733 matches
-
țărani în măsura în care conținutul învățămîntului și structura anului școlar vor fi adaptate regiunii respective. Se prevedea ca pe lîngă o programă minimală, comună tuturor regiunilor, școala să aibă o programă corespunzătoare specificului fiecărei regiuni de șes, baltă, deal sau munte. Teoria regionalismului educativ renunța la ideea unei școli unice, pornind de la teza legării școlii de viață. După I. C. Petrescu, școala activă poate fi rezumată în două cuvinte: "metodă activă" "metodă activă în tot ceea ce poate pune în funcție germenii făpturii umane"314
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
pune în funcție germenii făpturii umane"314. Patru sînt după I. C. Petrescu principiile școlii active: principiul activității proprii; principiul activității practice; principiul intuiției; principiul educației naturale. Principiul intuiției prevede ca învățămîntul să se întemeieze pe contactul nemijlocit cu lucrurile. Dar regionalismul educativ nu trebuie redus la studiul diferitelor obiecte de învățămînt potrivit principiului intuiției, ci se are în vedere studierea vieții regionale sub toate aspectele ei (geografic, istoric, social, economic, cultural), pe bază de intuiție și experiență personală. Petrescu propunea utilizarea
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
ci se are în vedere studierea vieții regionale sub toate aspectele ei (geografic, istoric, social, economic, cultural), pe bază de intuiție și experiență personală. Petrescu propunea utilizarea unor mijloace cît mai diversificate pentru a face activitatea elevilor variată și interesată. Regionalismul educativ punea în centrul activității didactice munca, activitatea practică. "Integrarea metodică și sistematică a copilului prin activitate proprie și practică, prin contactul cu un mediu autentic, de la cercul cel mai apropiat, care e regiunea (patria cea mică), pînă la patria
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
o nuanță afectivă comunicării, atunci el se abate de la exprimarea comună, utilizând anumite forme, care nu sunt incorecte din punct d vedere fonetic, lexical sau gramatical, ci mai puțin obișnuite. O asemenea abatere poate consta în utilizarea de arhaisme, neologisme, regionalisme sau termeni argotici, în poziția adjectivului față de determinant, în nuanța cu care sunt utilizate formele pronominale, în rolul caracterizant al unui adverb, în variația modurilor și timpurilor verbale. De exemplu, superlativul absolut dobândește expresivitate sporită, atunci când scriitorul renunță la modul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
la nivelul foneticii, al lexicului, al formelor morfologice și structurilor sintactice. El apare datorită deformării pronunției, necunoașterii sensului exact al unor termeni folosiți, pleonasmului, confuziei între cuvinte, automatismul manifestat prin ticuri verbale, utilizării excesive sau în contexte inadecvate a unor regionalisme, barbarisme, arhaisme sau neologisme, folosirii jargonului și argoului sau a unei topici care se pretează la echivoc. Eroii lui Caragiale sunt caracterizați în mare parte prin limbaj, măiestria scriitorului constând în adecvarea efectelor comice la condiția specifică fiecărui personaj. Incultura
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
din Don Quijote, a dat în cele din urmă și propria lui versiune (I-II, 1944-1946), la care trudise ani în șir. P.-Ț. face o transpunere corectă, fluenta, în care se folosește, pentru a da savoare textului, de arhaisme și regionalisme. Traducerea e însoțită de note filologice și istorico-literare destinate să îl ajute pe cititor în situarea operei lui Cervantes în viață literară, culturală și socială din Spania. Hispanistul este și autorul unor studii de folclor comparat, în care caută, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
în zborurile noastre intelectuale decât coloanele acestor cotidiane" (88). Disprețul pe care Thoreau îl manifestă față de jurnalismul contemporan este pus în evidență de sintagma peiorativă "bărbați purceluși", care înseamnă, pe de o parte, "pitic", pe de altă parte, este un regionalism pentru cel mai mic porc dintr-un grajd (Sayre 287). În asemenea situație, jurnalismul nu poate decât să coboare în mod rușinos când se află alături de o grație literară care urcă în ierarhie. Sarcasmul de care dă dovadă Thoreau față de
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
