80,891 matches
-
de ritualul televiziunii impus la scară mondială. Efectele îi sunt fie derutante și stranii - adevărate reușite! - fie perverse - eșecuri insuportabile. Imaginea retransmisă nu interesează decît în măsura în care produce poezie grație tensiunii dialectice pe care o instalează cu prezența actorilor, altfel se reduce la o simplă retransmisie în care doar vorbele o diferențiază de un program televizual. Lupta cu un dușman, o știm, e periculoasă în măsura în care el dispune de o teribilă putere de contaminare! Spectacolul lui Porllesch a fost una din marile decepții
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
profesorul Jean la Cerasela Stoșescu). Este limpede, de aceea, că întregul volum are mai degrabă aspectul unei antologii de texte, decît al unui proiect elaborat unitar după reguli stricte. Aceasta nu schimbă însă foarte mult datele problemei și nici nu reduce cota de interes a cărții. Dimpotrivă, îi oferă cititorului o varietate menită să-i țină treaz interesul pe fondul unei tematici care, inevitabil, devine la un moment dat repetitivă și, de aceea, plictisitoare. Chiar dacă viața în România "epocii de aur
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
de acum de Ziua Europei, a avut parte în anul acesta de un tratament neașteptat, fiind practic ignorată. Explicația stă probabil în faptul că miza electorală și forța ei diversionistă erau nesemnificative. Cam același regim îl are și Ziua Națională, redusă la o sărbătorire de o amploare fluctuantă, dependentă de interesele de moment ale guvernanților, oricare ar fi ei. Oricum, ideea instituționalizării datei de 1 decembrie ca Zi Națională a României, adoptată emoțional în zarva imediat postrevoluționară, a fost una total
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
personal", "de vreme ce nu putem crea o literatură care să stea în picioare, fără nici o atîrnare în afară"? Și precizează, pentru a nu fi greșit înțeles: "Să nu se spuie că aluzia îi condamnă numai pe "simboliști". Ce lesne e să reduci sufletul lui Sadoveanu la sufletul slav și ce penibil e să afli " ceea ce demonstra foarte bine Gh. Lazu pe la 1848 " că sufletul "poetului țărănimii", Coșbuc, se găsește nefelurit în poeziile populare sîrbești sau cehe. în lipsa acestui suflet, am fost nevoiți
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
perioada interbelică poate să-i ia unui doctorand șase luni. Dacă în loc de Fântâneru e G. Călinescu, și perioada se întinde până în prezent, vorbim deja de ani buni. O antologie comentată care conține o "addenda" cu repere critice aduse la zi reduce căutarea la 2 minute. Mai eficient decât orice inovație I.T. Bineînțeles, aceste volume trebuie și ele revizuite, din când în când, cu "update"-urile și "patch"-urile de rigoare. Așa că o carte pe care scrie "Mircea Ivănescu " Monografie", apărută într-
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
la băncile din străinătate. Prinși în cleștele constituit, pe de-o parte, de proasta lor condiție umană, pe de alta, de obligația de-a "avea grijă" de supuși, au ales metoda cea mai respingătoare: de a-i batjocori pe români, reducându-i la condiția de boscehateri ori de câini din cușcă, fericiți să ronțăie un capăt de os zvârlit cu dispreț suveran de baronul îmbuibat și plin de ifose. După cincizeci de ani de propagandă deșănțată contra chiaburului cu burtoi și
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
de distincție (s.a.). Dar în timp ce snobismul e un demers de agregare (s.a.), dandysmul presupune segregarea (s.a.). Nu să faci parte dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici și să nu fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență" (p. 55; vezi și p. 237). Combinație de eseistică (la limita prozei) și istorie (literară), Dandysmul. O istorie este o carte superbă și o pledoarie indirectă pentru dreptul de a fi
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
cetate nu de învingătorul ei, ci de fecioară, legată cu brîul acesteia. Detaliu care - fapt cît se poate de semnificativ - dispare complet din versiunile mai tîrzii ale legendei, dovadă a unei schimbări esențiale la nivelul mentalului popular. Pentru că detaliul acesta, redus în timp ca însemnătate, pînă la dispariția lui totală din structura legendei, vorbește despre o realitate cu mult mai veche decît mesajul creștin al textului apocrif. Pentru mentalitatea de tip arhaic, gestul legării cu brîul fecioarei are o funcție esențială
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
