900 matches
-
Ignațiu de Loyola și Luther sau Sfântul Pavel au avut în sângele lor foarte multe apetențe politice. Organizatori, animatori, întreprinzători ardeau de setea de dominare. Cum în ei au triumfat poftele cerești, alimentate de conștiința și obsesia păcatului, au ajuns reformatori, cu avantajul în plus față de oamenii politici că au modificat și stilul interior de viață, iar nu numai cel exterior. Creștinismul, în sine, este complet apolitic. Prin ce întorsătură ciudată va fi ajuns el să se organizeze atât de perfect
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să gândească o alternativă la aceasta și nici să rezolve eșecul construirii unui model nou de democrație care să concureze credibil sistemul democratic occidental în funcțiune. O asemenea abordare putea fi găsită printre intelectualii comuniști convinși care se autodefineau ca reformatori ai comunismului. Nu cred însă că în România acest grup era prea numeros. Probabil că era format mai ales din comuniștii disidenți, deși cei mai mulți dintre ei se depărtaseră deja de conceptul comunismului. Programul construirii unui „socialism adevărat” nu cred că
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
elaborat comploturi care, însă, nu au fost și puse în practică (crede, însă, în existența unor presiuni externe care urmăreau căderea regimului Ceaușescu). Afirmă că în România ar fi fost imposibilă o „revoluție de catifea”, că el însuși mizase, ca reformator, cu ani în urmă, pe așa ceva, dar că se convinsese de imposibilitatea acestei soluții - singura formulă era o stihie revoluționară, un „spasm politic și social” (p. 18). Admite că „o răscoală populară m-a propulsat în vârtejul acțiunii ce a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
aceștia sunt încurajați să trimită scrisori publice de protest în străinătate, în care să fie criticat Ceaușescu, dar nu și comunismul. Totuși, încă dinainte de 1987 exista o facțiune a Securității (subordonată KGB-ului) care începe să lanseze (din 1985) zvonul „reformatorului” Ion Iliescu, apt să scoată România din impasul regimului ceaușist - astfel ar fi fost modelată, treptat, opinia publică, mai intens și mai amplu începând din 1987. Posturile occidentale de radio, la rândul lor, prin emisiunile în limba română, încep să
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
răscoale spontane, a unei conspirații și a unei revolte improvizate de palat. Decisivă a fost izbucnirea răscoalei” (pp. 32-33). Ocupându-se în special de conspirație, Wagner îi analizează evoluția de-a lungul anilor, punctând faptul că respectivii conjurați au fost reformatori anticeaușiști sau nomenclaturiști căzuți în dizgrația dictatorului, cărora li s-au adăugat generali din Armată. Începând cu anii ’80, anumite grupări din Securitate, fie pro-sovietice, fie naționaliste, au devenit interesate de o posibilă schimbare a lui Ceaușescu. Conspirația nu ar
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
definit piața, Editura Injoy Books (pentru ediția în limba română), București, 2009. El împarte aceste personalități în 11 categorii, după cum urmează: dinozaurii, jurnaliștii și scriitorii, bancherii și brokerii specializați în investiții, inovatorii, bancherii din sistemul bancar centralizat și nu numai, reformatorii „New Deal”, escrocii, scandalagiii și neisprăviții, tehnicienii, economiștii și alți experți care muncesc pe bani grei, speculanții, bișnițarii și dealerii de bursă falimentară, mai greu de găsit, dar nu inexistenți. footnote>. O astfel de caracterizare a pieței este satisfăcătoare atât
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
politic și cultural, creștinii se găsesc astăzi în centrul unei intersecții istorice foarte complexe. Pe de o parte, modernitatea este răspunsul dat falimentului ideologiei sociale medievale patronate de Biserică vreme de secole, dar și al aspirațiilor teocratice nutrite de primii reformatori europeni. Pe de altă parte, etosul tolerant și filantropic al Europei seculare - care a demonstrat un fabulos succes în ultimii șaizeci de ani - este îndatorat viziunii creștine despre om. Teologiei îi revine sarcina de a regândi proiectul comunitar al Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în bună măsură lecturii sociologice a Vechiului Testament propusă de E. Troeltsch. Istoricul german simplifică evoluția credinței israeliților prin postularea unui clivaj între vocația sacerdotală (mistică, rutinizantă, autoritar-tradiționalistă) și vocația profetică (harismatică, ascetic-intramundană). Analogia între atributele „vocației profetice” și proclamația reformatorilor din secolul al XVI-lea aproape că nu mai trebuie subliniată. Astfel, „pentru Weber lumea modernă este în mod fundamental o fuziune între monoteismul transformat în raționalitatea formală a lumii de aici și politeismul resurgent care se aplică domeniului valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ci cu cuvinte și-l vedea pe poet „singur cu limbajul” și „cedînd inițiativa cuvintelor”, eliberat de „entuziasm” și „delir”, rămînea, neîndoielnic, reperul literar ideal pentru o posibilă „poezie constructivă”. La confluența dintre ideile estetice ale lui Mallarmé - selectat ca reformator reprezentativ al sintaxei poetice -, ale lui Rimbaud (a cărui alchimie du verbe lasă urme și la teoreticianul Voronca - vezi „chimia cuvintelor”, „poetul alchimist al imaginii” etc.) și ale urmașilor lor avangardiști, cu programele constructiviste ale momentului, poetul român reușește astfel
