802 matches
-
relația de dependență de la baza circumstanțialului de temporalitate se caracterizează prin inversarea poziției sintactice a termenilor implicați; circumstanța temporală este fixată de planul semantic al regentei. În desfășurarea raportului de anterioritate temporală, circumstanțiala descrie un moment temporal care precede temporalitatea „regentei”: „Nu răsărise încă soarele, când intrai în casă și aprinsei lumina.” (C. Hogaș, 131), „N-a apucat nici să răsufle bine, că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus focu.” (L. Rebreanu, 464), iar în desfășurarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
viața-mi, ca și când n-aș fi fost.” (M. Eminescu, I, 71) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Principalele mijloace de exprimare a relației de dependență de la baza circumstanțialului modal sunt elementele relaționale și, mai rar, juxtapunerea. Se juxtapune termenului regent numai circumstanțialul modal infrapropozițional realizat prin adverbe (locuțiuni adverbiale), substantive întrebuințate adverbial, pronume, gerunziu, interjecții sau prin sintagme cu regent substantival (picior peste picior, doi lei etc.). Identitatea de circumstanțial modal a acestor termeni rămâne implicită în natura și planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al relației de dependență, elementele de relație marchează identitatea specifică a variantelor și subvariantelor circumstanțialului de mod, prin distribuția lor diferită. 1. Circumstanțialul de mod real Circumstanțialul de mod al calității, când are dezvoltare infrapropozițională, se poate juxtapune termenului regent: „Nu mai străbat destinul meu la pas, Ci furtunos de-acum și iute.” (T. Arghezi, 58) sau i se poate subordona prin intermediul unei prepoziții: a, asemenea (asemeni), fără, ca. Se impun ca mărci specifice primele trei prepoziții: „Câteodată... prea arare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T. Maiorescu, Critice, 254), „Și va învăța să iubească așa cum ar suferi.” (O. Paler, Galilei, 134). Este specifică acestei subvariante de circumstanțial de mod numai locuțiunea conjuncțională fără (ca) să. Circumstanțialul de mod cantitativ Cu dezvoltare infrapropozițională, se juxtapune termenului regent: „O rămâi, rămâi la mine, / Te iubesc atât de mult!” (M. Eminescu, I, 110), „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, 396) sau i se subordonează prin intermediul uneia din prepozițiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de propoziție reprezentând această funcție asigură, în varianta discutată de G.A. (și de gramaticile care îi urmează modelul) cel de al doilea termen al unei proporții, ceea ce o apropie de complement, din perspectiva exigențelor împlinirii câmpului semantico-sintactic al termenului regent. Trebuie observat, însă, că acest conținut semantic, 'progresia', poate rămâne implicit în planul semantic al termenului prin care se realizează: „Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește Se pare că furtuna ridică al ei glas.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noroc a avut și are.” (I.L. Caragiale, IV, 90), „De părut rău, lui nu i-a părut, că-i plăcea și munca la câmp și mai ales dulgheria.” (Brătescu-Voinești, 85) Identitatea circumstanțialului dezvoltat este implicită în planul semantic al termenului„regent” din sintagmă: „Din punctul de vedere al «curățeniei» recunoaștem și lăudăm alegerea piesei.” (M. Eminescu, Despre cultură, 163) sau al întregii sintagme, dacă se întemeiază pe verbul a vorbi: „Ceea ce pot spune despre ei, în general vorbind, este că își
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și o variantă cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință.” (M. Eminescu, P.L., 25) Circumstanțiala referențială se introduce în frază prin: • conjuncții: să, că, dacă: „N-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialului referențial toate locuțiunile prepoziționale, ca atare, în interiorul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul frazei. În celelalte enunțuri, identitatea circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență sau al verbului regent; verbul a se îndoi, locuțiunea verbală a sta la îndoială, de exemplu, sunt determinate în mod frecvent de circumstanțiale limitative (referențiale): "Nu te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă, zise mătușa..." (I.Creangă) RELAȚII DE DEPENDENȚĂ MEDIATĂTC "RELA}II DE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependență sau de interdependență. Complementul corelativ mediază (sau este mediat de) subiect sau de un complement primar, rezultat din prima relație sintactică cu originea în același termen verbal. Sub aspect structural, integritatea enunțului este asigurată de prezența deopotrivă a termenului regent și a subiectului sau complementului primar. În absența complementului primar sau a subiectului, enunțul se destructurează: „A cumpărat șmereț în loc de pere.”, „Am văzut ș-o pe Mariaț cu fetița.”, în aceeași măsură în care ar rămâne nestructurat în absența regentului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
