1,999 matches
-
așa cum crezuseră prietenii mei, ci doisprezece, dar procesul de creștere fusese stopat din cauză că fumaseră Încontinuu țigări de foi. Un psihiatru american care vizitase tabăra a diagnosticat-o pe bunica gemenilor ca suferind de tulburări post-traumatice. De la 10 până la 25% dintre refugiați sufereau se pare de aceleași tulburări. În cazul bătrânei, afecțiunea a pornit de la faptul că a fost martoră la uciderea a o sută cinci membri ai tribului ei. Acest lucru, a zis el, a condus la „interpretarea ei magică“ cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de groaza unei catastrofe indefinite, părăsit de locuitori, refugiați cu toții în spatele pleoapelor închise, într-un ținut vecin cu neființa. într-una din serile de decembrie, în preajma Crăciunului, după o zi de somn, Carol se sculă și începu să se îmbrace, pregătindu-se să iasă. Filip dormea încă, cu ochii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unele chiar rudimentare. Chilperic le poruncise să se posteze în afara drumului ce urma contrafortul aflat de cealaltă parte a văii, iar ei se răsfiraseră pe malul ierbos și prin albia unui râu aproape secat, lăsând astfel cale liberă mulțimii de refugiați ce venea în neorânduială: oameni cu groaza în priviri, care părăsiseră foarte târziu Vesontio și burgurile învecinate, ducând cu ei doar o mână de lucruri, iar acum, deși sfârșiți de mersul îndelungat, se căzneau să înainteze cât mai iute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fapt, să-i cerceteze starea de spirit, iritarea. Poate chiar se căise. Ridică, la rândul său, privirea către sihăstrie. Cu o zi înainte ajunseseră la picioarele acelei stânci uriașe pe la apus, după ce străbătuseră un traseu presărat cu urmele mulțimii de refugiați, dar pe care aflaseră și semne evidente ale trecerii a ceea ce mai rămăsese din mica armată de burgunzi: desăgi, arme de care acum nu se mai puteau sluji sau cămăși de zale abandonate între ferigi, dar și trupul neînsuflețit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său regat. Cu frică, se întreba dacă de aici înainte acei demoni aveau să ajungă să aibă putere și peste viața ei. între timp, servii se puseseră pe treabă pentru a aprinde lumânările. Imediat ce se făcu puțină lumină, unii dintre refugiați se azvârliră cu furie asupra prizonierului și în mijlocul sălii se încinse o încăierare. Soldatul, însă, îl apără cu toate puterile sale. — Nu! striga. Nu-l ucideți! Ne-ar putea fi de folos. Hippolita, care rămăsese la ambrazură, nu le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de groaza unei catastrofe indefinite, părăsit de locuitori, refugiați cu toții în spatele pleoapelor închise, într-un ținut vecin cu neființa. într-una din serile de decembrie, în preajma Crăciunului, după o zi de somn, Carol se sculă și începu să se îmbrace, pregătindu-se să iasă. Filip dormea încă, cu ochii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
avântată, Împleticită a fanaticilor și necazul era foarte adânc. Ca mulți oameni care mai văzuseră lumea prăbușindu-se o dată, domnul Sammler nutrea posibilitatea ca ea să se prăbușească de două ori. Nu era de acord cu prieteni de-ai săi refugiați că această ursită era inevitabilă, dar credințele liberale nu păreau capabile de autoapărare și puteai mirosi putreziciunea. Vedeai impulsurile sinucigașe ale civilizației cum Împing puternic. Te Întrebai dacă această cultură apuseană putea supraviețui diseminării universale - dacă doar știința și tehnologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cum vedeau tinerii americani problema (generația Pepsi, nu-i așa?). Și ea Îi spunea bătrânului unchi Sammler totul - onoarea confidențelor ei Îi aparținea. De ce? O, ea Îl considera drept cel mai Înțelegător, cel mai european-dus În lume-Înțelept-neprovincial-mintal diversificat-inteligent-tînăr-la-suflet dintre vechii refugiați și cu adevărat interesat de fenomenele noi. Oare nu se sforțase puțin ca să merite această considerație? Nu se pusese la bătaie, nu jucase jocul, nu jucase pe refugiatul bătrân copt? Dacă da, atunci era jignit de sine. Și, da, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cu o condiție: lipsa solidarității celorlalți. Șederea lor pe margine, mulțime tăcută și oportunistă. Dacă aceștia capătă chip și revoltă, există speranță și pentru cei transparenți în luptele lor. Greu de plecat. Multe