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de ordin stilistic și temperamental (nu pe aceea o avem acum În vedere), ci o dualitate care exprimă o contradicție greu de Împăcat: aceea dintre conceptul moral și conceptul ideologic (să le spunem astfel). Nimeni n-a observat că acest reformator moral, meliorist (cum Îi zice E. Lovinescu) are, cînd este vorba de sine, sentimentul unei negre predestinări. Versul: „și trăiesc În durere ca-n elementul meu” exprimă filozofia lui de viață. Gr. Alexandrescu se crede predestinat durerii („Închinat durerii”), aruncat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să intre în împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este” (In. 3, 5-6) <footnote Diacon Ioan Caraza, „Botezul în lumina Sfintei Scripturi după mărturiile Sfinților Părinți și în teologia reformatorilor”, în Ortodoxia, Anul XLIII (1991), Nr. 4, p. 113. footnote>. Din Noul Testament mai reiese limpede că pruncii sunt chemați spre Împărăția lui Dumnezeu (Mt. 19, 14; Lc. 18, 16), ceea ce nu este cu putință în afara lui Hristos și a Bisericii
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
În cele din urmă, orientarea către o strategie pe direcția predicțiilor neorealiste ar face jocul unei anumite grupări în interiorul Japoniei cea a "naționalismului tradițional" (Tadokoro, 1994, p. 1014). Deși aceasta nu este o poziție care să câștige popularitate în rândul reformatorilor, neorealiștii ar putea afirma că, probabil, sprijinul în acest sens va crește în viitor. Cu toate acestea, cea mai influentă grupare internă din Japonia, care face presiuni pentru reforma politică, nu o reprezintă nici naționaliștii tradiționali, și nici susținătorii rolului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu o retragere limitată a prezenței înaintate a SUA în Asia de Est. În mod similar, această strategie ar putea crește sentimentul Japoniei de responsabilitate și disponibilitate de a coopera, în general, pe arena internațională. Astfel, școala "națiunii normale" a reformatorilor are argumente solide să afirme că Japonia ar trebui să contribuie mai activ la comunitatea internațională atât în termeni economici, cât și în termeni politici. Această concluzie implică ideea că Japonia se află într-un context internațional emergent care o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și să iasă din ea, își alege locul său în cadrul acesteia, judecă și stipulează pentru sine sub responsabilitatea acesteia, și își aduce în ea resortul și garanția interesului personal? Deoarece ea merită acest nume, este oare necesar ca un pretins reformator să vină să ne impună formula sa și voința sa și să concentreze, ca să zic așa, umanitatea în el însuși? Cu cât se examinează mai mult aceste școli avansate, cu atât este întărită convingerea că în fond nu au nimic
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
debitori și creditori, mijloacele de a se regăsi și de a se înțelege. Dar ceea ce ele nu pot face este să crească instantaneu masa de obiecte debitate și creditate. Ele ar trebui să poată face acest lucru totuși pentru ca scopul Reformatorilor să fie atins, deoarece aceștia nu aspiră la nimic mai puțin decât să pună pluguri, case, unelte, provizii, materii prime în mâinile tuturor celor care doresc. Și, pentru asta, ce își imaginează ei? Să se dea împrumutului garanția de stat
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ipotecar sau aiurea, obstacole în calea răspândirii și aplicării creditului, să le facem să dispară; nimic nu poate fi mai bun, nimic nu poate fi mai just. Dar în aceasta constă, în libertate, tot ceea ce trebuie să ceară Legii un Reformator demn de acest nume. Algeria Iată patru oratori în dispută la tribună. Vorbesc mai întâi toți deodată, apoi unul după altul. Ce au zis ei? Lucruri foarte frumoase cu siguranță privind puterea și grandoarea Franței, privind necesitatea de a semăna
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu Institute of Economic Studies Europe și Université d'Aix-Marseille sub numele Journal des économistes et des sciences humaines, formulă în care apare și astăzi după o sincopă între 2005-2009 (n. tr.). 68 Jeremy Bentham (1748-1832), jurist, filozof politic și reformator social englez, cel mai influent teoretician modern al utilitarismului (n. tr.). 69 Impozit aferent apartenenței la o breaslă sub Vechiul Regim (n. tr.). 70 Le libre-échange, jurnalul oficial al Association pour le libre-échange (n. tr.). 71 L' Hôtel-de-Ville este numele
