331 matches
-
să surprinzi lectorul? DL. Consider că orice istorie de calitate ar trebuie să-l surprindă pe lector. Dacă evoluția ei e previzibilă, nu prea mai are rost s-o citești (doar dacă e o poveste adevărată). Cum merg lucrurile la relectură e interesant de discutat cert e că merge și atunci; cred că îți anulezi cunoașterea, pentru a spori plăcerea textului. Una din plăcerile esențiale ale narațiunii este peripetia, o desfășurare surprinzătoare dar și convingătoare în același timp, ceea ce se potrivește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vârste a veacurilor sau alteia. Astfel încât, lucrarea de față constituie doar o tentativă de orientare a lectorului în țesătura semantică, structurală și imagologică a operei, și mai presus de orice se dorește o recomandare de lectură, de apropiere, asimilare și relectură a unei cărți pe nedrept uitate... PARTEA A TREIA SCURTE ESEURI PENTRU OAMENI GRĂBIȚI... DESPRE RUȘI ȘI ALTELE... PĂRINTELE SERGHI, UN PERSONAJ TOLSTOIAN DE SORGINTE PAISIANĂ? <footnote Acest text a fost publicat inițial în revista „Filologie Rusă” a Universității din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
noastre. A scrie câte ceva despre Iași sub formula unui fel de "muzeu al amintirilor" este plăcut dar nu-i chiar ușor, nararea concentrată a unor idei și fapte fiind posibilă doar în măsura în care memoria, fidelă sau înșelătoare, împrospătată din lecturi și relecturi, a reținut selectiv și subiectiv mai multe elemente ce țin de carte și bibliotecă, de acel Bibliopolis (amintit în prefață) cu strălucirea și semnificația cuvintelor în zborul lor către oamenii tentați de cunoaștere și înzestrați cu acea capacitate de receptare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Rastignac sau Julien Sorel până la un Dolgoruki (din Adolescentulă sau Raskolnikov. Sufeream împreună cu ei până la cote neverosimile de „domnișoară” și, culmea ridicolului în lectură al unui ins lucid, versat cât de cât în lumea complicată și vastă a romanului - la relectură, imaginam, „speram” pentru eroii mei ce se „poticneau” un alt deznodământ, fericit. Sufeream asistându-i în „gafele” lor sociale, deși înțelegeam și acceptam morala socială sau religioasă sub ale cărei „cuțite” ei cădeau, adeseori învinși definitiv și dezonorați, nu mă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deznodământ, fericit. Sufeream asistându-i în „gafele” lor sociale, deși înțelegeam și acceptam morala socială sau religioasă sub ale cărei „cuțite” ei cădeau, adeseori învinși definitiv și dezonorați, nu mă puteam împiedeca, aproape de fiecare dată și la fiecare lectură sau relectură, de a „lua partea lor, a ambițioșilor”! Era, probabil, cum o spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
harta locurilor pe unde au trecut. Înțeleg perfect că evangheliștii nu vizau nici premiul Goncourt, nici doctoratul în geografie. Iar dacă sunt însumi șocat de caracterul abrupt al acestei asociații de idei, faptul se datorează anacronismului: efectiv, nu regăsesc, la relectură, linia melodioasă, suavă, adăugată de posteritate acestui patchwork de parabole în care morala reduce anecdoticul la aproape nimic. Mă aflu adică în situația melomanului nevoit să judece o operă muzicală numai după libret. Luată ad litteram, fără vibrațiile execuției, Scriptura
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
transmite apoi, ca o oglindă convexă, câțiva corpusculi din morții care au trecut într-o zi pe acolo. De ce ne ducem oare să vizităm casele memoriale ale scriitorilor pe care-i venerăm, dacă nu pentru a regăsi o complicitate căreia relectura cărților lor nu-i mai este suficientă, din cauză că forța de vrajă a cuvintelor se atenuează odată cu trecerea timpului, sau poate pentru că noi citim tot mai puțin? Și atunci mergem să ne plimbăm în câte o grădină de zarzavat, ne aplecăm
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mână: Alexandru George, polemizând cu Iorgulescul "Marii trăncăneli", căuta să evidențieze părțile bune ale lumii caragialiene. De exemplu, pornind de la frecvența faticului "Mă înțelegi?", reliefa dorința de comunicare, nevoia dialogică, urbanitatea respectivelor personagii. Proprii mei studenți, cărora le dam în relectură "Două loturi", prin 1996, regăseau acolo toate grijile insului trăitor în societatea deschisă, bașca atracția pentru unul din cele patru tipuri de jocuri recenzate de Roger Caillois, regentate de Stat, dar prezente în orice cultură, ca să nu mai vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai mult de ea, iar "rama" istoriei literare modifică perspectivele. Au apărut chiar cărți ca Iluziile literaturii române, de Eugen Negrici, care ne atrag atenția că însuși conceptul de istorie literară cu care operăm s-a schimbat. E drept că relectura nu a modificat substanțial, în opinia mea, ierarhiile valorice configurate înainte de 1989. Să fie, oare, pentru că, în ciuda dificultăților, critica de atunci și-a făcut datoria? Unde ne situăm, pe genuri literare, în Europa literară a momentului? Poezia? Proza? Eseul? Critica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
