617 matches
-
reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului în discuție. Identitatea complexă a personajului Parizienei se dezvăluie prin conjugarea mai multor profiluri și anume: a identității moderne, franceze, urbane, pariziene, feminine, teatrale. Printre aceste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sunt integrate în propriul univers imagistic original. Dat fiind că preluarea este departe de a fi servila, ermeticul distanțându-se și de data asta de predecesor, Vânt la Tìndari și Convalescenta nu pot fi catalogate drept imitații ci, eventual, drept reinterpretări și rescrieri parțiale ale Infinitului. Următoarele versuri, o rescriere a aceleiași miniaturi, dezvăluie un alt tip de atitudine a lui Quasimodo față de poezia maestrului: iar vântul, vântul rece nu revarsă / sunete-n corzi și-iluminări neașteptate / și chiar și ceru
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pervers, voit, fără de care poezia modernă ca atare n-ar putea exista. Supunând motive leopardiene propriului imaginar, Quasimodo le-a inserat în opera să, încă din primele volume. Vânt la Tìndari, dar și Convalescenta sunt, s-a constatat, veritabile rescrieri, reinterpretări parțiale ale Infinitului: pe malurile groase ale boltii / mă caut în neștiute armonii / de-adânci treziri. Vântu-mi pătrunde / blând în sânge / și se transformă-n voce, în naufragiu.523 Titlul celei de-a doua poezii, Convalescenta, ne-a îndreptățit să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Introducere în deconstrucția canonului Ca primă problemă a demersului nostru, tema deconstrucției este, totodată, una de mare actualitate, având o importanță esențială, în înțelegerea riguroasă a fenomenului postmodernist 1 căruia îi este atribuită, implicând o reconsiderare a textului printr-o reinterpretare de substanță a acestuia. Ea constituie, astfel, una "dintre principalele forme de analiză filozofică și literară, derivată din operele publicate în anii '60 de către filozoful francez Jacques Derrida"2. Cu alte cuvinte, ceea ce Derrida înțelege prin deconstrucție este o reconstrucție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vulnerabilitatea timpului, fie el și unul ireversibil. Realizând o posibilă deconstrucție a ludicului, Ana Blandiana îi conferă jocului înțelesuri noi, numai de ea știute, așa cum aparentul joc al lui Ion Barbu, din Domnișoara Hus, este unul erotic, aproape sexual. Această reinterpretare a ideii de dans/joc nu este, așadar, particulară Anei Blandiana, demontarea simbolisticii originare a jocului, într-una cu conotații tragice sau sexuale, devenind o caracteristică în plus a manifestării deconstructiviste în poezia acestei autoare. Migrațiunea spre Spital pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și progresul sunt trăsături specifice. Dar, deși "schimbările structurii politice, economice, tehnologice, psihologice sunt factori istorici obiectivi ai modernității, aceste schimbări nu constituie în ele însele modernitatea. Aceasta s-ar defini mai curând drept contestarea acestor modificări structurale, măcar ca reinterpretare în termeni de stil cultural, mentalitate, mod de viață, viață cotidiană. Modernitatea nu este revoluția tehnologică și științifică, ci jocul și implicarea lor în spectacolul vieții private și sociale, în dimensiunea cotidiană a mass-media, a gadgeturilor, a bunăstării domestice sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fost asumată ca atare sau se consideră că modernitatea mai are încă multe de oferit și suntem în plinul său apogeu, noile întrebări cauzate de teoriile postmodernismului relansează dezbaterea în legătură cu o serie de idei importante a căror "revizitare" și reinterpretare pot avea efecte valoroase. 2.2.3. Condiții ale postmodernității și idei ale postmodernismului. Dispute semantice Deși distincția postmodernism postmodernitate 135 pare a fi una extrem de simplă, foarte multe confuzii în legătură cu conceptul de postmodernism au legătură cu această relaționare terminologică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
primul rând că "un text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte"270 (s. a.). Cu toate acestea, intertextualitatea nu presupune originarea unui text în alte texte, copierea sau "inspirarea" din ele, ci fenomenele de rescriere, recitire, reinterpretare, uneori complet involuntare. Intertextualitatea pare a fi o instanță obligatorie a oricărei scrieri, o componentă a textului, care presupune trei niveluri principale: 1) stratul profund, scriitura, ca "punere în scenă și înglobare a reprezentării"; 2) stratul intermediar, intertextualitatea, "ceea ce am
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
