97,686 matches
-
fenomenul să existe. În consens, după comentariile lui Bryan Rennie (din Reconsiderându-l pe Mircea Eliade) și reluate de dr. Francisc Ion Dworschak, reținem: „sacrul nu apare În scrierile lui Eliade În nici un context independent de percepția umană [...] Sacrul se referă la o structură a conștiinței umane, la o relație cu realul și nu realul Însuși [...] Unica proprietate intrinsecă necesară pe care trebuie să o posede un obiect pentru a fi sacralizat este existența, propria sa calitate de obiect. Sacrul este
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
O. Han. Volumul a fost publicat la Editura "Cultura Națională". Celelalte au apărut în Fundația pentru Literatură și Artă "Carol II", cu următoarea frecvență: II și III în 1935, IV și V în 1936. La acest proces de rescriere se referă Ileana Mihăilă în Nota asupra ediției din volumul II al ediției academice 1) (1999-2000). În calitate de editor și după munca depusă, Ileana Mihăilă este îndreptățită să se rostească asupra actului intelectual și problematicii puse în acțiune de G. Călinescu, în de
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
o mai populară mistificare. De atunci, cel puțin la noi, zicerea clasică, fină și oricum elevată, s-a transformat în cel mai abject cinism de doi bani. Or, confortul, de care vorbeam, nu la acest tip primitiv de comportament se referă... Și De Sanctis conchide: Din orice scriitor moare ceva. Și din Machiavelli a murit ceva: acea parte a operii prin care își căpătase o tristă celebritate. Este vorba de partea cea mai grosolană, de zgura socotită de obicei drept partea
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
i s-a dat, chipurile, locul de onoare, "flegmatul" a făcut un tărăboi mare cât vilele de pe strada Dionisie Lupu, urechindu-l pe ambasadorul României la Beijing ca pe ultimul repetent. Culmea e că a avut chiar nesimțirea să se refere la excedentul de kilograme al doamnei ambasador, ca și cum nici usturoi n-ar fi mâncat și nici gura nu i-ar mirosi a obezitate. în fine, asta e țara, ăștia ne reprezintă și în interior și în exterior. Pe acest fond
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
cărții un șoc. Am citit cîteva recenzii și mi-am dat seama că, în bună măsură, autorii lor au fost luați pe nepregătite. Tocmai de aceea unele informații inexacte și mai ales abuzurile de interpretare din cartea la care mă refer sînt foarte grave. Din prima categorie, a informațiilor care nu corespund realității, fac parte cîteva, devenite, din nefericire, recurente în istoriografia românească postcomunistă, indiferent de autori, unii români alții străini. Autoarea cărții este și ea convinsă de precaritatea instituțiilor politice
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
operații, cum ar fi ocultarea trecutului legionar al prietenilor săi..." (pagina 519). Cu acest fel de argumentare se poate dovedi absolut orice. Două sînt abuzurile majore pe care Lavastine le comite și, încă, fără nici o urmă de inocență. Primul se referă chiar la strategiile pe care Eliade și Cioran le-ar fi pus la cale ca să-și ascundă înclinațiile ideologice și politice din tinerețe. Cum a procedat, în concepția autoarei, Ionesco, am văzut. Să vedem cum au procedat, în aceeași concepție
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Constantin Țoiu Însemnarea care m-a pus pe gânduri se referă la demolarea istorică... și ce-i curios, e că nu am pus niciodată, dedesubt sau deasupra, ca și cum acest lucru ar fi fost subversiv. Nu mi-ar fi fost greu deloc, desigur, să aflu, ulterior, data dărâmării statuii, și, eventual, s-
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
chiar roșu, este că ea se poate citi flancată de două propoziții complet diferite de evenimentul istoric pe scurt relatat în pagină. Prima e o vorbire auzită într-o ședință a vremii: Sunt multe frecțiuni între salariați. A doua se referă la un prizonier din Iacuția siberiană care purta două coji de nucă înțepate cu acul, la ochi, ca să nu-l orbească reverberația puternică a zăpezii... Însemnarea propriu-zisă, prelucrată și apărută în Galeria cu viță sălbatică, sună astfel: Începe cu dărâmarea
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
filmele seriale sud-americane de televiziune. Calitatea de cuvînt la modă, circulația și mai ales trăsăturile bine precizate ale genului desemnat au făcut ca termenul să-și formeze foarte rapid o familie lexicală bogată și cu sensuri clare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la folosirile metaforice, ironice, depreciative ale termenului de bază, ci doar la formele și sensurile derivatelor sale. Exemplele de mai jos provin în cea mai mare parte din Internet: sursă care ne permite să comparăm, cu