puterea politică, iar în cazuri foarte rare o au pe toată, presupunând că scriitorul se află, pentru o clipă, chiar în prezența fizică a unui dictator. Dacă însă vom înlocui formula abstractă "puterea" cu denumirea aleasă de Machiavel, "principele", vom reduce confruntarea la o luptă între doi combatanți comparabili. "Principele" este înzestrat cu o anumită cantitate de putere politică (poate fi vorba de un ministru sau de un paznic de închisoare); celălalt, scriitorul, este înzestrat și el, într-un grad de
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
întinzând mâna spre carte. Cu toate acestea, n-am văzut vreodată pe cineva dintre cei prezenți să-și permită gestul. Dreptul părea să aparțină exclusiv amfitrionului care, totdeauna amabil, nu ezita să-ți împlinească dorința. Ceea ce împărtășesc eu cititorului se reduce strict la perioadele când circumstanțele mi-au îngăduit să pășesc pragul imobilului din Bulevardul Elisabeta. E posibil ca impresiile mele să nu aibă decât o acoperire parțială. Pot însă și invoca certitudini indiscutabile, nu lipsite de un anumit pitoresc al
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
de fantezie pură și gratuită, în virtutea unui joc al limbajului. Portretele grotești dau pagini la fel de bizare ca în proza lui Urmuz.. Iată-l pe decrepitul Amedeu, "un om distrus": Era un fel de rebus organic fără soluție aparentă, o diagramă redusă la cea mai simplă expresie, un arbore genealogic uscat, de crengile căruia atârnau - resturi de rufe ancestrale - câteva zdrențe de piele în formă de foi de viță-de-vie, tocite de o prea lungă întrebuințare" (p. 47). Grigore Cugler are o situație
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
trebui să aibă conștiința încărcată. "Și cei care mîncau rahat și cei care chipurile n-au făcut-o." Dumitru Iuga a fost unul singur! De-aia l-au și băgat în pușcărie! Nu știi ce intrigăraie era între ei... Se reducea numărul de ore de emisie. Mureau de frică să nu-i dea afară... Se mîncau între ei, se turnau la șefi..." Dar turnătoria la Securitate? " Se turnau și la Securitate..." Se turnau toți la Securitate? "Ei știu, că și-ar
Dosare care mai frig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12803_a_14128]
-
Alături de el, un alt scriitor chinez emigrat de multă vreme în Franța, François Cheng, a fost ales în 2002 membru al Academiei franceze. Discretă dar impetuoasă, tînăra romancieră Shan Sa este o altă chinezoiacă pentru care China accesibilă ei se reduce la cartierul parizian situat între Porte d'Italie și Porte de Vitry. Născută în urmă cu 32 de ani într-o familie cu obîrșii nobile, ea s-a dedicat de mică scrisului și a reușit să devină cunoscută în țara
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
apocopă, o trunchiere și mai marcată: cea a articolului în formă de genitiv-dativ, -lui. Căderea acestui segment final nu are loc în mod obișnuit, în alte cuvinte, tocmai din pricina rolului său de a indica funcția sintactică; dracului e însă adesea redus la dracu', pentru că esențială e valoarea sa pragmatic-afectivă, nu funcția sintactică a unui dativ - dă-l dracului = dă-l dracu' ; du-te dracului = du-te dracu' - sau a unui genitiv: "Jigodia dracului, și mă reped să-i trag una" (sfera
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
că poate acționa discreționar: funcțiile importante, în special cele de care depindea securitatea împăratului și comanda marilor concentrări de legiuni, au fost ocupate de partizanii săi necondiționați. Senatul, instituția care tradițional se afla în opoziție față de împărații autocrați, a fost redus la tăcere și amenințat cu desființarea. Nero se sprijinea din ce în ce mai mult pe liberți, majoritatea veniți din Orient și, în consecință, în cel mai bun caz indiferenți față de valorile romane. Și, culme a încălcării tradiției romane și a constituției augustane, în timpul
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
tipice românei popular-familiare: la nesfîrșit, în neștire; specifică este și structura cu supinul, echivalentă cu un derivat în -bil (de necrezut = incredibil), ca și îmbinarea dintre prepoziția pe și forma participială de feminin-neutru plural: pe nesimțite, pe nevăzute etc. Ne- reduce propoziții și subliniază antiteze: "În București neplăcutele sînt mai multe decît plăcutele" (Evenimentul zilei = EZ 3891, 2004, 13). Multe dintre aceste particularități ale lui ne- au fost semnalate și bogat ilustrate de Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
școală, ale doctorilor. Fiecare nume trece prin nenumărate variante, încercînd să imite transformările vieții, dar fără folos. Moartea este, în fond, o simplificare, renunțarea la detalii, la șirurile de nimicuri care fac viețile în favoarea acestor nume ce fixează și închid, reducînd variația, mobilitatea. O dată cu numele, incontestabile, definitive, se instalează rigor mortis.Viețile, în schimb, comunică, așa încît nici una, chiar sfîrșită fizic, nu se poate încheia pînă nu s-a spus în celelalte ultimul cuvînt. Așa apare, frumos reluat în carte, mitul