biografii sunt foarte asemănătoare. Trăiesc între est-europeni refugiați, cei mai mulți în timpul comunismului, acum bine așezați în campus. Dacă nu trăiesc între ei, cea mai mare probabilitate este să trăiesc între evrei americani. Aici e Midwest și o lume foarte albă, dai cu tunul să găsești un latino, un afro-american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bătrân. Dacă nu e prea oximoronic spus. Ne adusese o pasăre ca s-o îngropăm, o pasăre a paradisului viu colorată. Ne-a spus că pe el îl cheamă Grimus. După accent, e în mod evident din Europa Centrală - vreun refugiat, desigur. Probabil că noi arătam ca dracu’, pentru că ne-a întrebat imediat ce s-a întâmplat. După o scurtă discuție, timp în care părea din ce în ce mai interesat, l-am dus în pădure și și-a încercat și el norocul cu Trandafirul. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
după cum învățasem încă de la grădiniță, când plângeam de jalea lui Wuwing cel mic, puiul de coreean ai cărui părinți căzuseră vitejește în lupta împotriva americanilor imperialiști. Wuwing cel mic mi se pare că a fost adus apoi în colonia de refugiați coreeni de la Mogoșoaia, din palatul brâncovenesc. Credeam în creatorul flămând, în proletarul făuritor de opere memorabile, în lihnitul care umblă cu capodopera în țoașcă și nu se poate afirma deoarece îmbuibații nu-l recunosc. Eram convins că arta este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
concluzia că o astfel de tranzacție ar fi fost foarte morală, deoarece obiectele fuseseră furate de la niște austrieci care, Între timp, deveniseră dușmani neîmpăcați ai țării. Târgul se făcuse prin geamul deschis al compartimentului În care se afla numeroasa familie refugiată. Tatăl achitase cele cerute de olog și se aplecase apoi să prindă traista țărănească În care, printre paie, erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își dau telegrame. (Întrebare - În două puncte, primul: Cine și când a inventat telegrama-la-Români? Răspuns: Învățătoarele din Basarabia și din Bucovina de Nord, În vara-toamna anului 1941; a doua: Cine a inventat, și când, avizul telefonic / tot la-Români /? Răspuns:Învățătorii refugiați din Basarabia și Bucovina de Nord - după 23 august 1944, când au Început a fi vânați În vederea „repatrierii În Siberia” și după 1951, când bănățenii / deci, și refugiații În Banat /, considerați titoiști, au fost deportați În Bărăgan...). Își dau telegrame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În șoaptă și simultan vorbind. Și, când se termină veșnicia, merge trenul. Cu trenul mergem noi doi, mama și cu mine, tata s-a Întors la Mana, spre nord-vest, după hartă, să mai ia niște lucruri, chiar mobilă, ca ceilalți refugiați, ca oamenii, nu? Mergem cu trenul, oprim trenul. Amintire-de-la-Iași: mere murate, cumpărate la piciorul vagonului, gust dulce-acrișor-verde și, În mâini: hârtie de jurnal, topită de zeamă, de moare, cleioasă. Ceva mai Încolo - nu știu unde, nu contează, oricum, nu e Mana noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce iarnă, pe-aici... E drept: ninge. Fiindcă munții sunt mai aproape de nouri, de asta. La noi, la Mana eram mai depărtișor de nourii de omăt. Sibiu. Ninge. Și când te gândești că suntem În martie! - și ninge. Sibiu. Toată lumea refugiată coboară. În iarnă. Cât să fi călătorit de la Chișinău la Sibiu: o săptămână? Două? Sau nici n-am mers cu trenul, ne-am mutat, prin văzduh - cu tot cu tren - de la Chișinău la Sibiu? Suntem urcați În camioane și descărcați În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Suntem urcați În camioane și descărcați În curtea unei mănăstiri. Nu e chiar mănăstire, aici sunt trimise fetele. La internat. Internatul Școlii Normale de Fete. Era; acum e Centru. Pentru Refugiați. Noi suntem refugiați. Eu sunt un refugiat - fiu al refugiatei și al refugiatului care Încă nu s-a refugiat de tot, că n-a ajuns. La Sibiu, În refugiu, merg cu mama la frizer; să-mi facă freză. E primul meu frizer care mă frezează. La Sibiu, mergem la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-l pun pe umăr! Zece geamantane, nu unu! Oamenii se uită, se tot uită la noi. Le explic, fiindcă eu știu, ei nu: - Noi - mă arăt pe mine și pe mama - refugiați! Eu (Îmi dau un pumn În piept) - refugiat! Oamenii pricep-nu-pricep. Unii dau din cap că da - dar tot nu Înțeleg În legătură cu ce: că ei știu că suntem