793 matches
-
ca urmare a separării celulelor componente ale unui țesut, alt argument pentru conceptul expus, este benefic. E cazul rănirii, deci apariția unei independențe parțiale a celulelor. De ce acest efect este benefic? Pentru că celulele animale sunt În general iubitoare de medii reducătoare și ca atare vor fi astfel stimulate În Înmulțire, acoperind rana. Evident, În momentul În care noile celule se vor Întâlni În centrul rănii, adică când nu va mai exista nici o margine propriu-zisă, Întregul fiind reconstituit, potențialul redox va crește
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ecologie de ordin ideatic. Nu doar un mediu curat, dar și relații Între oameni și țări, la fel, adică o ecologie a Întregului, o ecologie holistică. Rana de carei vorba e Prutul și, evident, apa sa trebuie să fie mai reducătoare decât pământul de deoparte și de cealaltă a lui. Așa și este În realitate: solul are o valoare situată Între 26 și 31, iar apa Prutului mai puțin de 24 deși, de obicei, apa “bate” spre 28. Nu credeți, ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
putere modulatoare redox mică, ei sunt totuși plante, deci acea mică modificare pe care o induc În mediu, În acel primordiu de sol, e În sens reductiv. Adică, știind că organismele heterotrofe, celălalt segment al biocenozei, au nevoie de medii reducătoare, ei, mușchii, nu fac altceva decât să le pregătească un mediu favorabil. Ei Înșiși n’au nevoie de așa ceva, pentru că sunt Înzestrați cu o creștere continuă și independentă față de pseudorădăcina inițială. Putându-se aproviziona cu apă din atmosferă, ei abandonează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fi mulțumit... Cât despre apă, destul de multă În cazul camerei de toaletă moderne, apă care uneori, mai ales iarna, nu ajunge să fie preluată de vie, ea se va infiltra În pământ. Dar nu va dăuna, pentru că e În stare reducătoare, deci epurată. Atât. De data viitoare, vă voi povesti ce-am văzut și auzit la cele două simpozioane de ecologie de la care tocmai m’am Întors: de la Tulcea, legat de Rezervația biosferei Delta Dunării și cel de la Bacău, de protecție
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
apei; această stare este, din același motiv energetic, o stare cu entropie joasă. În opoziție, starea stabilă, de apă stagnantă, evident o stare entropizată, intră obligatoriu În echilibru cu mediul; nu poate exista o apă cu entropie scăzută, dacă vreți reducătoare, În contact cu un mediu oxidant, ca acela obișnuit sau invers. Paranteză: ceea ce spuneam mai demult, anume că Prutul e mai reducător decât pământul din jur, are ca bază fizică exact ce am spus acum, că Prutul curge. Ca minoritate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fi cine știe ce. Dar, invariabil, orice apă stagnantă se colmatează devenind mlaștină, apoi teren ferm, proces ce se cheamă eutrofizare, sau mai general, entropizare și oxidare. Lucrul e posibil pentru că speciile vegetale specifice apei curgătoare, inferioare cum am arătat, au putere reducătoare scăzută, neputându-se opune eficient oxidării induse de heterotrofe, animalele. Apa devine astfel oxidantă. La o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este Împiedicată. Dar odată apa devenită stagnantă, oxidarea va decurge nestingherită. Atunci, acele specii vegetale inferioare, iubitoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
opune eficient oxidării induse de heterotrofe, animalele. Apa devine astfel oxidantă. La o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este Împiedicată. Dar odată apa devenită stagnantă, oxidarea va decurge nestingherită. Atunci, acele specii vegetale inferioare, iubitoare de medii relativ reducătoare, vor fi Înlocuite de specii evoluate, ca stuful, ce preferă mediile oxidante. Mai departe, În urma colmatării pe care plantele de felul stufului o promovează, Își vor face apariția plantele lemnoase. Din râu, prin stadiul de baltă, se ajunge la pădure
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
obține astfel un amestec de metan și bioxid de carbon, În care metanul reprezintă Între jumătate și trei sferturi, adică biogazul. Pe scurt, este vorba de un proces de disociere, În care o biomasă reziduală se Împarte Într’o parte reducătoare (biogazul) și una oxidantă (o massă mineralizată care, oxidată fiind, e exact ceea ce-și doresc plantele drept “hrană”). În ansamblu, nivelul redox, adică ceea ce este din punctul meu de vedere esențial pentru conservarea stării mediului, rămâne neschimbat. Am fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tehnologiei actuale. Cea mai apropiată tehnologiei actuale pare a fi electroliza apei cu ajutorul curentului electric produs din energia solară, proces al cărui randament a ajuns deja la 80%. Plantele știu să disocieze apa, numai că folosesc hidrogenul pentru sinteza substanțelor reducătoare precum glucidele. Unele microorganisme, care utilizează enzima nitrogenaza, Între care bacteriile fixatoare de azot, și care trăiesc de regulă În simbioză cu unele plante superioare, realizează procesul invers, producând hidrogen din glucide. Cantitățile sunt mari; se apreciază că numai lanurile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