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
și pagina scrisă, dintre realitate și ficțiune" e ocupat îndeobște de jurnalele criticilor, care sînt, de facto, (auto)biografiile lor, scrieri ce, regretabil, apar subestimate de "codurile instituționalizate" ale profesiei de critic, istoric, teoretician literar, coduri tiranice care tind să reducă la neant ființa auctorială, "omul concret" din spatele textului. Astfel autorii se pomenesc neluați în seamă în identitatea lor ireductibilă, puși în paranteză, anonimizați. Un obiectiv al cercetării luminate s-ar cuveni să devină restituția personalității, factor activ, imprevizibil, în natural
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
cel mai mare regret al meu e că am părăsit (sau m-a părăsit) compoziția muzicală. După atâta muncă încununată de succes (o pot dovedi cu câteva casete pe care am imprimat o parte din lucrările mele), exilul m-a redus la impotență pe acest plan major (nu și în ce privește poezia). Dacă m-aș fi putut întoarce în România - să beneficiez de un domiciliu adică - sunt sigură că mi-aș fi continuat vocația... (aici ar trebui să inserez inadmisibilul tratament aplicat
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
p. 37). Reacția lui Panait Istrati este, așadar, efectul gravei deziluzii a unui idealist. Spre deosebire de Fundoianu, care judeca, în 1935, stările de lucruri de pe poziția filosofului de factură existențialist-șestoviană, opus "falselor evidențe" ale rațiunii constrângătoare și oricărui program susceptibil să reducă libertatea spiritului individual, și reticent, ca atare, din principiu, în fața oricăror limitări doctrinare, prozatorul se manifestă ca o fire pasională, care-și mărturisește fără ocol parțialitatea, decisă de chiar investiția sentimentală. El e un idealist ce nu are nevoie de
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
le ușurează înțelegerea, fără a influența analiza). Extrem de des transformarea apare în formele verbului a fi: factor decisiv în răspîndirea modei, pentru că o reamintește la fiecare pas: ejti sau - mai coerent în fidelitatea fonetică - iejti ("ejti foarte încăpățânat", computergames.ro), redus chiar la (i)ej (abreviere reală, pe care o știm chiar de la Caragiale: c-eșt' copil?; îș' copil?): ,și i-am zis ,ej nebuun!!!"" (drumandbass.ro); ,ți-au dat impresia că nu iejti chiar prost", fanclub.ro), ejte sau iejte. Frecvent
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
Naum, niciodată aduse împreună pînă la volumul publicat anul trecut de Palimpsest, o editură puțin cunoscută. În ciuda tuturor defectelor ediției (redactarea e practic inexistentă, greșelile de tipar numeroase, iar aparatul critic - absolut obligatoriu la un volum de acest fel - se reduce la o prefață scurtă, bine scrisă dealtminteri, dar care nu depășește un ton introductiv), faptul în sine e un eveniment. Un eveniment care poate fi pretextul descoperirii unui alt Gellu Naum: Gellu Naum autorul de teatru. De teatru suprarealist? De
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
Alexandra Olivotto Vești bune pentru cei ce n-au ajuns la Sf. Gheorghe: Festivalul "Anonimul" vine și la București. Vestea proastă e că vine într-un spațiu ingrat (Clubul Prometheus), din cauza numărului redus de locuri. Nu e vina echipei organizatoare - care, după cum remarca și Eugenia Vodă (membră a juriului), și-a dovedit profesionalismul în primul "loc al faptei" - ci a rețelei de cinematografe a Capitalei: nici unul n-a putut să găzduiască retrospectiva (să
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
fi sursa cea mai apropiată și modelul care se impune aproape de la sine. Pictura lui Murnu este purificată de orice exterioritate, fiind înțeleasă nu ca o demonstrație, ci ca un enunț eliptic și esențializat, iar întregul instrumentar al formei se reduce la elementele pure ale geometriei, adică la linie și la unghi. Din multiplele posibilități de combinare a acestora se nasc imaginile surprinzătoare și emblematice ale unui discurs care nu-și propune doar investigații formale și simple codificări ale limbajului, ci
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
cu toate tentativele filmului de a fi original (compoziția picturală a cadrelor, aluziile la Oshima ori Pasolini etc.), invită mai degrabă repulsia spectatorului... Deși lungmetrajul se folosește de teorii feministe complicate (ca cea despre scopofilie a lui Irigaray), mesajul se reduce la un clișeu inept: sexualitatea femeilor ține de spirit, doar bărbații văd în ea un mijloc prin care-și pot exercita controlul asupra corpului feminin. Asta deduci din dialoguri și din acel voice-over pe care-l furnizează naratoarea; dar ceea ce
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]