inclusiv, în noua ediție ,din 2005, care, însă , subliniază integrarea lor în „structuri ternare”; vol. II, p.464 ) între circumstanțiale: • complementul sociativ • complementul cumulativ • complementul de excepție • complementul de opoziție Complementele corelative sunt compliniri facultative ale câmpului sintactic al verbului regent, care amplifică planul semantic global al enunțului. În absența complementului corelativ, enunțul are autonomie sintactică, semantică și structurală deopotrivă: „A cumpărat mere” șân loc de pereț, „Am văzut-o pe Maria” șcu fetițaț. Numai când se află la diateza reciprocă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonomie sintactică, semantică și structurală deopotrivă: „A cumpărat mere” șân loc de pereț, „Am văzut-o pe Maria” șcu fetițaț. Numai când se află la diateza reciprocă, sau când planul său lexical implică ideea de reciprocitate sau numai asociere, verbul regent cere cu necesitate, când este întrebuințat la singular, realizarea concretă a funcției de complement corelativ (sociativ): „El s-a întâlnit ieri șcu mineț”, „El a stat de vorbă șcu eaț”. Observații: Adesea, raportarea complementului corelativ la regent se face prin intermediul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concretă a funcției de complement corelativ (sociativ): „El s-a întâlnit ieri șcu mineț”, „El a stat de vorbă șcu eaț”. Observații: Adesea, raportarea complementului corelativ la regent se face prin intermediul predicatului analitic, din structura căruia acesta face parte ca regent: „Și în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate (...) nu puteau ei să fie nevinovați și blajini...?” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL SOCIATIVTC "COMPLEMENTUL SOCIATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale), cu tranzitivitate directă, dacă rolul de mediator în dezvoltarea relației sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A pregătit concertul fără ea. • asocierea (neasocierea) la complementul direct: „ -Da’te mătură Tazlău, domnișorule, ca pe-o așchie, cu cal cu tot, răspunse moșneagul...” (C. Hogaș, 274), L-a întâlnit fără ea la concert. Când planul semantic al verbului regent (prin conținutul său lexical sau prin situarea lui la diateza reciprocă) implică desfășurarea acțiunii în reciprocitate (sau asociere), realizarea complementului sociativ este cerută de necesitatea împlinirii semantice a câmpului sintactic deschis de verb: „N-am avut curaj să dau ochii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-i judec.” (O. Paler, Viața..., 63) • circumstanța (temporală sau spațială) căreia i se adaugă, în desfășurarea acțiunii verbale, un alt circumstanțial: „În afară de marți, a mai venit și joi.”, • acțiunea (starea) căreia i se adaugă acțiunea (starea) exprimată prin verbul regent: „Nu poți să taci din gură acolo? După ce că nu muncești, nici nu taci?” (M. Preda, Moromeții, 318) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Pe lângă energia rară a pasajelor dramatice, înălțimea și dulceața pasajelor lirice ale dramei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tudor și să-l omoare la miezul nopții...” (Galaction, I, 114) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență din care rezultă funcția de complement de excepție se exprimă, în general, prin elemente relaționale. Se juxtapune direct termenului regent complementul de excepție dezvoltat, realizat pe baza formei de gerunziu a verbului a excepta: Exceptând ziua de marți, el stătea toată săptămâna în bibliotecă. Când are structură simplă, complementul de excepție este marcat de: • locuțiuni prepoziționale; acestea impun substantivului (pronumelui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că este întruchiparea însăși a răbdării și a supunerii.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 171) - complement predicativ: În loc să-l văd bucuros de venirea mea l-am ghicit imediat foarte nemulțumit. • acțiunea (starea) obiectului-subiect opusă acțiunii (stării), exprimate prin predicatul regent: „În fiecare an se clădesc sute de binale, acareturi peste acareturi, și, în loc să scază, chiriile cresc.” (I.L. Caragiale, IV, 231) • sau dezvoltă un conținut semantic complex, care se opune întregului conținut semantic exprimat prin propoziția regentă: „Această parte netraductibilă a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-mi străpungă inima cu un fier aprins, dimpotrivă, o liniște senină, un soi de cerească beatitudine îmi cuprinse ființa mea întreagă.” (C. Hogaș, 249) RELAȚIA DE DEPENDENȚĂ NOMINALĂTC "RELA}IA DE DEPENDEN}| NOMINAL|" Disponibilitățile combinatorii ale substantivului (sau pronumelui) - regent se deosebesc de cele ale verbului (sau adjectivului). Ele se constituie în veritabile valențe libere 41, numai dacă substantivul primește articol hotărât, când, între determinarea prin articol hotărât și dezvoltarea funcției sintactice se instituie un raport de condiționare reciprocă 42
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