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
creștere, realitatea e cu totul alta. Purcedeți la următoarea verificare empirică: faceți raportul între civili și "gradați" la manifestările publice mai acătării și veți fi uimiți ce număr imens de purtători de bulan susținem din debilele noastre salarii. Nu mă refer acum la situațiile în care localitățile din provincie au nenorocul să fie vizitate de către unul dintre "cei mari", președintele sau premierul. în astfel de cazuri, poliția, jandarmeria și forțele speciale au toate șansele să-i covârșească numeric pe cei atrași
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
e dispus să-i dea meditații gratuite. * O foarte interesantă analiză consacră dl. Mircea Iorgulescu studiului d-lui Matei Călinescu de la Polirom intitulat Despre I. P. Culianu și Mircea Eliade (nr. 19 și 20). În introducerea criticii sale, dl. Iorgulescu se referă la formele aberante pe care le-a luat "demitizarea" lui Eliade în cîteva cărți recente. Fără a o numi pe aceea a d-nei Alexandra Laigniel-Lavastine (despre care România literară va publica în numărul viitor o amplă recenzie), Uitarea fascismului de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
fost o mișcare importantă în istoria gândirii. Dar eu nu m-aș considera ca un fiu al suprarealismului. R.B.: Ca cititor, la lectura unei cărți avem libertatea de a face unele investiții de sens și în acest spirit m-am referit la o filiație suprarealistă... A.R.-G.: Desigur, dar atunci există prezențe mult mai frapante decît cea suprarealistă. E prezența lui Kirkegaad, este cea a lui Kafka care este mult mai puternică în ultima mea carte... R.B.: Firește. Cît despre
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
Iată o influență pe care o accept întru totul... (regretînd parcă această adeziune spontană și deplină la opinia celuilalt, adaugă) numai că Borges nu a scris niciodată romane (reapare rîsul ușor disprețuitor). R.B.: Nu a scris romane iar eu mă refer doar la o anumită structură mentală... A.R.-G.: De altfel - știți, eram bun prieten cu Borges, - lui nu i-au plăcut deloc romanele mele. R.B.: Am să citez din nou una din așa-zisele "prostii" care s-au spus
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
ei scriu pentru un public care există deja. Or, Noul Roman scria pentru un public care încă nu exista și pe care cărțile însele trebuiau să-l formeze. Și aceasta era foarte important. Căci în însăși concepția editorială, exista - mă refer la Éditions de Minuit, la epoca respectivă, - exista o voință de a impune cărți pe care piața le refuza. Samuel Beckett a fost refuzat de toți editorii francezi, englezi, irlandezi, americani. Și opera sa era deja aproape completă... cînd a
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
încerca să "placă". Pe cînd Nabokov, dimpotrivă, a încercat contrariul. Nu știu dacă azi mai există un scriitor de talia lui Nabokov! R.B.: Credeți în forța scandalului? Chiar filozofii au luat în discuție recent, acest fenomen. În plan literar, mă refer la autori ca Houellbecq, Angot, Millet... A.R.-G.: Scandalul pe care ei îl provoacă nu este un scandal literar. Houellbecq de pildă produce un scandal sociologic. Literar vorbind, forma romanelor sale este realmente cea mai plată posibilă: La Platforme
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
anii '90, condusă de Dan Pița, se intitula "Solaris". A urmat impasul prelungit pînă azi al unora dintre cei în care ne pusesem mari speranțe în anii '70. Pintilie, purtătorul ștafetei Nu știu dacă meritul la care vreau să mă refer în primul rînd, după lectura celor peste 300 de pagini dedicate artei filmului de revista Secolul 21, aparține directorului publicației, Ștefan Aug. Doinaș, sau "consilierului de număr", Alex. Leo Șerban. Dar în mod cert, printre performanțele acestuia din urmă, definitorie
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
Tudor Călin Zarojanu Științele, fie ele pozitive, sociale sau umaniste, sînt menite să constate și să sistematizeze domeniul la care se referă. Ele nu sînt menite să impună legi, ci să le identifice. Obiectele aflate în proximitatea unei planete nu sînt atrase de aceasta pentru că așa a vrut Isaac Newton. Tot astfel, dacă în română, spre deosebire de engleză, adjectivele se acordă cu substantivele
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
