1,248 matches
-
normala lor circulație. Și alterări ale punctului acesta de perspectivă sociologică sînt multe. Noi le-am redus la cel mai elocvent” (op. cit., p. 353). Opțiunea pentru o critică și o istorie literară pe bază strict estetică - în răspăr cu orice reducții ideologice - transpare și în atitudinea față de roman. Identificînd coexistența, în modernitate, a mai multor categorii romanești, precum și o lărgire a limitelor genului prin includerea cu drepturi depline a romanului „concentrat” și poetic, Perpessicius evită să transforme diferențele tipologice în discriminări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exemplu. "Este adevărat că greaca 14 este reprezentarea cubistă a valului mării, reducând la unghiuri unghiuri drepte creasta valurilor, azi atât de renumita cruce frântă (cruz gamada 15) sau încârligată, svastica rasiștilor de acolo și de aici, nu este doar reducția unghiulară în unghiuri drepte a unei imagini a soarelui care apare pe pietrele funerare, formată din semicercuri ce se încrucișează. Păi bine, cocota, sau păsărica de hârtie, vede un asfințit de soare în mare cum ar apune o svastică în
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
evident, rezultat al acțiunii oamenilor, dar acestea, la rândul lor, sunt expresia structurilor profunde ale realității sociale. Acțiunile actorilor sociali - inclusiv modul lor de gândire, preferințele lor - trebuie explicate prin structura socială profundă. O asemenea explicație se fundează pe metoda reducției structurale (Zamfir, 1999). Pentru ilustrare, voi folosi într-o formulare liberă expresia celebră a lui Marx: pe mine (evident, ca sociolog) nu mă interesează ce gândește, simte sau dorește un proletar sau întregul proletariat la un moment dat, ci ceea ce
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
catolicității - în sens larg, neconfesionalizat -, Andrew Louth vede umbra modernității în aurora Reformei. Întărind semnificația voluntarismului etic, contabilizând binele exterior, simplificând liturghia, calvinismul, mai cu seamă, încetează să mai înțeleagă sensul misterului în experiența religioasă 1. „Individualismul intramundan”2 condamnă reducția Scripturii la o simplă textualitate 3. De la abandonarea tradiției ca mediu al experienței cultice se ajunge apoi la recuzarea tradiției ca obiect de reflecție culturală 4. Recuzarea temelor tradiției creștine este exemplificată de numeroase atitudini care descriu tabloul clinic al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
principii ale fenomenologiei” (1990), Michel Henry a demontat blocajul ontologic (teza despre „identitatea de esență” dintre apariție și ființă), cel gnoseologic (reductibilitatea fenomenalității la intuiție, fie ea și categorială), cel ontic (fenomenologia ca descripție a „lucrurilor însele”) sau donologic („câtă reducție, atâta donație”). M. Henry crede că formele de manifestare intramundane (pentru care trupul înseamnă doar un suport al calităților sensibile) nu sunt comensurabile cu esența manifestării: viața revelată în autoafectare. Michel Henry ni se înfățișează, așadar, ca un partizan al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
faptul „că șceva, cinevaț apare” (actul fenomenal), nu permite sesizarea relației fundamentale dintre „adevăr”, „manifestare” și „viață”. Această orbire se datorează modului în care conștiința se proiectează „regal” asupra lumii, saturând cu intuiții empirice orizonturi deschise de semnificații intenționale. Adevărata „reducție transcendentală” atinge pentru Henry rădăcinile mișcării ordonatoare a intenționalității, lăsând dezvăluirea acelui principiu fundamental care dă seamă atât de unitatea fenomenologică a conștiinței, cât și a lumii, simultan. Spre deosebire de Husserl (cel din „Krisis”), pentru Michel Henry nu viața este a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
plăcerii sau a durerii interzice comparația pentru că refuză contrastul. Acest fapt arată că domeniul semnificațiilor (prin care noi recunoaștem senzațiile ca plăcute sau dureroase, ca bune sau rele) este heterogen 4 și recesiv cărnii, în care se înregistrează „impresiile originare”. Reducția fenomenologică permite, așadar, relevarea suferinței imanente ca teritoriu necontaminat de judecăți axiologice (bine/rău), ceea ce explică de altfel situația deconcertantă în care aceeași experiență a durerii trupești (suportată într-un lagăr de exterminare, de pildă) acceptă interpretări radical diferite: unii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
experiență a durerii trupești (suportată într-un lagăr de exterminare, de pildă) acceptă interpretări radical diferite: unii își blestemă zilele, alții își scriu jurnalul fericirii. Atunci când referirea „naturală” a durerii la corpul fizic este asumată (sau transfigurată 5) printr-o reducție fenomenologică, suferința pură, ivită în imanența proprie, lipsită de cauză sau finalitate, substrat sau orizont - devenită suferință a interiorității -, ilustrează perfect condiția afectării originare sau a impresiei reale în absolutul apariției sale fenomenologice. Dar există și o cale inversă, dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
