402 matches
-
unor texte, ajungîndu-se la inventare neomogene care înglobează discursurile descriptiv / narativ / argumentativ / explicativ etc. (categorii interne) și speciile textuale particulare de tipul scrisoare oficială, discurs electoral, poem, sonet (categorii externe, consacrate prin practicile culturale ale unei societăți), într-o manieră reducționistă care privilegiază palierul cult al limbii, în general. De fapt, cele mai multe cercetări pleacă de la investigarea textului scris, inițial de la textul sacru sau sacralizat prin scris, apropriat de cultura majoră, în intenția de a descoperi modele structural-semantice și pragmatice care să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe ceea ce îmi dăruie cartea pe care tocmai o (reăparcurg. Titlurile cărților care se publică astăzi sunt fie sofisticate și fanteziste (voind să stârnească în chip programatică, fie foarte simple. Lucrul acesta mă duce, de fapt, cu gândul la faptul (reducționist vorbindă că există două tipuri de cititori și, așijderea, două tipuri de autori. Mai întâi despre cititori. Există cititorii gurmeți, care preferă să fie aromați, răsuciți, ambetați, ca să zic așa; și există cititorii cu un simț acut al realității, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
materialismul eliminativ" (eliminative materialism), adică eliminarea unor noțiuni de "stări mintale" și "concepții" (de exemplu: dorința și credința) ca fiind inexistente. O a doua formă de materialism revizionist presupune că multe din stările mintale care nu sunt eronate trebuie privite reducționist. Churchland crede în materialismul eliminativ și consideră că (în înțelegerea creierului) nici simțul comun și nici psihologia populară (folk psychology) nu pot înlocui știința. 75 Daniel Clement (Dan Dennett III) (1942), filosof și neurobiolog cognitiv american. Prin cartea sa, publicată
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
celei monumental istorizante a lui Hegel". Opera romanescă a lui Mihail Diaconescu nu ar fi, totuși, nici în felul acesta mulțumită; o recunoaște chiar monografistul. El scrie: "Direcționarea către roman vine, paradoxal, dintr-o inaptitudine pentru miniatural, pentru simpla metodă reducționistă a fenomenologiei husserliene, care, punând lumea între paranteze, o uită în favoarea esențelor". Să fie însă altă accepțiunea pe care Mihail Diaconescu o dă fenomenologiei (firește, epice) și Theodor Codreanu nu se putea, oare, să nu o admită? "De aceea (va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la 6 noiembrie 1994, la Arrábida, de Lima de Freitas, Edgar Morin și Basarab Nicolescu) și ponderea acestuia în gândirea (nu doar) europeană s-a augmentat constant. Revenirea la logica triadică (a terțului inclus), după secole de domnie a conceptului reducționist "adevărat/fals", este o prezență tot mai vizibilă în realitatea contemporană. Realitate ce nu mai încape în grilele statuate în ultimele 2-3 secole; întâlnim fenomene cărora nu le putem afla cauza, necum efectul (efectele). Cu atât mai puțin reflectarea lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceste "construcții" ale deconstructiviștilor postmoderniști. Ontologia, demonstrează Theodor Codreanu, a fost eliminată din ecuația gândirii lor partizane, transcendența suprimată sau caricaturizată până la consecințe inverse, iar adevărul se pomeni ocultat prin mutilare și falsificare tendențioasă de către o logică binară, rigidă și reducționistă. O dublă referință, la Noica și la Eminescu, lasă să se întrevadă o explicație epistemologică edificatoare: "Logicile bivalente pariază numai pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în capcana antitezelor monstruoase". "Antitezele sunt viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alb și negru, în îngeri și demoni, disidenți și torționari) și a logicii binare aferente acesteia. Paradigma carcerală a societății românești sub comunism, cu a sa imagine a unei distopii sociale înfăptuită într-un arhipelag al gulagului autohton, este profund reducționistă și chiar distorsionantă dacă este totalizată ca model societal al comunismului românesc. Ceea ce scapă schemei carcerale a comunismului românesc este tocmai realitatea traiului cotidian al milioanelor de vieți care și-au trăit clipele lor de bucurii și necazuri în comunism
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
anxietatea ca trăsătură de personalitate va determina subiectul individual să adopte valori conservatoare, care să-i confere siguranță. Van Deth, Scarbrough (1998, p. 34) aprecia că acest tip de conceptualizare reprezintă o supraindividualizare a conceptului de valoare și o abordare reducționistă a valorilor. în primul rînd, domeniul axiologic este foarte variat, iar definirea și esența valorilor nu depind exclusiv de caracteristicile personale ale indivizilor. în al doilea rînd, dacă susținem că valorile au un rol important în structurarea și formarea personalității
