907 matches
-
încă se află cărțile unor mari eminescologi români contemporani, care au suprasolicitat geniul poetic în defavoarea scrierilor jurnalistului Eminescu. Iar când le-au luat în seamă, le-au calificat "polemici", "articole pătimașe", ignorând cu sau fără premeditare partea ideatică, teoretică, organicitatea referențială a publicisticii eminesciene, ce viza, conform convingerilor politice coerente ale redactorului de la "Timpul", epoca și întreaga țară, demersurile guvernanților liberali și, mai ales, conformismul, deraierile, oportunismul și compromisurile acestora. Prima reabilitare sau restitutio in integrum a statutului de jurnalist al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prezentului nostru romanul. De neimaginat astăzi în afara genului autarhic romanesc, ficțiunea modernă sub forma narațiunii de lungă întindere concurează mai departe domeniul realului, propunînd o lume care ascultă concomitent de puterea a două legi: cea estetică, intrinsecă, și cea reprezentativă, referențială, în joncțiune cu logica realului. Putere de reprezentare aveau, consfințită încă din estetica antică (mimesis), și celelalte genuri. Viața în filigranul existenței sau filtrată, spre înălțimile clarificate ale esențelor, e de găsit în general în literatura tuturor timpurilor, de bună
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lui Mihail Sadoveanu sau G. Călinescu. Vom urmări, de aceea, momente reprezentative ale scenei romanului, care pun în valoare estetica particulară a unor artiști precum Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, G. Călinescu, Anton Holban, V. Voiculescu, precum și înțelegerea modului referențial într-o lume de invenție. NOTE 1. "Romanul celibatar" traduce titlul lucrării colective semnate de Jean-Pierre Bertrand, Michel Biron, Jacques Dubois, Jeannine Pâque, Le Roman célibataire. D'À Rebours à Paludes, José Corti, 1996. 2. E. M. Cioran, Ispita de a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
omonimelor la falsul raționament. Uneori, în realizarea poeziei sale ludice, poetul apelează la parodie și intertextualitate, într-un spațiu aflat între glumă și gravitate. Atunci când cuvintele nu pot exprima poezia, poetul inventează "necuvintele", discreditând acele cuvinte care prin statutul lor referențial se aseamănă cifrelor (volumele: 11 Elegii, Oul și sfera, Laus Ptolemaei, Necuvintele, În dulcele stil clasic, Măreția frigului). A treia etapă a poeziei lui Nichita Stănescu începe cu Epica Magna, conceptul "epică" însemnând "exaltarea întâmplării" (Ioana Em. Petrescu). Poetul preferă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
insera la încheiere de registruw. Dar ce s-ar fi întâmplat cu avizorii protectori ai purității moralei socialiste dacă Luca Pițu ar fi desenat porțiuni din imaginea farului de la "Leningrad" (aflat nu departe de clădirea Bursei) deplasând legenda dinspre informația referențială spre una ficțională (prin asociere cu un text semnat de Jarry sau cu celebra Prose du Transsibérien a lui Cendrars, de exemplu). Și asta pentru că dincolo de construcția convențional-simbolică, aspectul plastic (stâlpul care pătrunde o serie de ambarcațiuni purtând forme feminine
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
din "middle class" sunt cele mai expuse iar "societatea socialistă multilateral dezvoltată" putea dirija sentimentul de insecuritate, generator prin compensație al unui complex de superioritate culturală (incluzând imaginarul drept de a indexa performanțele lingvistice ale celorlalți). s Poziționarea în sistemul referențial este ambivalentă: "prostituată" dar și "lesbiană" (vezi CNTRL). Interesant este faptul că perechea masculină a cuvântului (gramatical vorbind), GOUIN, este înregistrat ca "matelot d'une mauvaise tenue" (marinar prost îmbrăcat, cu ținută neglijentă). Asta explică în parte preocuparea organelor (profesioniste
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
imaginii mentale este dorința omului ... manipularea magică are loc prin sunet, rugăciuni, descîntece, prin gesturi ... folosirea sunetelor (phonai) a materiilor (hylai) și figurilor (schemata) pentru influențarea noeticului sensibil.”. Eroul părăsește lumea sa astrală ... imperiul său, casa sa, locul și matricea referențială, atunci cînd se află pe celălalt tărîm el nu mai are referențialitate, este suspendat, numai dorința și mistica sa Îl țin concentrat, de ceva de imaginea iubitei, ea fiind singura care Îi poate asigura substanță, conținut, el, eroul fiind În
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
poetică? În principiu, critica literară a fost mereu intertextuală, în sens larg, în măsura în care discursul critic se articulează pe desenul întâlnirii textului analizat cu cel care analizează. Totuși, atrage atenția cercetătoarea, intertextualitatea nu se reduce la utilizarea citatelor sau la aparatul referențial furnizat de critica surselor: ar fi o formă rudimentară. Un punct de diferențiere evidentă se referă la faptul că intertextualitatea critică este declarată (s.a.), adică supusă unei legi, în timp ce intertextualitatea poetică poate fi în cea mai mare parte a timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de la alt(e) text(e), scrierea noilor pagini fiind înțeleasă ca interacțiune cu enunțuri anterioare și preexistente"27 (Limat-Letellier și Miguet-Ollagnier: 1998, 17). Mânat de demonul teoriei, Antoine Compagnon va reveni asupra fenomenului intertextual (Paris, [1998]), abordând legătura dintre iluzia referențială și intertextualitate (s.a.). Va profita de prilej pentru a creiona cuvenite nuanțări, dar și, poate, pentru a exprima un entuziasm reținut față de taxinomia categoriilor transtextu alității, care a revoluționat hermeneutica lui "cărțile din cărți se fac". Intertextualitatea se substituie referinței
