăul) și a filosofiei (Maximilian). În schimb, rămân neconcludente recuzita și structura romanului. La ce bun trimiterile structurale la Ispirescu, Collodi, Creangă, Barrie, Baum și Carroll? Dar nucleele absurdiste și imaginarul suprarealist? De fapt, O. Nimigean scrie un roman patafizic. De aici derutele comentatorilor. Moto-ul din Dimov pregătea un
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
atît comunismul ca supratemă „majoră”, cît și tratarea polemic-caricaturală a „amintirilor din epoca de aur” au fost uzate și abuzate de prozatorii anilor 2000, transformîndu-se cu timpul în rețetă stereotipă. Volumul de față păstrează din realitatea anilor ’80 moravurile și recuzita, valorificîndu-le masiv în vederea unui portret al epocii realizat în registru „suprarealist”. Cam totul derutează aici. Departe de a fi un erou de primplan, „gentleman-ul bolșevic” din titlu - securistul Ion Scutelnicu, un hibrid rural-urban necioplit, crescut la orfelinat - rămîne relativ
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
înșelător în acest roman ține tocmai de facilul aparent care-l alocă unei specii în cadrul romanului, romanul gotic. Nu e de mirare că Alexandru Maftei a prins această pojghiță melo aliaj pentru un excelent subiect de horror romantic cu toată recuzita înscrisă în tradiția romanului gotic englezesc: un strigoi neliniștit și patetic-îndrăgostit, o clorotică fecioară amenințată, maladivă și muribundă, un artist posedat de demoni feminini, o doamnă macabră, o fetiță ușor lascivă, un savant informat în rituri sângeroase, un conac izolat
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
de pe Pământ), simultan cu transferul funcției narative de la narator la personaj, romanul căpătând în felul acesta structura unei narațiuni polifonice. În schimb, în „Odioasa crimă din Carpathia” (Editura Cartea Românească, 1995), scriitoarea abordează formula romanului „de mistere”, preluând elemente din recuzita istorisirilor detective, dar propunându-și, mai ales, să arunce o privire în culisele societății totalitare, dezvăluind fața ascunsă a acesteia. Acțiunea cărții se desfășoară într-o imaginară democrație populară, Carpathia, care seamănă însă ca o picătură de apă cu România
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
a se schimba, fiind un adept al disciplinei ca „religie”. Fie că e corector la „Universul”, fie comandant la Centrul Național de Românizare sau parte din elita școlită în Căminul „Viitorul Lumii” din Moscova, Gerogian își fortifică voința, schimbând numai recuzita. Uneori rolul. Cele trei secțiuni ale cărții Trădarea-Războiul-Trădarea justifică întocmai metamorfozele sociale izbutite, de la trădarea etniei la ascensiunea napoleoniană și, în final, la trădarea modelului patern. Sunt etapele precise ale memoriei unei identități conflictuale. „Geamănul Negru, țiganul, încearcă să se
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
Petru Dumitriu Prometeu! Spun cinstit că nu m-am așteptat. Orice borfaș, orice șarlatan, orice ticălos, într-un cuvânt orice ins certat cu justiția și care, din temeinice motive personale, se află în căutarea unei noi identități, poate ghibăci în recuzita metamorfozelor cu putință felurime de bărbi, de peruci, de tichii, de costume și de măști. Cu o grabă înfrigurată, zgâlțâit de tremuriciul nestăpânit al delicventului la ananghie și încurcându-se printre nădragi naftalinați, surtuce scămoșate și chipuri schimonosite în carton
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
creatoare, o anumită viziune, cu totul particulară, ce se desfăcea într-un V de bombardiere lirice, detonîndu-și încărcătura în capul cititorului. Era suficient să deschizi volumul său de debut, Manifest anarhist și alte fracturi (1999), pentru a constata originalitatea de recuzită și de substanță a tînărului autor. Autorul realizează primele cadre din Ursul din containăr - un film cu mine (2002) cu aceeași tehnică, bine pusă la punct, a provocării promoționale. Pe copertă apare un fel de ștampilă, cu cifra 50 și
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