împlini un câmp semantico-sintactic, atributul realizează o lărgire a câmpului sintactic al regentului prin intermediul și în spațiul căruia se introduc sau numai se relevă noi componente semantice, cu rol particulariza tor. În afara dezvoltării relației și realizării funcției de atribut, termenul regent nu-și pierde identitatea semantică. Substantivul florile, de exemplu, din enunțul: „El nu vede florile.” nu prezintă deosebiri fundamentale de natură semantică în raport cu el însuși din enunțul: „El nu vede florile de pe masă/din vază/aduse de mine etc.” Verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de mine etc.” Verbul vede, în schimb din enunțul „El nu vede.”, întrebuințat fără complement direct, prezintă o însemnată mutație semantică; exprimă o trăsătură, dinamică, a subiectului: „El este nevăzător.” Când perspectiva e implicită în unicitatea „obiectului” exprimat de termenul regent (unicitate de natură lexicală: soare, mamă etc. sau de natură sintactică, prin asumarea funcției de subiect mai ales sau a altor funcții sintactice), substantivul primește articol hotărât fără a mai cere și individualizarea simultană prin atribut: „Soarele, ce azi e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actualizeze niște posibilități combinatorii în interiorul raportului general-particular, restrângând tot mai mult sfera semantică a regentului: „Am văzut un film/ Am văzut un film interesant/de Visconti/albanez etc.” Funcția semantică a atributului se apropie de cea a complementului când substantivul regent are proveniență verbală (infinitiv lung, supin) și când implică, asemenea verbului, o complinire: răsăritul soarelui; plecarea Doinei; culesul strugurilor; recoltarea merelor. În aceste sintagme, atributul este expresia sintactică a unei componente semantice cerute de regent. În legătură cu sfera semantică (lexicală și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frunză din alei.” (T. Arghezi, 90) * Prin conținutul semantic al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, atributul de calificare trece în prim-planul interpretării lingvistice o caracteristică dominantă, obiectivă sau subiectivă, a realității extralingvistice către care trimite termenul regent. Sub aspect semantic, atributul calificativ particularizează regentul din patru perspective principale: - a unei însușiri calitative intrinseci (formă, culoare, dimensiune, structură, conținut etc.): „Pe drumuri ce îngână trăinicia Amurg și ghindă, frunze roșii cad.” (L. Blaga, 243), „Un coșmar fără limite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din ce în ce mai triști și mai umezi.” (O. Paler, Galilei, 89), „Simțeam nevoia să mă regăsesc o clipă: pe mine, Sam de odinioară - să mă bucur de surâsul lui de atunci.” (G.M. Zamfirescu, 257) Identificarea se întemeiază pe sfera semantică a termenului regent, pe conținutul semantic (lexical sau gramatical) al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează funcția de atribut, pe convergența semantică a ambilor termeni înscriși în relația de dependență atributivă. Procesul implică interferența cea mai directă a nivelului lexical în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
introducere în enunț a unor componente semantic-lexicale. Această interferență a nivelului lexical determină dezvoltarea mai multor perspective semantice în desfășurarea procesului de identificare și care depind în măsură însemnată de modul în care participă conținutul lexical al celor doi termeni (regent și determinant) la constituirea planului semantic al relației de dependență atributivă. Când rolul preponderent în dezvoltarea planului semantic îl are termenul regent, procesul de identificare se realizează din perspectiva posesiei (apartenenței), cu mai multe diferențieri, de natură lexicală: „Deasupra casei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identificare și care depind în măsură însemnată de modul în care participă conținutul lexical al celor doi termeni (regent și determinant) la constituirea planului semantic al relației de dependență atributivă. Când rolul preponderent în dezvoltarea planului semantic îl are termenul regent, procesul de identificare se realizează din perspectiva posesiei (apartenenței), cu mai multe diferențieri, de natură lexicală: „Deasupra casei tale ies / Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu, I, 186) • posesia (atributul indică posesorul): „ -Și de ce Otilia, mă rog, e averea Otiliei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al termenului (grupului de termeni) care realizează această funcție, atributul de complinire împlinește câmpul semantico-sintactic deschis de regent, ca expresie a unei limite exterioare a acțiunii (stării) exprimată, substantival, prin planul semantic al regentului. În legătură cu planul semantic lexico-gramatical al termenului regent, atributul de complinire descrie mai multe perspective, corespunzând la diferite funcții sintactice: - a subiectului: „De mine au nevoie până la apariția altuia cu un dosar mai bun.” (P.Sălcudeanu, 217) - a complementului, • direct: „Vederea acelei clădiri care tipărea cărți parcă m-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]