știe mai puțin despre geneza modernității prin conjuncția mai multor idei din teologia naturală și teologia politică, pe care autori ca Hugo Grotius (1583-1645), Thomas Hobbes (1588-1679) sau B. Spinoza (1632-1677) le-au conceput etsi Deus not daretur. Din această „reducție metodologică”, domeniul cunoașterii discursive avea să fie restrâns în limitele naturii empirice. Dacă orice epistemologie trasează limite ontologiei, atunci conceptul nou creat de Hobbes este cel de „suveranitate”. Mai întâi suveranitatea omului față de el însuși, a omului asupra naturii și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
asemenea perspectivă lasă loc imens pentru speculație în domeniul teologiei naturale. O definire a naturii divinului ca „irezistibilă putere” apare limpede la Hobbes 2 și montează, desigur, un set de propoziții destabilizatoare pentru antropologia și cosmologia spirituală a tradiției creștine. Reducția dimensiunii iconice (apofatică, deci inepuizabilă) a umanității, în care se reflectă divinul, la natura unei voințe determinate, obligă individul să acționeze după principiul economiei puterii, dozându-și energiile pentru control și manipulare. Pe de altă parte, disoluția vechii paradigme a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sistemică și acțiunea inteligentă. Principiul modelării analitice este un instrument metodologic de diviziune sau de descompunere a categoriilor de analiză a realității sub forma unei reprezentări sau a unui model. Originea acestui principiu este mai degrabă al analizei, decât al reducției: a descompune nu presupune în mod imediat a reduce. Un aspect practic al acestui principiu se referă la modul de aplicare a normelor în viața internațională, pentru ordonarea acesteia pe bază de interese naționale și internaționale. De exemplu, Katzenstein (1996
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
poate apela la principiul modelării analitice din cadrul epistemologiei constructiviste, privit ca un instrument metodologic de descompunere a categoriilor de analiză a politicii externe a Uniunii Europene, care să se transforme într-un model internațional de reprezentare. Aici nu este cazul reducției, ci mai degrabă al analizei, deoarece a descompune nu înseamnă a reduce, ci mai degrabă de a emite judecăți de valoare în domeniul politicii externe a Uniunii Europene. Acest mod de interpretare vine în sprijinul preocupărilor liderilor europeni pentru a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez prin definiție limitat spiritualicește, prizonier al „codurilor de maniere”, ar Însemna o gravă abdicare de la Însăși etica scrisului. Imaginea despre receptor, conturată de Ilarie Voronca, va apărea, de aceea, oarecum schematizată, prin reducția la cîteva trăsături considerate tipice pentru conformismul și filistinismul burgheze, extrapolate la Întreaga masă a „publicului”. De aici, sfidarea, violențele de limbaj, care colorează deja primele articole-manifest ale poetului. Numai dacă ținem seama de o atare interpretare putem Înțelege extremismul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
construcție abstractă” (adică abstrasă, scoasă din ordinea constituită a realului), „cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, care, transpuse În planul cuvîntului Înseamnă - la nivel reprezentativ-plastic - concentrare a „reportajului”, sinteză a „notației” În imagini dens materiale, „cristalizate” În linii ferme, - reducție la limită a confesiunii directe, În profitul obiectivării (Întărită de un relativ eliptism al frazei și de absența legăturii aparente În versurile-imagini); iar la nivelul substanței verbale ca atare, avem de-a face cu o unificare timbrală a versului, joc
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de fapt, și în exemplul descris mai sus. Într-adevăr, se vede că cele opt aspecte asupra cărora sunt chestionați salariații din întreprinderile studiate sunt, în fapt, opt dimensiuni propriu-zise ale conceptului, fiecare fiind acoperită cu o singură întrebare sintetică. Reducția efectuată ulterior se dovedește necesară datorită similitudinilor unora dintre aceste dimensiuni, existând deci posibilitatea reducerii spațiului generat de concept. Pentru degajarea dimensiunilor sau analiza consistenței modelului propus a priori se pot folosi mai multe genuri de proceduri statistice, dar cea
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
să zicem, cu B1, B2 și B3 vor forma o clasă, iar cei ce răspund cu B4 și B5 - o altă clasă. Cazurile notate de noi aici cu (a) și (b) sunt tratate de Lazarsfeld împreună și constituie așa-numita reducție funcțională. Cazul (c) este denumit reducție convențională sau numerică, cu precizarea că aici este vorba, de fapt, de o operație ce se regăsește la construcția indicilor complecși. Cazul (d) reprezintă, după expresia sociologului american, reducțiile pragmatice, adică cele comandate de
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