refugiați? ; că ei știu chiar și ce-i acela un refugiat - doi, În cazul nostru? ; alții dau din cap că ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mamă... - și Încep să plâng. Mi-e așa de foameee... - Uite ce e, puiul mamii: ești mare de-acum; de-acum trebuie să Înțelegi cum stau lucrurile pe lumea asta; și cu noi În ea. Noi suntem, de-acum, niște refugiați... - Eu nu vreau să fiu refugiat! - Ei, dac-ar fi după noi... - Eu nu vreau refugiat, adică culcat pe jos, În cancelarie, pe-ntuneric și, În plus, lung de foame! - Se spune: lat de foame. Sau: mort de foame - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mare de-acum; de-acum trebuie să Înțelegi cum stau lucrurile pe lumea asta; și cu noi În ea. Noi suntem, de-acum, niște refugiați... - Eu nu vreau să fiu refugiat! - Ei, dac-ar fi după noi... - Eu nu vreau refugiat, adică culcat pe jos, În cancelarie, pe-ntuneric și, În plus, lung de foame! - Se spune: lat de foame. Sau: mort de foame - nu lung. - Eu spun cum spun. Nu sunt mort și nu sunt lat. Eu sunt viu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Între vii - nu se zice „colinele În formă de mamele“? -, și apoi drumul care ducea la marginea târgului, la Întretăierea cu ultima stradă locuită - sau cu prima (sigur că n-o să știi niciodată, dacă nu alegi punctul de vedere). Micul refugiat care abandonează adăpostul familial și pătrunde În așezarea tentaculară, pe strada mare merge Întins și, râvnitor, se sperie de Fundătură. Fundătura era locul de adunare al bandei Fundăturii. Copii de la țară, murdari, gălăgioși. Eram prea de la oraș, era mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Venea aici din când În când, ne spuse el, Însă destul de rar. „Totuși, se lucrează bine aici, vara e răcoroasă și iarna are pereți groși care o apără de ger, și sunt sobe peste tot. Firește, când eram copil, ca refugiați, noi locuiam numai În cele două camere laterale, colo, În fundul coridorului mare. Acum am luat În stăpânire aripa unde stăteau unchiul și mătușa. Lucrez aici, În biroul unchiului Carlo”. Era unul dintre acele birouri cu secrétaire, cu spațiu puțin pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai curând mor până la unul decât să fie iarăși batjocoriți și asupriți. ― Apoi las' să vă vedem la treabă, că de gură știu că sunteți buni! făcu Petre. 4 În gara Pitești aștepta un alai întreg de proprietari și arendași refugiați. În fruntea lor se afla fostul prefect Boerescu care, având în vedere primejdia națională, a lăsat la o parte considerațiile de adversitate politică și s-a hotărât să dea în primire prefectura noului titular și mai ales să-l puie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se pune la dispoziția prefectului. ― Ce trupe aveți, domnule maior? întrebă Baloleanu. ― Un batalion cu efectiv de război și o baterie cu șase tunuri! zise ofițerul. Prefectul mulțumi rece și se uită împrejur. În afară de câțiva ofițeri, un grup compact de refugiați ocupa și aici peronul. Socotind că este în interesul popularității sale personale și a partidului său, se apropie de ei: ― Domnilor, am venit să restabilim ordinea și vom restabili-o fără întîrziere! Aveți deci toată încrederea și ajutați-mă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
convine imaginii dorite - în acest caz, una autopersiflant negativă. Este eludat astfel din imaginea publică Caragiale ruralistul, cel din 1907 din primăvară pînă’n toamnă, precum și cel din Năpasta sau O făclie de Paște. Este omis - sau reinterpretat - Caragiale omul, refugiat (nepatriotic...) la Berlin. Iar Mitică este citit în cheia unui miticism contemporan și dezabuzat, care îl reduce la un fel de bulevardier fără bulevarde și care l-ar fi făcut să rîdă (sau să plîngă...) pe bietul scriitor. „Țara lui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o brutalitate la care instinctul contrazis și nebunia somnului mă împingeau : a doua zi abia, înțelegând, am regretat-o. Acest moment al povestirii ne-a fost întrerupt de o alarmă ; coborând în pivniță, Sandu Gebelescu ne-a povestit despre nefericiții refugiați, români ardeleni, ce au luat calea nesigură a exi lului, zona Câinenilor fiind plină de acești bieți dezrădăcinați ce și-au părăsit în asemenea timpuri dramatice toată agoniseala, riscând a ajunge aici muritori de foame... Imediat după alarmă, oaspetele nostru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]