surplusului de bioxid de carbon din acele Îndepărtate epoci, devenit Între timp toxic, se dublează cu o alta: prin petrol, gaze și cărbuni, natura n’a purificat atmosfera doar de bioxidul de carbon, ci și de compușii sulfului. Atmosfera primară, reducătoare, a Pământului conținea și sulf, Într’o formă evident reducătoare, anume aceea de hidrogen sulfurat. Pentru Viață, În primele sale stadii, acesta nu reprezenta nici un pericol, dimpotrivă. Pentru organismele evoluate Însă, el este un puternic toxic: amintiți-vă de peștii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Între timp toxic, se dublează cu o alta: prin petrol, gaze și cărbuni, natura n’a purificat atmosfera doar de bioxidul de carbon, ci și de compușii sulfului. Atmosfera primară, reducătoare, a Pământului conținea și sulf, Într’o formă evident reducătoare, anume aceea de hidrogen sulfurat. Pentru Viață, În primele sale stadii, acesta nu reprezenta nici un pericol, dimpotrivă. Pentru organismele evoluate Însă, el este un puternic toxic: amintiți-vă de peștii omorâți de el, anul trecut, la Podu Iloaie. Odată cu evoluția
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
corpului organismelor; precum căsuța din turtă dulce din poveste. Deci scopul rezervei e dublu: pe lângă energie, ea e un depozit de material de construcție, pentru reparații ori dezvoltare. Iar aceste substanțe sunt aminoacizii, acizii grași și zaharurile. Toate sunt substanțe reducătoare, iar după cum am arătat altă dată, ele eliberează energia prin oxidare. Evident, ele sunt reformate, prin reducere, În cursul fotosintezei. Dacă caracterul lor reducător le conferă acestor substanțe calitatea de suport al energiei, rezultă logic că pentru a le scoate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doar cât e de avansată: rolul tactic e asigurat, de regulă, de o polimerizare mai avansată. Și astfel, aminoacizii devin proteine, zaharurile polizaharide - precum amidonul și celuloza -, iar acizii grași, cu ajutorul glicerinei, grăsimi. Toate devin Însă În acest mod, din reducătoare, mai mult sau mai puțin neutre. Pentru a fi mai bine Înțeles, mă voi referi astăzi doar la substanțele de rezervă constituite pe baza zaharurilor. Planta pleacă la drum sintetizând glucoza, care va sta la baza substanței de rezervă tactice
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a evoluat ținând seama de evoluția spre oxidant a mediului. Chiar o plantă inferioară - rog acum pe zoologi să mă ierte - Euglena, acumulează un polimer al glucozei - paramilonul - printr’o polimerizare deloc avansată; ca atare, substanța de rezervă e Încă reducătoare, dar În echilibru cu mediul reducător În care Euglena a apărut. Lichenii, mai recenți, acumulează lichenina, un polimer mai avansat, mai aproape de neutru, ce prefigurează deja amidonul, neutru, caracteristic plantelor superioare, obligate la un echilibru cu un mediu devenit Între
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
șmechere, le-au oferit ceva diferit de ceea ce se acumulează pentru ele Însele; o scurtă paranteză: porumbul s’a răspândit la noi pentru că turcilor le plăcea doar grâul. Aceste substanțe de rezervă, destinate restului biocenozei, deci cu rol strategic, sunt reducătoare, dulci și tentante, iar plantele le oferă În fructe Încercând totodată să obțină și un contraserviciu: Împrăștierea semințelor. Dar degeaba! Animalele au evoluat și ele și nu s’au lăsat Înșelate: și-au confecționat și ele o “cheie”, aceeași amilază
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
neprevăzute, prin substanța de rezervă tactică, ca de exemplu polimeri de glucoză ca amidonul; rezerva este protejată prin caracterul său neutru din punct de vedere redox, ce-ar face-o inaccesibilă/neinteresantă pentru organismele heterotrofe, precum animalele, iubitoare de substanțe reducătoare. Al doilea scop este păzirea rezervei tactice, prin oferirea unui soi de tribut biocenozei, fapt realizat prin acumularea În fructe a unor substanțe reducătoare, dulci și tentante, ca glucoza, adică ceea ce au nevoie animalele, și care ar trebui să Împiedice
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vedere redox, ce-ar face-o inaccesibilă/neinteresantă pentru organismele heterotrofe, precum animalele, iubitoare de substanțe reducătoare. Al doilea scop este păzirea rezervei tactice, prin oferirea unui soi de tribut biocenozei, fapt realizat prin acumularea În fructe a unor substanțe reducătoare, dulci și tentante, ca glucoza, adică ceea ce au nevoie animalele, și care ar trebui să Împiedice “dedulcirea” animalelor la rezerva tactică. Atari substanțe constituie de fapt rezerva strategică, adică cea care permite supraviețuirea biocenozei, cea care creează condiții optime, pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pot traversa iarna. Poate voi mai reveni și cu alte exemple. Spuneam În capitolul anterior că mai sunt Încă două tipuri de substanță de rezervă: aminoacizii și acizii grași care, fenomenologic, pot fi discutați cam tot așa, adică drept substanțe reducătoare, ulterior neutralizate redox, produse de plantă și preluate, furate chiar, de animal În scopul oxidării. Și, pentru că problema rezervei chimice a biocenozei devine astfel mai diversă, Îmi permit acum o generalizare: Rezerva energetică a biocenozei este Însăși reducerea de către plante