dintre presupusele vicii ale rromilor - „maidanofilie”. Că aceste scenarii sunt mereu amânate, că scriitura se întoarce ulterior asupra propriei textualități într-un registru al derizoriului și al autoreferențialității și că nu se întâmplă, literalmente, nimic - toate acestea trimit, bineînțeles, înspre recuzita postmodernă. Chiar și așa, fascinația străzii persistă: „Aș vrea să fiu deodată în mai multe străzi”, afirmă Blumberg, confesiunea lui trădând un fel de panteism al viziunii naratoriale, o dorință de multiplicare a subiectului, de dilatare macrantropică. Nici celelalte personaje
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
documentar despre eficiență” (p. 14). Dósa extrage din cele patru luni de viață în SUA (despre a căror autenticitate ne dă asigurări site-ul Editurii Cartea Românească) tot ce i se pare profitabil pentru literatura lui. În primul rând ca recuzită. Pretutindeni apar detalii specific „americănești” (așa cum s-au impregnat ele în mentalul colectiv european): motociclete Harley, homari, Coca Cola, Huckleberry Finn, Holden Caulfield, spălătorii, cosmopolitism haotic, mașini Pontiac, bacșișuri eliberatoare. Sigur că, puse laolaltă, ele sună oarecum ready made, de
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
procedeelor caracteristice mișcării dirijate de André Breton, spre un post-suprarealism și, ca atare, către o poziție "postmodernă"". Finalmente, această carte e un răspuns dat atît celor care se îndoiesc de autenticitatea discursului "suprarealist" al lui Gellu Naum (care abandonează treptat recuzita tenebros-gotică în favoarea angoasei și ironiei elegiace), cît și celor care refuză să vadă, din cauza imaginarului diferit, apropierea de substanță dintre poezia lui Naum și poezia optzecistă, ambele edificate pe un nou impact cu ființa și cu literatura. Așadar, volume despre
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
trece la acordul părinților, dintr-un ciudat film de artă. Și, dacă ajungem să vorbim de artă (literară), eticheta pe care-o pomeneam e spoliantă fiindcă nu-i drept să desprinzi, dintr-o carte, neîndoielnic, bine scrisă, unicul merit al ,recuzitei" la zi. Ca să desființez împărțirea cu care-am început, stilul face tema. Al Lilianei Corobca e surprinzător de bine strunit pentru un subiect pe care-l poți rata așa de ușor, sufocîndu-l ori în disecții meticuloase de moravuri și principii
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
unui text ce capătă o mare circulație. 2. Secerile sau secetele? Sunt un mare admirator al unui poem arghezian datând din 1946, Târlă, pe care îl consider o capodoperă ignorată. Aparența e că ar fi o poezie scrisă cu o recuzită gândiristă, în stilul lui Nichifor Crainic, imaginându-i pe Iisus și pe apostoli coborând pe pământ, printre oameni, sub travestirea de ciobani. Revista ,Gândirea" își încetase apariția în iulie 1944, iar Arghezi a colaborat acolo cu totul sporadic, fără simpatii
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
țină cu sufletul la gură: O femeie frumoasă, cu un nume exotic, Elodia, care a disparut probabil omorâta de soț. El neagă; dovezi nu există, dar show-ul începe și va continua mult timp cu suspansuri, lovituri de teatru, toata recuzita. La data de 19 septembrie 2011 s-a înființat Partidul Poporului-Dan Diaconescu (PP-DD), o formațiune cu o doctrină originală, abundență în simboluri, făcută din mesajele primite prin sms de la telespectatorii postului. Astfel, partidul, din perspectiva cromatică, acționa în violet, organiza
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
genul Ťfie că...ť??). Cuvintele-cheie ? farmec, suflet, lumină, sfînt, a revarsă, a picura, vis ? au un număr limitat de combinații, pentru a evocă, desigur, ?magia sărbătorilor?. Găsim în aceste texte (în mesajele de sărbători și în cele de dragoste) toată recuzita poeziei sentimentale ? vise, stele, raze de soare, flori, petale, roua, diamant ? și tot inventarul metaforelor clișeizate: ?florile fericirii și iubirii împletite într-un buchet al împlinirii!!!?, ?drumul vieții?, ?cristalul rîsului nevinovat de copii?, al personificărilor alegorice ? ?iubirea să te primească
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
din veacul trecut care s-au apropiat sau chiar au plonjat în ermetism. Ungaretti, Montale, Saba, chiar și Luzi, au simțit în aceeași perioadă nevoia să recupereze un nou ,realism", să îmbrace cu concret ideile, după ce poezia se devitalizase în recuzita postsimbolistă. Ar fi vorba de un neosimbolism care întoarce spatele simbolismului decorativ, tocmai pentru a găsi, probabil, spațiul cel mai expresiv nu pentru etalarea de simboluri ci pentru simbolizare. Altfel spus, poezia își caută un loc geometric unde își concentrează