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sultanului actual. Această conspirație se descoperă c-a fost mult mai întinsă decum se credea la început și că avea scopuri cu mult mai grave: detronarea lui Abdul-Hamid și ridicarea pe tron a lui Iussuf-Izzedin (fiul lui Abdul-Aziz), apoi înlăturarea reformatorului Midhat Pașa și înlocuirea lui prin Mahmud Pașa, fost vizir sub Abdul-Aziz, amic intim al generalului Ignatief și instrument al politicii rusești. Capii acestei conspirații au fost Miuhedin Efendi, kaziskier (jude militar) în Rumelia, Șerif Efendi, kaziskier în Anatolia și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
țară. Această nouă religie era pesimistă, ca și creștinismul, și opusă concepției optimiste judaice. Aducând câteva detalii din viața lui Budha, prelectorul a espus mai pe larg cuprinsul moral al doctrinelor sale. În fine, abătîndu-se la cruțarea animalelor comandată de reformatorul din India, au arătat că în acest punct morala budhaistă e superioară celei biblice și a încheiat zicând că concepția religioasă brahmanică e cea mai apropiată de rezultatele științei moderne, iar morala budhaistă are analogii multe în formarea de societăți
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de litere și științe din Viena și sunt români. Din împrejurările în cari există acest liceu nu putem stabili decât un prognostic bun pentru viitorul lui. Depărtat de luptele cari înveninează viața publică de la noi și ferit de vecinicele fantazii reformatorii, liceul din Suceava ar fi menit să devină un foarte bun, dacă nu cel mai bun institut secundar românesc. Nu ne îndoim asemenea că literatura didactică națională va câștiga mult, încît înrîurirea acestui institut asupra românilor din imperiu și din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de venitul acestora). Aceasta era mai degrabă o formă de sufragiu restricționat decât una de sufragiu universal caracteristic democrațiilor liberale contemporane. Votul era doar pentru cei care plăteau "cens" (o taxă), și erau cunoscuți sub numele de "le suffrage censitaire". Reformatorii erau, de asemenea, conștienți de numărul mare de municipalități,23 axate pe vechile parohii care existau din timpuri imemoriale. Mirabeau, care dăduse dovadă de un spirit moderat în crearea departamentelor, a pledat în favoarea unei restructurări a municipalităților pe care a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dominantă era centralizarea iar statul domina societatea civilă. Oponenții centralizării Girondinii Probabil ar fi putut să fie altfel. Nu toți cei care au cautat schimbarea în Franța erau republicani revoluționari sau extremiști cum au fost iacobinii. Am văzut că unii reformatori erau în favoarea monarhiei constituționale și a democrației parlamentare după modelul britanic. Printre revoluționari se formaseră antagonisme, cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii). Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Franța, este că descentralizarea a fost foarte sugestivă și a introdus schimbări importante în sistemul relațiilor central-locale din Franța, chiar dacă, de fapt, schimbările care au avut loc nu au fost întotdeauna acelea care la începuturi fuseseră luate în considerare de către reformatori. Primele etape ale reformelor, între 1982 și 1986, au fost cruciale în producerea acestor schimbări. Strategia adoptată pentru inițierea și îndeplinirea lor a fost să se lanseze un program intensiv de legislație pentru a crea un avânt ireversibil, după cum Gaston
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
relatează întreaga poveste și chiar subestimează contribuția reală a reformelor de descentralizare. Ceea ce vom argumenta aici în mod contrar, este că reformele chiar au generat schimbări radicale în sistemul politico-administrativ francez dar că acele schimbări nu au corespuns întotdeauna intențiilor reformatorilor originali și cu siguranță nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor noilor regionaliști și autogestionarilor care influențaseră considerabil cele 110 Propositions du Candidat Mitterrand. A sosit timpul să examinăm mai în detaliu care au fost schimbările căutate în prima etapă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
guvernare 18 Transferul puterilor a fost realizat printr-o serie de legi publicate în 1983, 1985 și 198619 care stabileau principiile de bază, dar care precizau de asemenea și împărțirea responsablităților între diferitele niveluri de guvernare.20 Ideea originală a reformatorilor, enunțată ca o aplicare a principiului autonomiei în legea din 7 ianuarie 1983, a fost de a transfera anumite "blocuri" de putere pentru a fi exercitate în exclusivitate de către fiecare dintre diferitele niveluri de guvernare. În practică, acest fapt s-
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]