liniar, de la culturile regionale la ansamblurile culturale (mai întâi naționale, apoi internaționale). Umanismul laic ce a urmat celui creștin a luat în mod cert forma unei mișcări culturale internaționale. Însă reacția postrevoluționară și mișcarea romantică au antrenat o înnoire a regionalismului și a localismului. De atunci, selecția elitelor oscilează între tendința spre provincialism și deschiderea spre comunitatea internațională (ibidem, pp. 92-96). Pentru Mannheim, istoria ne dezvăluie existența unui dublu proces evolutiv, consemnat și de alți autori: o tendință fundamentală spre democratizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ideea nepătrunsului eminescian" (Adina Blanariu-Vuković: 95). Autoarea studiului întârzie la fiecare termen semnificativ pentru că dincolo de vocabule este emoția lirică, de care depinde atât de mult lectura eficientă a poemelor. Reținem, spre exemplu, echivalența "sempre"-"mereu", unde "mereu, -ece, merei" (adj., regionalism) înseamnă "care se întinde până departe, întins, vast"; termenul surprinde realitatea absolutului spațial, fapt pentru care îl citim ca pe o trans-scriere a blocului temporal. 3.4. Eminescu și literatura engleză G.Călinescu a analizat în detaliu relația dintre poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe care o desfășoară, chiar și cele mai mici zgomote; - Memorie - viteză de memorare - lentă, cunoștințe păstrate pentru o perioadă scurtă; - Imaginația - manifestată în activitățile artistice; - Gândirea - capacitate slabă de a utiliza operațiile gândirii;Limbajul - vocabular sărac, folosire a multor regionalisme; - Temperament - calm, liniștit, pasiv, indiferent la rezultatele obținute;însușiri aptitudinale - rezolvă cu erori și consumă mult timp. c) Cauze pedagogice - Are înclinații artistice, pictează și desenează mult în pauze, acasă.Iubește teatrul. V. Aspecte particulare VI. Nevoi ale subiectului și
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
din piese ca Mere și rouă, Veac de tăcere o amintește pe cea din macedonskienele Stepa și Prietenie apusă. Totuși, e de precizat că autorul nu urmează poezia veacului al XIX-lea și în materie de lexic. Vocabularul său, minus regionalismele izolate și unele cuvinte create, se găsește întru totul în Dicționarul limbii române contemporane. În majoritatea poeziilor este, în schimb, preluată prozodia din precedentul secol și, odată cu ea, întreaga ei poetică. După toate indiciile, în înțelegerea lui P., cuvântul „poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
sunt cuprinși boierii la auzul veștilor despre răscoala țăranilor (Mălurenii), sărăcia în care trăiesc cei de la sate (Îngropăciune), sărăcie ce îi silește pe părinți să-și dea copiii argați la casele boierilor (Petra) ș.a. Se remarcă dialogul dens, împănat cu regionalisme. Atât volumul Mălurenii, în care sunt adunate multe dintre creațiile în proză publicate anterior în presă, cât și celelalte nuvele și schițe rămase în diferite ziare și reviste susțin orientarea sămănătoristă al cărei adept a fost C. SCRIERI: Mălurenii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286261_a_287590]
-
în libertate, în democrația inspirată de religie, în descentralizarea și valorizarea grupurilor intermediare. În Apelul "către oamenii liberi și puternici" din 18 ianuarie 1919, el denunța "vechile liberalisme sectare care, datorită forței organismului de Stat centralizat, rezistă noilor curente eliberatoare". Regionalismul creștin-democrat trebuie nuanțat în funcție de cronologie, de țări și de contingența istorică, de oameni (al căror zel regionalist nu se manifestă cu aceeași intensitate, datorită personalităților diferite). Dacă vrem să ne ocupăm de marile curente, trebuie să amintim preferința pentru descentralizarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1992, a unei Constituții federale la nivel de regat. Răspunsurile uneori ezitante ale democrației creștine la problemele regionale, mai ales tendința partidelor la putere de a tot amîna aplicarea reformelor, chiar de a le sacrifica de dragul alianțelor, nu fac din regionalism punctul forte al politicii creștin-democrate. Nu același lucru se poate spune despre făurirea unității europene. Deschiși universalismului preluat din mesajul creștin, ei au favorizat depășirea structurilor naționale. Europa Făurirea unei Europe organizate, chiar limitată la statele din partea de vest a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cînd a fost creată Confederación Nacional de Sindicatos Católicos) și din Confederación Católica Agraria, puternică la sate. Acest partid se raporta la Luigi Sturzo și a extras din experiența populară italiană un program bazat pe interclasism, pe caracterul non-confesional, pe regionalism, în perioada cînd erau introduse Săptămînile Sociale. Dar acest partid nu a rezistat după instaurarea dictaturii generalului Miguel Primo de Rivera la 13 septembrie 1923. Nu numai că nu a putut să opună rezistență dar s-a și divizat. Cei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
doua evoluție structurală provine din modificarea programelor partidelor creștin-democrate. Mult timp originale și izolate, uneori batjocorite, victime ale ironiei, acestea au cunoscut totuși un succes surprinzător, ducînd cu timpul la banalizarea lor: Europa, atenția acordată comunităților și grupurilor intermediare, subsidiaritatea, regionalismul fac parte din patrimoniul comun al partidelor ce excludeau extremele. Acest succes al temelor îndrăgite de democrația creștină ridică o problemă dură în momentul în care adversarul cel mai comod, comunismul, nu mai este un pericol, atunci cînd societatea de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
