735 matches
-
aceste spații se intersectează diferite voci narative, apar numeroase personaje, memorabile tocmai prin trăsături în aparență comune, se petrec întâmplări în parte insignifiante, în parte neliniștitoare sau chiar teribile. Și toate sunt relatate într-un limbaj simplu, accesibil, colorat cu regionalisme și expresii populare, punctat de mărcile aproape insesizabile ale unei ironii inteligente și discrete. În Minunea, de pildă, un țăran (Lungu) are „o vedenie nemaipomenită, ieșită din comună” care îl ia prin surprindere și nu-i îngăduie să mai pună
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din La Lilieci nu este tocmai străină de unele Flori de mucigai, rămâne de natura evidenței și împrejurarea nu a trecut neobservată 394. Ca și predecesorul său, Sorescu valorifică aici virtualitățile expresive, multă vreme ignorate, ale registrelor „plebee” ale limbii (regionalismele și cuvintele populare sunt la fel de frecvente, pe cât erau în Flori de mucigai expresiile argotice). În plus, după cum am arătat, Marin Sorescu excelează și el în valorificarea procedeelor antilirice, abandonând însă orice intenționalitate estetică manifestă (refuzul său vizează proliferarea oricăror imagini
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Această zonă nu poate fi decât o regiune cu una sau două culturi, de unde o dependență completă față de lumea exterioară, îndeosebi față de cea din sud. Totuși, această uniformizare fizică poate fi un factor pozitiv în ce privește organizarea însăși a economiei: niciun regionalism, niciun particularism, o tabula rasa pe care se poate instala ușor o suprastructură monolitică. Totul pare a fi posibil pentru planificator. Densitatea populației 230 000 km2, 195 000 locuitori, adică 0,85 locuitori pe km2. În afară de zonele mlăștinoase din nord
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a lui Ion Creangă apare fabulosul feeric. Opera Povestea lui Harap-Alb respectă schema basmului fantastic popular, dar originalitatea ei se remarcă prin arta povestirii, nota comică, erudiția paremiologică și limbajul specific, de origine popular, cu aspect fonetic moldovenesc și numeroase regionalisme. Fantasticul este umanizat, întrucât cele cinci apariții bizare (Flămânzilă, Setilă, Gerilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă) se comportă, vorbesc și se ceartă ca niște țărani humuleșteni. Cu toate acestea primul scriitor care dovedește o impecabilă cunoaștere a convențiilor fantasticului european este Mihai Eminescu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
propunerea ar fi inclus Japonia, dar ar fi exclus SUA. În cele din urmă, Japonia s-a distanțat de propunere (Buzan, 1998, pp. 82-83). Cu toate acestea, oficiali din guvernul japonez au discutat deschis la începutul anilor 1990 despre un regionalism emergent, sub conducerea Japoniei. Hall presupune că japonezii s-au aflat în mare parte în spatele propunerii Malaeziei, evitând o ofensă la adresa Americii și "lăsându-i pe alții să vorbească". Autorul consideră că aceasta face parte din manevra "decalajului cultural" a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
economice curente ale Japoniei o expun și o fac vulnerabilă în economia internațională. Acestea pot amenința viabilitatea relației de securitate americano-japoneză. Neorealiștii ar putea sugera că aceste presiuni vor duce, probabil, la creșterea stimulentelor Japoniei de a urmări mercantilismul și regionalismul închis. Contrar realismului mercantil, aceasta ar însemna că strategiile japoneze privind investițiile și acordarea de ajutor pentru China vor deveni mai rigide. La rândul lor, aceste evoluții economice vor susține rivalitățile chino-japoneze. În cele din urmă, orientarea către o strategie
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Interests" în A. Baring (coord.) Germany's New Position in the Centre of Europe, Berg, Oxford, pp. 107-130. Segal, G. (1993) "The Coming Confrontation Between China and Japan?", World Policy Journal, pp. 10, 27-32. Segal, G. (1994) China Changes Shape: Regionalism and Foreign Policy, Adelphi Paper 287, IISS/Brasseys, Londra. Segal, G. (1996) "East Asia and the "Constrainment" of China", International Security 20, 107-135. Segal, G. (1998) "Asia Pacific: What Kind of Challenge?" în A. McGrew și C. Brook (coord.) Asia-Pacific
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fără rețineri încât ne copleșește. Schwab a reușit din multe puncte de vedere o performanță care l-a singularizat, dar în același timp l-a și însingurat: a reinventat limba prin care și-a scris literatura. Există scriitori care folosesc regionalisme, dialecte pentru a-și sublinia apartenența la un spațiu cultural și de civilizație. Schwab nu face parte dintre ei. El reinventează limba pentru a o face compatibilă cu substanța pieselor sale, cu trăsăturile, mentalitatea și gândirea personajelor. Cu alte cuvinte