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
punct de sosire pentru o manifestare a Invizibilului într-o formă vizibilă definită (traiect epifanic) (Wunenburger: 2000, 50). Singura modalitate acceptabilă de a pune în discuție raporturile literaturii cu realitatea este aceea de a le formula în termeni de iluzie referențială (Compagnon: 1998, 127), pe linia lui Roland Barthes, care vorbea despre efect al realului sau, douăzeci de ani mai târziu, Toma Pavel, teoretician în ale cărui lumi ficționale textele literare nu [mai] descriu stări de lucruri care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care desemnează realități fizice și animate 51. O imagine care se dezvoltă într-un context narativ cu semnificații simbolice, conform unei izotopii concrete, absolut coerente, care trimite, termen cu termen, de o manieră cel mai adesea metaforică, la un univers referențial de o altă natură, abstractă, filosofică, morală etc. Alegoria se recunoaște prin două caracteristici: continuitatea expresiei figurate și coexistența sistematic menținută a două sensuri, literal și simbolic 52. Reprezentarea figurată a noțiunilor, obiectelor și ființelor, sub forma unui tablou sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
moșnegii povești. Povești sunt toate în lumea asta57 (Eminescu: 2011, XI, pp. 162-163). [Archaeus] potențează inițierea prin dialog socratic, cu ajutorul unei suite de mici alegorii; proza încearcă reprezentarea ființei arhetipale inclusiv sub forma unei povești, și trimite la un univers referențial de o altă natură; cum nu există nicio limită în dimensiunea alegoriei, ea se desfășoară pe întinderea întregii opere. Tripticul teoretic prezentat mai sus se poate închide acum, dacă s-a stabilit: [Archaeus] este o alegorie. Rămâne să citim explicațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Le Démon de la Théorie. Littérature et sens commun, Paris : Éditions du Seuil, Collection "Points", Série "Essais" (Lucrare tradusă și în limba română: Demonul teoriei. Literatură și bun-simț, traducere de Gabriel MARIAN și Andrei-Paul CORESCU, Cluj-Napoca: Editura Echinox, Colecția "Săgetătorul"). * iluzie referențială și intertextualitate. CUSSET Christophe (1999) La Muse dans la Bibliothèque. Reécriture et intertextualité dans la poésie alexandrine, Paris: CNRS Littérature. * rescriere/hipertextualitate; * homotaxă/hetero * taxă. De BIASI Pierre-Marc (2009) Gustave Flaubert: une manière spéciale de vivre, Paris: Éditions Grasset & Fasquelle
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și cultural al vremii, afirmația derridiană conform căreia critica deconstructivistă, în analiza pe care o face, are, întotdeauna, în vedere textul sau, mai degrabă, contextul. Cu alte cuvinte, orice interpretare în afara sau desprinsă de context este nulă, Derrida punând funcția referențială aproape pe același palier cu rolul pe care îl deține codul, în cadrul actului de comunicare propriu-zisă. În acest sens, considerăm pertinent un astfel de periplu, pentru posibilitatea ulterioară de contextualizare a poeticii interzise a Anei Blandiana, în vederea unei mai bune
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contează, întreaga atenție fiind focalizată asupra exteriorului, considerat a fi esențial. Scoasă din contextul ideologic, poezia nu are, însă, niciun sens, lipsa raportării la referent făcând din acest fragment un simplu text, situat la granița între epic și liric. Funcția referențială, al cărui rol capătă amploare la Derrida, este absolut necesară în realizarea corectă a dialogului scriitor-cititor, referirea la context constituind, de fapt, cheia oricărei interpretări, nu doar aceleia de tip deconstructivist. Realitatea exterioară devine sufocantă pentru scriitor, în consecință el
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a se instala în România în anii scrierii pamfletului). Problema epocii pe care a avut-o în vedere Voiculescu este pe larg abordată de Elvira Sorohan, în eseul Vasile Voiculescu, subversiv (cf. § 0.1). Autoarea pledează, hotărât, pentru o asociere referențială mai largă, raportând ideatica și etica scriitorului la problematica, generală, a marii literaturi pe tema "narațiunilor parabolice" din deceniile următoare; reținem concluziile autoarei că Voiculescu "reflecta codificat societatea opresivă, unde trăiește în și contra ei" și că "în 1948, când
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la rîndul său ne scapă. Iar această experiență este cu totul personală, omul se confruntă cu lucrurile ca "instanță enunțiativă", individuală, orice persoană verbală fiind un spectru de valori virtuale care se actualizează într-un anumit context, dar această oscilație referențială nu e cîtuși de puțin colectivă. În cronicile polifonice narative pe care ni le oferă, nu există urmă de doxa, iar pluralele noi și voi sunt destul de rare. Aventura existențială și aventura livrescă sunt trăite cu toată suferința și patima