același timp conțin și diferențe față de ele, însă acest lucru nu determină excluderea noilor abordări din discursul marxist sau din cel psihanalitic. Deși se bucură de un alt statut discursiv, caracterizat mai ales de acea "reîntorcere" la textele lor, de reinterpretare și căutare constantă a unor sensuri noi, până și acești autori făuritori de discursivitate trebuie să "dispară" în sensul de autori clasici în favoarea textelor lor și a doctrinelor pe care le-au inițiat. Putem afirma, la sfârșitul acestei incursiuni, că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca loc rezidual, care poate astfel să scape într-o anumită măsură logicii producției: "cotidianul este, din perspectiva obiectivă a totalității, sărac și rezidual, dar, pe de altă parte, triumfător și euforic în efortul lui de autonomizare totală și de reinterpretare a lumii "de uz intern". Aici se situează complicitatea profundă, organică, între sfera cotidianului privat și comunicarea de masă"379. Ceea ce este subliniat și de Lefebvre, și de Baudrillard, este ideea conform căreia viața cotidiană mediază întreaga experiență umană și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
n-a murit. Atunci... atunci... voi fi nevoit să mă omor eu!...". Richard Fusco notează, în relație cu confruntarea dintre personaj și mediul familiar acestuia din finalul nuvelei: "Peisajul distrus care constituie ultima privire fugară din viața sa este ironica reinterpretare fizică și alegorică a aceleiași grădini edenice pe care o prețuise cu patru luni mai înainte" (1994: 61). Cred că nuvela suportă cel puțin o interpretare alegorică. Ea se bazează pe insolitul darwinism metafizic al autorului: conform acestei intuiții, omul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de altădată și-au restrâns influențele, totuși sunt vizibile și în cadrul religiilor din țara noastră modernismul, fundamentalismul, neo-ortodoxia, iar relațiile dintre procesele obiective ale secularizării și cele subiective ale laicizării nu lipsesc nici ele. Una din formele modernismului religios este reinterpretarea Bibliei ca și cum ar fi doar o scriere veche, fără referire la dogmele pe care le apără diferitele culte creștine. O altă formă constă în valorificarea de către unii preoți a unor noțiuni și explicații psihologice ale exacerbării emotivității în detrimentul echilibrului interior
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
A. Gramsci, G. Lukacs, K. Korsch, cei din Școala de la Frankfurt, E. Bloch au susținut marxismul mai puțin extremist, fiind rezervați față de revoluții sângeroase ca aceea din Rusia în toamna anului 1917. Pe la începutul anilor 1990 se aprecia că, odată cu reinterpretările marxismului propuse de către Adorno, Althusser, Eberman, Castoriadis, citarea numelui lui Marx se rărește. (8, p. 174) În Est, aprecia același autor, marxismul a evoluat de la lucrările și comportamentele Rozei Luxemburg din anii 1918-1919 la scrierile lui Lenin, în care figurează
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de apariția, în anul 1972, a rezumatelor celor 18 volume ale lui Henri Corbin (1903-1978) despre cultura islamică iraniană. Rezumatele arătau că această cultură nu stă în opoziție față de cultura occidentală, ci o completează. S-a trecut și la o reinterpretare a Bibliei, cartea sfântă atât pentru creștini, cât și pentru mahomedani și iudei. (13, p. 145) El a vrut să sublinieze distonanțele apărute în epistemologia occidentală în urma unor "tăieturi" și separări regretabile comise în gândire și apoi în viața socială
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mereu nevoie să se regionalizeze pentru a se asigura de caracterul concret al revendicării de către ele a universalității, diferențele lor trebuie să fie păstrate împotriva oricărui confuzionism. Este sarcina reflecției filosofice să pună la adăpost de opozițiile înșelătoare interesul pentru reinterpretarea moștenirilor culturale ale trecutului și interesul pentru proiecțiile în viitor ale unei omeniri eliberate". (2, pp. 272-273) În termenii pe care îi vom regăsi și la alți filosofi, putem spune de pe acum că interacțiunea tradițiilor culturale cu reformele instituționale este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
critica ideologiei acționează prin reflecțiile efectuate pe interpretări. Motivul provine din faptul că ea anticipează eliberarea omului de alienările prin care trece. De aceea, Habermas a trebuit să accepte că interesul emancipator, specific științelor sociale critice, se manifestă pe fondul reinterpretării creatoare a moștenirilor culturale, preconizată de Gadamer. În felul acesta se anticipează o comunicare fără obstacole, fără constrângeri instituționale sau alte violențe. Cei doi filosofi își apropie demersurile. Ei se înscriu în mișcarea multicoloră a umanismului contemporan, preocupată pentru soarta
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în pictura Ceciliei Cuțescu- Storck, așa cum Paciurea valorifică în sculptură tema himerei, a sfinxului, scoasă de sub incidența decadentismului pentru a dobândi o dimensiune ontologică superioară. Această zonă a reinterpretărilor unor teme specifice, a metamorfozelor, a deplasărilor, regăsește simbolismul pentru a-l depăși într-un mod constructiv, original. Încetând de a mai socoti simbolismul drept un accident de etapă asimilat artei 1900 și frivolităților ei senzualiste, un moment de rătăcire