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
relativ oxidante. Asta demonstrează prevalența mecanismului redox față de cele alternative, chiar și din punct de vedere istoric: În mediul arhaic, reducător, a crea condiții improprii Vieții, evident a altora, Însemna oxidarea, după cum În mediul oxidant actual, plantele produc substanțe alelopatice reducătoare. Și, Încă ceva a asigurat supraviețuirea armei chiar În condițiile oxidării ulterioare a mediului: a fabrica ceva oxidant Înseamnă pentru fabricant a căpăta energie. Și astfel, din necesitate, heterotrofele devin și unelte pentru “decontaminare”. Ele consumă exact substanțele alelopatice produse
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a mediului: a fabrica ceva oxidant Înseamnă pentru fabricant a căpăta energie. Și astfel, din necesitate, heterotrofele devin și unelte pentru “decontaminare”. Ele consumă exact substanțele alelopatice produse de către plante, e drept Împotriva altor plante, substanțe după cum am arătat deunăzi reducătoare, Împiedicând acumularea lor excesivă. Exemple? Protozoarele, acele animacule unicelulare ale căror prototip e parameciul, se Înmulțesc exagerat exact În solurile În care se găsește mai multă substanță alelopatică secretată de plante. Ciuperci ca Aspergillus și Penicillium consumă alelopata florezină secretată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
folosea În această calitate nisipul. Cea autohtonă, măcinătură de cioburi de la oale vechi ori rebutate, astfel Încât se asigura și revalorificarea deșeurilor aceleiași activități. Și mai există o deosebire: ceramica romană e arsă În atmosferă oxidantă, față de cea autohtonă, În atmosferă reducătoare, oxizii de fier din argilă imprimând astfel o culoare roșie, respectiv cenușie. Ceea ce nu se știe, e că acest fapt are de asemenea un caracter ecologic, mai precis sub aspectul relației organism−mediu. Anume, prima, oxidativă, e compatibilă cu un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-i trebuie, adică bioxidul de carbon și azotul atmosferei, pentru că ceea ce lasă În urmă e humusul. Dar să urmărim, accelerând, evoluția unui lac. Prima fază a evoluției, de inițiere a Vieții, este caracterizată prin negentropie ori, altfel spus, prin condiții reducătoare din punct de vedere redox, adică exact ceea ce au nevoie deversele organisme heterotrofe. Că n’au la dispoziție decât hrana, ori mai bine zis biomasa adusă de ape din jur, e o altă poveste dar, În urma viețuirii acestor Încă rare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
e nevoie de plante productive, adică superioare; acelea Însă au nevoie de condiții oxidante, ceea ce Încă nu e cazul. Poate de asta nu vedem stuf În lacurile montane, deși nu Întotdeauna poate fi incriminată altitudinea; doar că apa e Încă reducătoare. Nu trebuie Însă să ne facem griji: În lanțul trofic, chiar dacă producătorul, planta, e inferior, heterotrofele sunt foarte diversificate, inclusiv animale superioare, adică vertebrate. Și astfel, acestea din urmă dețin hegemonia În ceea ce privește modificarea mediului, fapt ce generează oxidarea apei lacului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unui aport energetic limitat. Și astfel urmează a doua etapă: lacul e invadat, dinspre țărm, de stuf, papură, rogoz, de Iris nu Crețu, ci pseudacorus, adică stânjenei de baltă. Toate sunt monocotiledonate, adică plante dintre cele mai evoluate, cu putere reducătoare mare asupra mediului, dar și productivitate de biomasă. Ce lasă ele În urmă, În ofensiva lor lentă dar sigură asupra ochiului de apă din mijlocul lacului? Un uscat, alcătuit din resturile vegetale ce se transformă Încet În humus. Dar nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care permite monocotiledonatelor să se răspândească practic la orice latitudine. Anume, preferința lor, ca orice plantă, pentru soluri oxidante atunci când temperatura ambiantă e mică, e Îndeplinită de mediul actual, oxidat. La temperaturi mari, adică acolo unde plantele ar dori medii reducătoare, monocotiledonatele aplică puterea lor reducătoare, cea mai mare dintre plante, optimizându-și solul. Aș vrea să cred că aceste câteva dezvăluiri din viața monocotiledonatelor vor motiva mai multă iubire pentru ele. Să le considerăm, chiar și atunci când sunt doar niște
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]