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
proces pare unul nou, el este determinat de o întreagă istorie în care s-au succedat celelalte tipuri de simulacre. Sfârșitul mitului originii atrage după sine, consideră Baudrillard, atât sfârșitul contradicțiilor interne ale sistemului, din moment ce nu mai există un reper referențial, cât și al revoluției ca atare, înțeleasă în termenii potențialului original al omului de a schimba ordinea lucrurilor. Teoria lui Baudrillard pare a suferi aici de un profund determinism, din moment ce realul este încastrat în regulile codului, iar subiectului nu-i
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
până la urmărirea comportării produselor în exploatare, îndeplinește condițiile certificării prevăzute în standardul sau documentul normativ de referință. Preocupările pentru ridicarea nivelului calitativ nu încetează odată cu obținerea certificării, ci dimpotrivă trebuie în continuare depuse eforturi pentru respectarea condițiilor prevăzute în documentul referențial după care s-a făcut certificarea, evitându-se apariția neconformităților pe întregul ciclu de viață al produsului. Chiar dacă o firmă ar fi tentată să “rupă ritmul” asigurării și îmbunătățirii calității, odată intrată în familia organizațiilor certificate nu mai poate face
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3156]
-
asemenea imagine implică o conexiune complexă între simțuri și intelect. Mai mult, există patru mari detalii de manifestare care leagă imaginile de senzații: producerea de imagini poate fi măsurată temporal, imaginile pot varia în intensitate, eludează orice descriere în afara cadrului referențial furnizat de experiență senzorială și, nu în ultimul rând, sunt caracterizate de subiectivitate 57. Toată controversa legată de funcția imaginației provine dintr-o eroare teoretică. Nu rezidă în intenția mea critică să prezint evoluția conceptului de "imaginație" în diacronie, ci
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
niciodată "direct" asertată de un locutor; el alege dacă își asumă sau nu propoziția enunțată, angajîndu-se sau dezangajîndu-se. Fiind sursa propoziției, el o poate prezenta ca validă sau nu (sau validă în ordinea lucrurilor) în spațiul său de realitate. Scopul referențial al enunțării unei propoziții este (co)construirea finalizată a unui spațiu semantic. Pe baza marcatorilor referențiali (care fac trimitere la proprietățile indivizilor), enunțiativi și argumentativi, destinatarul-interpretant (re)construiește unul din spațiile semantice. Pentru o abordare concretă a primelor două puncte
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sau dezangajîndu-se. Fiind sursa propoziției, el o poate prezenta ca validă sau nu (sau validă în ordinea lucrurilor) în spațiul său de realitate. Scopul referențial al enunțării unei propoziții este (co)construirea finalizată a unui spațiu semantic. Pe baza marcatorilor referențiali (care fac trimitere la proprietățile indivizilor), enunțiativi și argumentativi, destinatarul-interpretant (re)construiește unul din spațiile semantice. Pentru o abordare concretă a primelor două puncte (a) și (b), luăm un exemplu la îndemînă: textul deja invocat, aflat pe ultima copertă a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
aflat pe ultima copertă a romanului Destinul unei cîntărețe de blues, apărut la editura Seuil în 1986. Ne vom opri la cel de-al doilea paragraf. Folosind prezentul cu valoare absolută și generală, precum și pronumele SE, din punct de vedere referențial, locutorul (L) se delimitează de un enunțător lipsit de precizie și gol de referențialitate. Propoziția " Se poate descoperi aici..." apare în cadrul unei validități generale (validitatea doxei), într-un univers pe care prezentul absolut și indicatorii de generalitate ("în general", "pe
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
elaborați tabele recapitulative. 2. Propuneți o parodie sau o pastișă a paratextului unui autor. Puteți să vă inspirați din lucrarea lui Umberto Eco, Pastiches et postiches (Grasset, 1987). 3. Analizați secvențialitatea narativă și orientarea pragmatică (orientarea argumentativă, dimensiunea semantică și referențială, dimensiunea enunțiativă) din textul de pe ultima copertă a romanului Pour un rêve d'amour Pentru un vis de dragoste (de Violet Winspear) din colecția Harlequin. "Nepoată a celebrului muzician Courland Bell, Rosary sosește la Vozes do Mar pentru a preda
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
generic al articolului hotărît, fiind astfel un indicator rigid. Originalitatea tezei lui R. Martin rezultă din faptul că rigiditatea se referă la un anumit univers de credință: SP vehiculează predicații care nu au stabilitate de la un univers la altul: Actul referențial are loc într-un anumit univers. Un anumit locutor face referire la un anume obiect. Nu contează dacă descrierea pe care el o propune este sau nu acceptabilă. El face referire la obiectul căruia el consideră că îi poate aplica
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]