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
chiar dacă doar la noi putem vorbi mai degraba de etichete politice și nu de un conținut clar delimitat ideologic Franța anilor '80 cunoaște transformări ale celor două familii politice majore, de stânga și de dreapta. Dacă până atunci stânga identifica regionalismul drept ideologie de dreapta sau (cu precadere în timpul celui de-al doilea razboi mondial) de extrema dreapta, în anii '80 se petrece o relativa apropiere conceptuală între cele două tradiții politice cu privire la regionalism 1. Dacă stânga se apropie și se
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de dreapta. Dacă până atunci stânga identifica regionalismul drept ideologie de dreapta sau (cu precadere în timpul celui de-al doilea razboi mondial) de extrema dreapta, în anii '80 se petrece o relativa apropiere conceptuală între cele două tradiții politice cu privire la regionalism 1. Dacă stânga se apropie și se deschide față de regionalism din perspectiva gestiunii eficace a administrației publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului, mai ales ca mijloc de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de dreapta sau (cu precadere în timpul celui de-al doilea razboi mondial) de extrema dreapta, în anii '80 se petrece o relativa apropiere conceptuală între cele două tradiții politice cu privire la regionalism 1. Dacă stânga se apropie și se deschide față de regionalism din perspectiva gestiunii eficace a administrației publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului, mai ales ca mijloc de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
extrema dreapta, în anii '80 se petrece o relativa apropiere conceptuală între cele două tradiții politice cu privire la regionalism 1. Dacă stânga se apropie și se deschide față de regionalism din perspectiva gestiunii eficace a administrației publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului, mai ales ca mijloc de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu, partidele de stânga erau divizate de la iacobinismul tradițional al comuniștilor și al unei
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu, partidele de stânga erau divizate de la iacobinismul tradițional al comuniștilor și al unei părți a socialiștilor, până la regionalismul moderat susținut de către prim-ministrul Pierre Mauroy. Aceste diviziuni ideologice din a două parte a anilor '70 au dus la acceptarea ideii de regionalizare sub forma unei restructurări mai ample a societății franceze prin autogestiune și descentralizare politică. Încă din
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ridica acești indivizi, aceste grupări și teritorii la același nivel cu cele mai avansate secțiuni ale societății. Logica fundamentală a acestui tip de abordare a fost mai degrabă aceea de a construi politica națională decât de a răspunde individualismului sau regionalismului. Pentru a atinge acest scop s-a apelat la o abordare centralizată a politicii publice. Politica regională, de exemplu, se afla în centru și era direcționată către regiunile care aveau în vedere construirea unor capacități economice depline ale teritoriului național
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un prieten bun cât și un critic perceptiv care a citit întregul manuscris în forma lui finală. Anders Lidström de la Universitatea Umeå a făcut remarci cu privire la primele capitole oferind unele sugestii valoroase. Julian Wright de la Universitatea din Durham, istoric al regionalismului francez din sec. al XIX-lea, a oferit un feedback util referitor la capitolul cu temă istorică. Chiar dacă celălalt prieten bun și coleg al meu de la Cardiff, dr. Graeme Garrard, a pierdut mult timp (în zadar) ca să mă determine să
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ei au lăsat în urmă o percepție tradiționalistă a societății pe care o vedeau ca fiind corporatistă și ierarhică și care era pusă în pericol de însăși principiile Revoluției care aveau tendințe de nivelare. În acest sens, ei erau precursorii regionalismului care s-a dezvoltat atât ca ideologie cât și ca mișcare politică în Franța celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și care urma să influențeze și secolul al XX-lea.30 Regionaliștii Până la mijlocul secolului al
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Charles-Brun era un poet și erudit occitan și nu își dorea ca mișcarea lui să fie politică, în sensul de a fi atribuită unui partid politic. El a declarat că "le régionalisme n'est pas une question de régime politique" (regionalismul nu este o chestiune de regim politic).37 Mai mult, personalități politice proeminente aparținând diferitelor culori politice erau asociate acestei mișcări și nu aveau nimic în comun cu ideea de descentralizare. Printre ele se aflau politicianul francez Raymond Poincaré, care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