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
să se multiplice și să se standardizeze, în special prin intermediul profesiilor și pasiunilor. S-ar părea că lumea se sparge într-o mulțime de fragmente atât de intensă încât dorința unei viziuni unitare devine tot mai greu imaginabilă, doar perspectivele reducționiste având șanse de succes. * Răspândirea oglinzilor, apariția fotografiei și dezvoltarea filmului au condus la ivirea unui nou tip de personalitate, ce-și are centrul pe imagine (imaginea pe care o proiectează, imaginile cu care seamănă). Esența unei persoane se concentrează
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
lui ne înfrumusețează lumea, ratând unul din sensurile esențiale ale comunității. Cât timp ne va durea tot ceea ce face bine altul, căutând sa-l coborâm la nivelul nostru, nu vom avea motivația necesară pentru a fi și noi altfel. Abordările reducționiste spun ceva despre inteligența celor care le practică. Bună parte din contextul nostru cultural, din atmosfera de lume în care trăim, intră în constituția eului, devenind sine. De aici asprimea cu care judecăm alte epoci, modurile de-a fi specifice
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să ne aplecăm iarăși și iarăși asupra întrebării privitoare la ce ne este propriu și să găsim linia despăr¬țitoare între autentic și inautentic în propria existență. Experimentele sociale și politice ale ultimului veac au mai dovedit și o înțelegere reducționistă a modului în care poate fi înțeleasă relația individului cu comunitatea din care face parte, a rolului pe care individul îl poate juca în aceasta, a motivelor pentru care omul are nevoie de ceilalți, dar și a raportului între identitatea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
presupuneri, opinii, idei pernicioase. - Educatorul trebuie să răspundă nevoii globale de cunoaștere a elevilor, nu se va abate de la întrebările lor, nu va evita răspunsurile și nu le va neutraliza curiozitatea prin apelul la banalități, dogme, mitologii sau discursuri explicative reducționiste, simplificatoare. - Cadrul didactic va refuza să răspândească informații din domenii care le relevă mai mult ca ideologii decât în calitate de cunoștințe. El va acționa pentru a rezista autorităților ideologice, politice sau administrative care se servesc de învățământ pentru a înstrăina spiritele
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
supunere din partea statelor, ci mai degrabă una de luare sub control a acestora (Gilpin: 1981, Mearsheimer: 2003). Sfârșitul Războiului Rece a însemnat o provocare teoretică de anvergură pentru realism, deoarece interpretarea sa în termenii stricți ai politicii de putere este reducționistă și finalmente inadecvată, au susținut criticii. Din fertilitatea dezbaterilor s-a conturat treptat o nouă formă de realism, cel neoclasic. Spre deosebire de predecesorii săi, realismul clasic și structural, realismul neoclasic ia în considerare, până la un anumit punct, ideile, valorile și factorii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
est-europene ar fi fost mai puțin dure, mergând până la potențiala lor autonomie în raport cu sfera de influență sovietică. În primul rând, subiectivitatea autorului și determinarea sa de a încadra fluida situație est-europeană din ultimii ani ai războiului în schema simplificantă și reducționistă a "trădării" și "naivității" Occidentului în raport cu cinismul realist al Uniunii Sovietice este de la bun început tarată. Deși au existat diferențe majore de limbaj diplomatic, inclusiv o insuficiență în materie de informare a președintelui american Roosevelt în chestiunile europene, tehnicile de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Milovan Djilas identifică, pornind de la experiența sovietică, trei tipuri succesive de comunism: revoluționar (perioada lui Lenin, caracterizată de entuziasm revoluționar și o anumită deschidere ideologică), dogmatic (perioada lui Stalin, în care entuziasmul revoluționar dispare treptat, lăsând locul unui sistem ideologic reducționist și rigid) și, în sfârșit, non-dogmatic (perioada lui Hrușciov, caracterizată de o parțială detensionare a raporturilor dintre regim și societate "statul întregului popor" respectiv dintre regim și tabăra "imperialistă") (Djilas: 1957, 52-53). Dacă aplicăm această grilă interpretativă comunismului românesc observăm
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
antisemitismul manifestat de către "natolini". Așa cum scrie Brzezinski, "principala sursă de coeziune" a grupării reformiste "era opoziția față de programul Natolin" (1971: 250). Cu alte cuvinte, grupul reformist nu era nici omogen, nici bine delimitat. Nu sunt de acord cu această diviziune reducționistă, dihotomică a opozițiilor manifestate în interiorul PMUP la mijlocul anilor '50, pe care Brzezinski o cataloghează pertinent ca fiind "stereotipă" (1971: 249). În ansamblu, situația era mult mai complexă și mai fluidă pentru a fi reprezentată adecvat prin ipoteza celor două facțiuni