B3 vor forma o clasă, iar cei ce răspund cu B4 și B5 - o altă clasă. Cazurile notate de noi aici cu (a) și (b) sunt tratate de Lazarsfeld împreună și constituie așa-numita reducție funcțională. Cazul (c) este denumit reducție convențională sau numerică, cu precizarea că aici este vorba, de fapt, de o operație ce se regăsește la construcția indicilor complecși. Cazul (d) reprezintă, după expresia sociologului american, reducțiile pragmatice, adică cele comandate de rațiuni ale cercetării. În corelație cu
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
împreună și constituie așa-numita reducție funcțională. Cazul (c) este denumit reducție convențională sau numerică, cu precizarea că aici este vorba, de fapt, de o operație ce se regăsește la construcția indicilor complecși. Cazul (d) reprezintă, după expresia sociologului american, reducțiile pragmatice, adică cele comandate de rațiuni ale cercetării. În corelație cu reducerea spațiului de atribute, Lazarsfeld (1993, p.162) vorbește și de o altă operație, pe care o numește substrucție (substruction). Aceasta intervine atunci când se cer analizate tipologiile folosite în
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
căror construcție nu este explicitată și ale căror fundamente, uneori, nu sunt clare nici pentru cei ce le folosesc. Substrucția este „procedura de reconstituire, pentru un sistem de tipuri dat, a spațiului de atribute ce stă la baza lui și reducția care a fost implicit folosită...”. Într-adevăr, în multe studii găsim utilizate tipuri sociale care par a se impune cu evidență, datorită prezenței lor pregnante, dar, la o analiză atentă, se dovedește că din mulțimea combinațiilor posibile ale stărilor variabilelor
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de ponderare mult mai sofisticate (uneori acestea fiind rezultatul unor analize aprofundate a relațiilor statistice dintre variabile, cum este, de pildă, analiza factorială) decât pentru valorile scalelor de atitudine. În fapt, marea problemă a construcției indicilor complecși este aceea a reducției spațiului multidimensional - reprezentat de dimensiunile diferite și relativ independente ale conceptului ce urmează a fi operaționalizat - la unul unidimensional. Problema nu este nouă sau, mai bine spus, nu este specifică sociologiei. Cele mai serioase studii metodologice de această natură au
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
o stare la alta. De aceea, ziua, pe lumină, căuta să se desprindă treptat din mediul luminos, să-și anuleze pe cât posibil procesul de viață. Stând astfel într-o somnolență meditativă, învăța a se dispensa de orice iritație a existenței. Reducția activității fiziologice i se părea posibilă și fără oroare. Noaptea însă lucrurile se schimbau. Nu putea la nevoie să renunțe la inerție și să deschidă ochii, deoarece un întuneric natural îl înconjura din toate părțile. Simțea că golul e insuportabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi cunoscut și alte culegeri mai vechi, din povestirile lui France, străbătute de elemente enigmatice și de supranatural. Însă opera lui France, care l ar fi interesat probabil pe Caragiale, Revolta îngerilor, în care mitul alternează cu fantasticul și cu reducția umană, a apărut la doi ani după moartea acestuia. Pentru câteva dintre scrierile avute în discuție în acest proiect, Caragiale însuși ne-a informat cu privire la sursele lor imediate, revendicând în același timp o originalitate pe care nu știm s-o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la Moulin, nici la Menger reflecții privitoare la originea istorică a cererii și la concepția culturii ca piață. Sunt artiștii cu adevărat niște întreprinzători? A afirma acest lucru nu înseamnă oare a le nega orice specificitate? Dacă da, în numele cui? • Reducția individualistă Opțiunea raționalistă adoptă postura individualistă pentru a înțelege acțiunile din interior (în mod "comprehensiv"). Moulin identifică în acest cadru teoretic câteva figuri "tipice", considerate exemplare (Castelli pentru negustorii întreprinzători, cf. Moulin, 1992). Această atitudine comprehensivă nu este nici pe
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
realizarea unei comunicări bilaterale cu mediul și efectuarea unor sarcini specifice de reglare; caracterul emergent și independența relativă față de elementele componente; Îmbinarea analizei structurale cu analiza concret - istorică; analiza structurii interne pe baza metodei blocurilor funcționale complementare, și nu prin reducție la elementele substanțiale, energetice sau informaționale. Personalitatea este o dimensiune supraordonată, cu funcție integrativ - adaptivă a omului, care presupune existența celorlalte dimensiuni - biologică și fiziologică, dar nu este nici o prelungire, nici o imagine proiectivă a conținutului acestora. „Prima naștere a personalității
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994, p. 212. 52 Ibidem, p. 224. 53 Ibidem, p. 225. 54 Despre care se precizase anterior că a fost "ales lider politic" al Consiliului Național, deci al românilor. Fără a insista pe logica aceste reducții, de altfel obișnuită în manuale, remarcăm că autorii au numit totuși una din persoanele care și-au asumat răspunderea politică pentru cele petrecute în Bucovina, ceea ce de obicei nu se întâmplă (Ibidem, p. 226). 55 Ibidem. 56 Ibidem, pp. 227-228
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]