oamenii aceștia mi-au devenit foarte dragi. Vor intra în curând în rândul de noapte. Îi privesc cum se îndepărtează încetișor, cu brațele încărcate de sacoșe de rafie, scaune pliante, îmbrăcați în haine de piele neagră, hainele lor „de ținare” (regionalism din zona Brăila, însemnând haine bune, de sărbătoare, mirosind a naftalină și a șifonier). Nu știu de ce, dar simt acut că este vorba de ultimii pelerini de acest gen. Cei ce vin din urmă, cu autocarele de la București, nu m-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
85 de ani, originară chiar din Nicula. Încerc să intru în dialog cu ea, după ce cumpăr un buchet de busuioc verde cu aromă puternică, îmbătătoare. Prima dificultate a acestui teren : nu înțeleg întotdeauna graiul aparte al acestor oameni, presărat cu regionalisme dificile pentru valahul care sunt. Încep prin a-i adresa întrebarea standard care a funcționat și a dezlegat limbile în majoritatea cazurilor : „Pe vremea comuniștilor, tot așa venea lumea ca acum ?”. De data aceasta, tanti Sabina mă privește lung, pe deasupra
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din sat veneau doar pe jos la Nicula, acum au mașini și microbuze la dispoziție, dar nu prea mai vin, lasă să se înțeleagă Nastasia. Am mari probleme în a-i înțelege spusele, graiul fiind împănat cu o mulțime de regionalisme din maghiară și germană. „Când eram eu tânără, aveam doar rochie de cânepă și o pereche de cizme ; veneam pe jos, cântând, aici la Nicula. Ne veseleam. Acuma, câte haine sunt și tinerii nu mai vin. Au saci de haine
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai interesante texte. Prin ce se deosebește proza lui Soljenițîn? În opinia noastră, înainte de toate, se deosebește prin vorbirea expresivă, întemeiată pe tradiția orală [...]. La Soljenițîn, îmbogățirea limbajului se obține prin introducerea unor cuvinte populare rar utilizate (și chiar a regionalismelor), a unor expresii arhaice pe jumătate uitate, a noilor "sovietisme" și, de asemenea, a propriilor cuvinte nou formate. Sintaxa maleabilă și expresivă, utilizând avantajele gramaticii ruse, își permite uneori mari "libertăți", dar nu pierde niciodată naturalețea și nu trece în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
DS italiene). La nivel internațional, Guterres și echipa sa au propus ca UE să de exprime în comun pentru a promova coordonarea internațională a unui policy-mix, responsabilitatea democratică o organizațiilor internaționale financiare și comerciale (FMI, Banca Mondială, OMC și OIT), regionalismul economic și un cod de conduită pentru operatorii financiari, o rețea de supraveghere împotriva riscurilor economice și financiare (idee a BLP). În spatele discursului despre intensificarea inovației se ascunde o serie de mize precum consolidarea legăturii între politicile microeconomice și politicile
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
suferința umilă. În proza ficțională M.-M. pare mereu conștientă de exigențele construirii unui text literar, discursul său e sincopat, selectiv, compus din elemente considerate mai vizibile, mai semnificative. Exprimarea e ușor literaturizată, căutând efectul, uneori și prin inserarea unor regionalisme sau particularități de vorbire. Un episod ciudat îl reprezintă apariția în „Rampa” a romanului Tovărășie (în cincizeci de numere consecutive din 1912), despre care nici autoarea, nici altcineva nu va pomeni ulterior. Subiectul este banal: un vechil boieresc se autodistruge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
a fost decapitat cu vreo cinci ani în urmă; uciderea fiului lui Eminek Han s-a petrecut după lupta de la Lipnic în 1469 etc., etc. ... Limbajul este limba zilelor noastre, cu un ușor iz moldovenesc, pentru culoare locală -, dar fără regionalisme, fără arhaisme, care cu tot parfumul limbajului cronicăresc ar face însă înțelegerea greoaie. Și-apoi, în trecerea acelei punți între trecut și prezent, a fost un obiectiv urmărit "actualitatea". Deliberat, ostentativ din aceleași motive am folosit și neologismele (baron, șpagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dintre formele imperfecte sau atipice ale categoriei de „stat unitar”; statul unitar care, fără a pierde unitatea sa de structură, prezintă mari diversități locale administrative, de legislație, de jurisdicție; în practica constituțională, sunt considerate state unitar complexe uniunea încorporată și regionalismul. a) Uniunea încorporată este un stat caracterizat teoretic prin unitatea puterii legislative, în interiorul căreia există o diversitate de legislații corespunzând unei diversități de populații și teritorii „încorporate” de statul unitar într-un lung proces istoric. Există un singur parlament, acesta
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
diversitate de legislații corespunzând unei diversități de populații și teritorii „încorporate” de statul unitar într-un lung proces istoric. Există un singur parlament, acesta votând legi distincte care nu sunt aplicabile la fel tuturor regiunilor locuite de populațiile distincte. b) Regionalismul exprimă o situație geografică, politică, administrativă, lingvistică, spirituală, având rădăcini istorice în dezvoltarea unui stat unitar, datorită căreia acesta optează pentru împletirea atributelor suverane ale conducerii centralizate cu atribuirea unei autonomii largi unor colectivități regionale<footnote A se vedea P.
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]