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
zică ce și de ce nu le-a plăcut social-comunismul. Nu le-a plăcut, în primul și în ultimul rând, că nu le-a asigurat bunăstarea promisă. Toți spun că, dacă dădea Ceaușescu de mâncare, era și acum; asta potrivit teoriei reducționiste a bărdăhanului. Mai bine ar fi să se spună că nu a asigurat bunăstare, fiindcă nu a avut timp, în comparație cu capitalismul secular. Să ne amintim care era situația francezilor de rând în 1848, după 60 de ani de la marea lor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
criteriile de selecție pentru anumite poziții profesionale. În cazul primelor trei forme nu contează nici o altă caracteristică în afara faptului de a fi om. În cazul celei de-a patra forme nu contează nici o altă caracteristică în afara competenței și meritului. Liberalii reducționiști sunt mulțumiți cu această idee. Odată ce nu există nici o discriminare formală în privința egalității, atunci înseamnă că doar incapacitatea sau lipsa meritelor cuiva, eventual a unui grup întreg, îl face neeligibil pentru diferite poziții sociale. România colcăie de personaje care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cu aceasta. În același timp, el subliniază avantajele acestui tip de abordare, demonstrînd superioritatea teoriei sale față de alte lucrări cu pretenții de tratare a unei problematici similare, dar care nu reușesc decît să fie ori simple demersuri eclectice, ori axate reducționist pe un singur tip de discurs, cel beletristic. De aceea, valorificînd opiniile unor autori de referință, precum de Saussure, Bahtin, Bally, Genette etc. și urmărind modelul coșerian, Jean-Michel Adam consideră că se impune crearea unei teorii novatoare în care să
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune, mai întîi, interpretarea reducționistă dată de Bergson acestor paradoxuri ale simultaneității (ideea că singura realitate este durata individuală și că, prin construcția unui timp comun tuturor conștiințelor, știința fizică s-ar caracteriza printr-un timp artificial, deoarece este exterior față de durate). Tocmai această experiență
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
al UTM, apoi director general în structurile Ministerului Culturii (responsabil de teatre-instituții muzicale, între 1953-1957; de edituri, 1957-1958; de Studioul Cinematografic București-Buftea, 1958-1965). După 1989, în spațiul publicistic (și chiar istoriografic) postdecembrist s-a derulat, în paralel, un montaj xenofob, reducționist și fals (pornind - în esență - de la premisa "evreii au adus comunismul") care l-a vizat și pe reputatul profesor de istorie a literaturii române. Acest reflector, care a dirijat un flux toxic și antisemit, a fost pus în serviciul unei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rezulta atunci că scriitorii deceniului al V-lea nu au fost decât o anexă a interbelicului sau o anticipare a literaturii concretului și socialului, altfel spus, că nu ar fi decât reprezentanții unei epoci de tranziție. Împotriva unei asemenea abordări reducționiste reacționează și Nicoleta Sălcudeanu, reproșând cantonarea analizei perioadei amintite în politic 41, interpretarea ei ca fiind una de tranziție sau ignorarea de către cercetători a unor studii recente care proiectează deceniul al V-lea într-o altă lumină. Deși articolul este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca personaj literar. Am putea presupune că una dintre cauzele principale ale acestei deficiențe este gradul sporit de ambiguitate a acestui personaj contradictoriu. Ne aflăm pe un teritoriu incert, care se descifrează cu greu în spatele aparentelor înșelătoare și a imaginii reducționiste stereotipate pe care o înregistrează mentalul colectiv. Puținele lucrări dedicate integral Parizienei reprezintă genul fiziologiilor din secolul al XIX-lea2. Scopul și obiectivele lucrării sunt determinate de actualitatea și oportunitatea temei și constau în investigarea și teoretizarea fenomenului femeii pariziene în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
faptul că "mitul este valoarea cuprinsă de reprezentare, adică imaginea coadaptată cu valoarea" [Vianu, 1998, p.65]. Pariziana face parte din miturile foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
manipulator al unui cercetător mânat de resentimente pentru aventurile instituționale și reușitele personale ale discipolilor lui Noica după căderea comunismului (asta așa, dacă ar fi să aplicăm și asupra celui în cauză discutabila grilă psihanalitică prin care el însuși citește reducționist o viață a unui intelectual încercat de istorie). Nu de alta, dar ar fi păcat ca un personaj atât de savuros și complex să rămână, pentru cei tineri de astăzi și de mâine, doar o caricatură discutabilă, doar un clișeu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]