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este faptul că multe din ele au generat modele care se regăsesc în forme ale culturii populare actuale. Astfel, există tipologia medievală mitologică ca pretext, imaginată ca o scenă pe care sunt plasate personaje contemporane (în ficțiuni gen thriller); există reinterpretarea ironică, parodierea Evului Mediu (în fanteziile eroice despre America secolului al XIX-lea). Există fațetele barbare și romantice ale Evului Mediu, ilustrate de tipurile contemporane ale răufăcătorului, fantomei și vampirului. Modelele medievale philosophia perennis, identități naționale, reconstrucția filologică, decadentismul și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
extreme prin includerea lor, poate fi considerată o "invenție" a societății postmoderne, mai ales da-torită faptului că se preocupă în special de reciclarea la infinit a originalelor, de crearea de copii, de revi-zitarea culturii de elită și de stradă, de reinterpretarea și refolosirea clișeelor și colajelor. Chiar dacă termenul de cultură populară (popular culture) ne trimite în primul rând la cultura americană, rădăcinile acesteia sunt însă cu siguranță europene. În primul rând, coloniștii lumii "noi" au fost europeni, care au adus cu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de acolo. Vechile filmele devin un material brut care poate fi refolosit. Filme s-au făcut și pe vremea revoluției bolșevice și în perioada Primului Război Mondial. Erau filme de propagandă, evident, dar acum, cu ajutorul lor, se încearcă să se ofere o reinterpretare a acelor evenimente dintr-o perspectivă modernă și realistă. Nu există un film documentar ratat, există doar o interpretare ratată a realității, pentru că materialul vizual rămâne și poate fi refolosit. Ați putea să mă întrebați dacă la ora actuală mai
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
prin selecția naturală ideea rolului modelator al mediului, ca sursă principală a variațiilor. Funcția - expresia cerințelor impuse organismelor de ambianță - creează organul; modificările adaptative se acumulează datorită transmiterii caracterelor dobândite de fiecare individ urmașilor. Se încerca să se minimalizeze, prin reinterpretări ale faptelor, însemnătatea unor obiecții cum este cea formulată încă de Darwin: dacă influența directă a mediului ar fi cauza principală a modificării caracterelor, atunci variabilitatea ar trebui să fie în multe cazuri considerabil mai mică. Infirmarea de către Augustus Weismann
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
inversat, cel al unui dialog inserat într-o secvență narativă. Pentru a aborda acest gen narativ singular, voi examina mai întâi relația dintre teatru și narațiune, insistând asupra modalității de inserție a povestirii în dialog. Voi propune, de asemenea, o reinterpretare a textelor lui Jacques Schérer din Dramaturgia clasică în Franța (La Dramaturgie classique en France) care se înscrie în acest demers teoretic și istoric, analizând expozițiunea și deznodământul unor binecunoscute monologuri narative 35. 3. Teatrul și narațiunea 3.3. Textul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unui obiect este completată de o multitudine de elemente necomune, care nu fac parte din realitatea fizică a acestuia, fiind legate de dimensiunea semnificațiilor, iar faptul că acestea se schimbă în timp nu afectează cu nimic procesul în sine de reinterpretare și de transformare a lumii prin imagine. Din punctul de vedere al lui Barthes, doar perspectiva mitică a vieții poate considera imaginea ca o actualizare 14, întrucât el credea în puterea semioticii de a rezolva problema imposibilității imaginii de a
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
un rol practic, fiind de fapt o convenție care facilitează interpretarea și comunicarea. Însă, este important de reținut faptul că sensul acestei convenții depinde de realitatea în care se găsește semnul și nu poate fi schimbat printr-un proces de reinterpretare, el fiind cunoscut, acceptat și aplicat. Pe de altă parte, simbolul aparține lumii umane a semnificației, întrucât sensul lui nu este legat de spațiu sau timp și este legat de o multitudine de interpretări care conduc spre o acceptare a
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ca un sistem de interpretare a realității care influențează relațiile dintre indivizi și mediul lor social. Individul se raportează la realitate în funcție de reprezentarea pe care o are despre aceasta, reprezentare care se formează în urma unui complex proces de decodificare și reinterpretare a obiectului reprezentat și care depinde de spațiul socio-cultural în care s-a format individul. Din acest punct de vedere, contextul socio-cultural constituie baza reprezentării, aceasta fiind tributară atât valorilor și normelor, cât și generalizărilor și simplificărilor acestuia. Reprezentarea, fie
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]