așa a vrut Isaac Newton. Tot astfel, dacă în română, spre deosebire de engleză, adjectivele se acordă cu substantivele pe care le determină, aceasta nu este urmarea deciziei vreunei Academii. în ceea ce privește științele pozitive, lucrurile sînt limpezi și nu există dispute, căci se referă la o realitate neschimbătoare în datele ei esențiale (crește procentul de CO din atmosferă, dar formula moleculei nu se modifică). Mai mult, trebuie remarcat că nu există teorii contradictorii: geometria lui Lobacevski, în care paralelele se întîlnesc, nu dezminte, ci
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
deontologie”, „serviciu public”, „interes public” De exemplu, cuvântul „corupție” ` nu apare În legislația internă privind organizarea judiciară și statutul judecătorilor și procurorilor sau statutul personalului auxiliar și conex, și nici În codurile deontologice ale acestor categorii profesionale. Cuvântul „integritate” (ne referim, desigur, doar la integritatea morală, nu și la cea fizică sau psihică) este menționat, În aceleași acte normative, doar de trei ori și aceasta Într-o simplă Înșiruire de cuvinte. Numai În Regulamentul de evaluare al magistraților este prevăzut că
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
a lui Noica. Iar filosoful nu s-a limitat la atît: și-a pus ucenicii în legătură directă cu Cioran și cu Eliade (dovadă Epistolarul). Căci, în cele din urmă, nu programul lui Noica utopic și încîlcit a triumfat - mă refer la antrenoriat și la... "cultura de performanță" -, ci refacerea punții și regăsirea sursei originare. Cartea lui G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, este, pe lîngă frumusețea intrinsecă a textului, un document în acest sens". Prin urmare triumfă, într-un fel, oralitatea
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
cărțile. Și m-am gândit cât efort depuneam noi, dascălii de la Filologie, pentru a-i deprinde pe tineri să citească la BA (evident, învățându-i cum trebuie mânuite cărțile, cu delicatețe și respect). Mor Bibliotecile fundamentale din România? (nu mă refer la cele din modeste comune rurale, sau ale fostelor "cămine culturale", sau din mici orașe ori la cele cât de cât - uneori - oblăduite de Consiliile județene). Mă îngrijorează ceea ce ar trebui să fie numite "Marile Biblioteci" - BN și BA, fundamentale
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
dedicați cercetării, dar șí catalogării etc., însă conceptele esențiale, definitorii sunt cărțile (publicații etc.) și cititorii. Aceasta înseamnă spațiu pentru "cărți" (cu tot ceea ce presupune "igiena" depozitării, manipulării, restaurării, eventual a microfilmării lor), dar șí pentru cititori (căci nu ne referim la "biblioteci de împrumut"). Nici BN, nici BA nu au aceste elemente definitorii și de aceea se află în stare de șoc, eventual chiar de comă. Aceste spații trebuie gândite de la început (sau, măcar, în dinamica ulterioară), ca putând fi
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
care i-a dat viață, nu cu substructurile sale subordonate. Dar nu se vrea. Pe fondul chestiunii, lucrurile sunt și mai tragice. Oare cinismul nostru este atât de mare, ori judecata noastră, atât de mică încât am ajuns să ne referim la pușcăriile securiste ca la un spațiu al libertății, iar la perioada comunistă, ca la epoca dialogurilor socratice din agora ateniană? De ce ne facem că nu știm despre ce vorbim? Chiar am uitat faptul că sub regimul terorii generalizate orice
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
și gândirea existențială). Despre raporturile lui Fondane cu prestigioasa revistă “Cahiers du Sud” scrie Claire Gruson, care nu uită să menționeze publicarea corespondenței cu Jean Ballard, directorul acesteia, la Editura Fundației Culturale Române din București (în 1998), alte trei studii referindu-se la părereile criticului despre Céline (Charlotte Wardi, Universitatea din Haifa) și Cocteau (David Gullentops, Bruxelles). Opera poetică de expresie franceză a lui Fondane e privită sub mai multe unghiuri de către Claude Vigée (într-un text care e deopotrivă lectură
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
vorbește de economia de piață, ce pare acum rămasă fără concurență. În realitate, însă, există mai multe forme de economie de piață și Biserica nu intenționează să canonizeze capitalismul” (p. 10-11). Efectele sociale ale postomodernismului provoacă neliniște la noi (mă refer la Biserica Ortodoxă), dar și în interiorul catolicismului, fapt recunoscut de Monseniorul Cosmo Francesco Ruppi, Arhiepiscop de Lecce: „Situația credinței în post-modernitate e tot mai dramatică în Italia, ca și în România, Franța, Austria și în oricare altă parte a lumii
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]