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
registre, a acelor forme de libertate proaspătă, controlată, fără angoasele rolurilor mari, fără prejudecăți, fără tensiuni secundare, fără concurență ieftină. Pe o scenă dominată vizual de lumea naivă și inocentă de basm, "lucrată" de scenograful Constantin Ciubotariu, cu elemente de recuzită din arsenalul aceluiași univers, cu costumele aproape identice cu cele din desenele lui Laptev, într-o atmosferă plină de poante, nu doar cele din carte, cu muzici inventate de acest personaj special și atipic în peisajul teatral, Ada Milea, regizorul
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
constat în ignorarea deliberată a voinței timișorenilor și a tineretului și impunerea unei formule reacționare. Și, pentru împlinirea scopului, ,emanația" a utilizat orice mijloace: teroriști, mineri, dezinformare, calomnii, culminând cu un tratat care ne readucea sub cizma sovietică, adică toată recuzita pusă la punct din momentul ocupării țării de către armata roșie. Ce a urmat se știe: guvernările pesediste au încurajat apariția unor mafii care să stăpânească economia sub controlul politic al ,partidului", continuarea corupției practicate de comuniști, antiselecția pentru menținerea tovilor
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
Însă Domnul Pruteanu nu mai vede, nu mai aude și-i împroașcă pe co-invitați cu cele mai fastuoase, interesante și mai jignitoare construcții gramatical-epitetice. Cvartetul manelist încearcă să o dea pe umor, moderatorul să oprească puhoiul, cameramanii să privească spre recuzita din studio, dar nimic nu se mai poate face - totul e în zadar... Până la urmă R. Moraru zăgăzuiește calamitatea anunțând: Dincolo de vorbele sale, parcă se aude însă: Doamne, Dumnezeule, Save our soule! -Vezi că e bună și publicitatea la ceva
Atenție, cad pesediști!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10955_a_12280]
-
umane. Este doar un truc practicat de custode! Chiar nu mă interesează cum a creat senzația olfactivă! în sinea sa, Martina știe că, acolo, nu este doar butaforie ieftină, comercială cum, nici rasele negre, ale fostelor călugărițe, nu sunt de recuzită. Pe peretele opus, în lumina care străbate sticla vitraliilor, singura mantie albă cu crucea neagră pe piept, se distinge ca și cum ar avea propria-i personalitate. Nu poate fi trecută cu vederea. Atrage hipnotic, impune respect. Martina Sâmbure îi pipăie textura
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ceea ce vedeam nu era ceea ce visam" (p. 23). Din această desincronizare vecină cu damnațiunea irumpe halucinantul peisaj al estului, ca topos al ratării, al asediului lăuntric, al minciunii oficializate, al răstălmăcirii, al pierderii inocenței. Rechizitoriul poetic al estului cuprinde o recuzită enormă de imagini, scenarii, sintagme, refrenuri. Sângele, vântul înșelător, brutalitatea și manipularea, poliția politică și misoginismul, tortura și frigul sunt emblemele sumbre ale acestui areal nemântuit prin confesiune, umilință și conștientizare, iluminat rareori prin tușe chagalliene: "pe acoperiș, muzicanții tocmai
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
Vrei? Cînd s-au întors de pe ringul de dans, la masă îi aștepta un fotograf îmbufnat și agentul de publicitate de la Bamboo Club, un tip impertinent, impulsiv, cu mîini încărcate de bijuterii, care se ofereau să aranjeze pe masă o recuzită festivă: o sticlă de șampanie, o vază cu flori și o scrumieră monstruos de mare pe care era fotogenic imprimat numele clubului. - Așa-i bine, domnișoară McNeil, doar o mică fotografie dacă n-aveți nimic împotrivă. Așa, așa, vă rog
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
de variat și de confuz la noi), evidențiate fie ca prezențe active în paginile presei scrise (ca editoriale, cronici, informări cu iz politic, portrete sau prezentări mediatice), fie ca sloganuri sau figuri de stil, acestea din urmă provenind din aria recuzitei retorice (ca figuri de cuvinte, de sens, de construcție, de gândire ș.a.). Partea a doua a lucrării plusează prin încercarea de reliefare a formelor și strategiilor discursive în sfera publică, autoarea recunoscând un fenomen care nu mai poate fi negat
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]