excepție, iar mișcările precum cele ale lui Charles-Brun erau mai mult de partea conservatorismului spectrului politic. Filosofi politici catolici precum de Lammenais (1782-1854) și abatele Jules Auguste Lemire (1853-1928), care pledau pentru un catolicism liberal, fiind precursorii creștin-democrației, au susținut regionalismul atâta timp cât acesta a însemnat mai degrabă o recunoaștere a unor corpuri intermediare ("corps intérmédiares" în fr.) între individ și stat decât o recunoaștere a simplului individ izolat aparținând liberalismului clasic.39 Pe partea extremă dreaptă, Charles Maurras (1868-1952), chiar dacă era
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că Revoluția Franceză fusese dezastruoasă pentru Franța și că statul-națiune, căruia i se asociase sistemul democratic liberal, a fost o monstruozitate. Odată cu instalarea celei de-a Treia Republicii cu guvernele ei iacobine și anticlericale și cu influența masivă din partea francmasoneriei, regionalismul francez a luat o întorsătură politică (deseori implicându-i și pe regionaliștii culturali) prin înființarea câtorva mișcări care pretindeau o autonomie regională mai puternică. În Bretania, una dintre cele mai catolice regiuni ale Franței, a fost fondată în 1898, Uniunea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
radicali și Biserică rămânea în continuare o problemă arzătoare.40 Astfel, educația reprezenta o problemă cheie pentru radicalii și socialiștii celei de-a Treia Republici, fiind profund marcată de tradiția iacobină și suspicioasă în privința a tot ceea ce se apropria de regionalism și "particularism" lingvistic și cultural, care erau privite ca aducând prejudicii Republicii. În același timp, ei nu puteau să ignore faptul că milioane de francezi, poate chiar marea majoritate, își trăiau stilul lor de viață tradițional țărănesc din moși-strămoși și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
treilea rând, a radicalizat deja existentele mișcări regionaliste, de vreme ce au devenit mai conștienți de dezavantajele regiunilor lor și au recționat chiar mai vehement împotriva politicilor de centralizare și standardizare culturală a statului. Acest lucru a dus la o reizbucnire a regionalismului între cele două războaie mondiale, care a devenit radical din punct de vedere politic și a început să îmbrățișeze atât federalismul 43 (în Franța și, în mare măsură, ca formă de integrare europeană) cât și naționalismul și independența (ideea că
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regionaliști și naționaliști s-au raliat fie mareșalului Pétain, fie naziștilor și fasciștilor, în funcție de simpatia lor politică. Chiar dacă ultima grupare de colaboratori de extremă dreapta era o minoritate restrânsă a întregii mișcări regionaliste, acțiunile acestora chiar au servit la discreditarea regionalismului politic după cel de-al Doilea Război Mondial, care va reînvia ca mișcare politică abia în anii '60. Dar aceasta este o istorie care va fi prezentată în alt capitol dedicat regiunii contemporane. Concluzii Această cercetare istorică a dezvoltării organizării
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
politicii teritoriale a Franței, deși aceasta se va întâmpla mult mai târziu, către mijlocul anilor 1980. Dar merită să observăm aici că Schuman și ceilalți părinți fondatori ai Europei, erau regionaliști devotați, și că, într-adevăr, au creat legături între regionalism și federalismul european.15 Pleven, de exemplu, a fost unul dintre fondatorii celei mai importante mișcări regionaliste postbelice, Comité d'Etudes et de Liaison des Intérêts Bretons* (CELIB). Totuși, CELIB a fost mai mult o reacție la dezvoltările din interiorul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
discursul lui de Gaulle a avut loc înainte de mai '68, este puțin probabil să fi fost influențat de capriciile de autogestiune existente atunci sau să fi fost o campanie pentru suporteri. Se pare că era cu adevărat convins că vremea regionalismului sosise în sfârșit, iar el a propus un referendum pe această temă. Greșeala lui a fost că a relaționat acest lucru cu o reformă a senatului, care (după cum vom observa într-un capitol ulterior) era corpul politic ce reprezenta interesele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
30 fiecare fenomen social care era tradițional trebuia chestionat și, dacă era necesar, înlocuit cu ceva nou. Acesta a fost unul dintre factorii care au dus la ceea ce sociologul Alain Touraine a numit "noi mișcări sociale", precum feminismul, ecologismul și regionalismul.31 Aceste noi mișcări, legate de schimbările din metodele economice de producție și de venirea unei societăți "post-industriale", după cum se spune, înlocuiau vechile forme de organizare socială ca partidele politice și asociațiile comerciale. Legată de aceasta, a fost afirmarea noțiunii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]