A rezultat o modernizare nedorită a textelor, o nivelare a trăsăturilor lingvistice specifice fiecăruia dintre autori", aceasta datorită "necunoașterii de către editoare a formelor de limbă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea" etc. În consecință, profesorul ieșean solicită "relectura originalelor, făcută de experți" ca fiind "nu numai necesară, ci și obligatorie". Foarte interesante sunt comentariile privind receptarea operei lui Eminescu, de-a lungul vremii, până azi, în paginile revistei Viața românească, criticul distingând câteva etape esențialmente diferite. Cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acesteia, punând în discuție, într-un paralelism productiv, chestiunea personajelor, a tipologiei catilinarilor cu aceea a temperatorilor caragialieni (Catilinari și temperatori. Eminescu și Caragiale, Editura Casei de Știință, Cluj-Napoca, 2010) din dorința de a oferi "complementaritatea și întregul necesare" unei "relecturi" în care să se caracterizeze nu doar o operă literară ci și o epocă ("istorie și viață socială") prin "idei, imagini, comportamente și experiențe gânduri, speranțe, sentimente, vise, ale eroilor și ale cititorilor, la întâlnirea cu literatura și la despărțirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de iritare rebelă, chestiunea actualității lui Eminescu, mai mult, a modelului creativ eminescian. "Raportarea la modelul eminescian spune tranșant Florin Oprescu s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tranșantă (nu vreau să spun impulsivă) în stabilirea condiției religioase a acestuia, ci și modul pertinent în care abordează analitic, aducând nu idei ci unghiuri de vedere noi, câteva dintre operele eminesciene în care fiorul creștin pulsează subtextual. Așa bunăoară, relectura poemului Doina mi se pare întru totul de reținut. Refuzând acea "inadecvare a criteriilor estetice" cu care se operează de obicei, punând textul sub semnul politicianismului agresiv și al ultrana ționalismului, domnia sa cere a fi judecat poemul, mai întâi "după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nouă; 7) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana. Serie nouă; 8) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p. (Eminesciana. Serie nouă; 9) * ANTOFI, Simona. Luceafărul: o relectură: perspective pluritextuale. Iași: Junimea, 2004, 288 p. (Eminesciana. Serie nouă; 10) * SPIRIDON, Cassian Maria. Eminescu, azi. Iași: Junimea, 2005, 278 p. (Eminesciana. Serie nouă; 11) * SCRIPCARU, Gheorghe; CIUCĂ, Valerius M. Mihai Eminescu: încercare de patografie. Iași: Junimea, 2005, 174 p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
le exprim aci gratitudinea mea. Eusebiu Camilar „Mi-i dor de sat” De la Eusebiu Camilar (7 octombrie 1910, Udești Suceava - 27 august 1965, București) păstrez 18 scrisori, 15 vederi din țară și străinătate și 13 telegrame. Ceea ce mă surprinde, la relectura lor, e bunăvoința și prietenia pe care autorul Cordunului, al Prăpădului Solobodei, al Turmelor, al Avizuhăi și al Negurii, un maestru al evocărilor, poet, dramaturg, traducător, membru corespondent al Academiei, mi le-a acordat de la început. Eram numai un student
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
variate, tip reactiv, neliniștit, oscilînd între romantism și realism, opusul inșilor placizi, monotoni, reci. Avea o fire de luptător, loială, expansivă. Se atașa statornic de persoane și cauze și pretindea un devotament egal. Hiperactiv, croia mereu planuri și tactici. în timpul relecturii acestor scrisori, mi-au venit adesea în minte trei vorbe: una a cronicarului nostru („odihna altora îi păriia că-i ieste cu pagubă”), alta a lui Victor Hugo („Nu există dușmănii adevărate decît dușmăniile literare”), alta a lui Spinoza („fiecare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
reprezintă modalitatea afirmării unei identități à rebours. Încă o dată, anecdota la I.L.Caragiale recuperează în mod subtil ca mise en abîme un efect de parabolă. Ceea ce constituie mecanismul deriziunii, dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos” oferă și perspectiva unei relecturi la scara acelor mișcări tectonice care pot converti comicul în teroarea istoriei invocate pasager. Ceea ce este remarcabil la Caragiale ține de conservarea celei de-a doua lecturi, al celui de-al doilea sens ca virtualitate și de tensiunea dia- lectică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
însă apostila aceea era cam în felul oracolului de la Delphi, a preotesei Pithia. Nu spunea nimic nici preoteasa dar nici rezoluția. Erau două cereri de pus în mapă. Așa ne așa, nimeni nu era mai fericit ca noi, lectura și relectura apostilei înlocuind cu succes pâinea demult terminată. Dar unde dormim? Se făcuse târziu și casele stingeau lumina ferestrei una de la alta. știam de la tata și de la nanu că era la Independența un cârciumar Bondoc, unde, dacă intrai să cumperi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
suprarealist e de a dreptul uluitoare. Mai târziu am mai făcut împreună un dialog despre Serenadă la trompetă, un roman al Sânzienei Pop pe care nu l-am mai citit și nu pot să-mi dau seama în ce măsură rezistă la relectură - atunci însă îmi plăcea. Cred că am publicat dialogul nostru în Luceafărul. În tot timpul exilului nu l-am văzut pe Laurențiu Ulici. Când ne-am reîntâlnit, după decembrie ’89, am reînnodat imediat relația noastră, care a devenit chiar mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a auzit despre așa ceva „din două surse”. Tot el face supoziția că va pleca Genoiu, ca președinte, iar Petru Enășoae va trece la revistă. „S-ar putea s ajungem - cumplită ironie! - să-l regretăm pe G. Brrrr!” În aceeași zi: relectura capitolelor finale din Vie de Jésus de Ernest Renan și o primă lectură a paginilor consacrate de Mircea Eliade lui Mesia în Istoria credințelor și ideilor religioase, pagini care m-au dezamăgit și m-au făcut să mi pun întrebarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al încordării la masa de lucru. Vine cînd crezi că n-o să mai vină. Sînt zile cînd scriu cu apă, fără culoare sau cu zemuri de împrumut. Iese un „text” ce poate fi al meu și, deopotrivă, al oricui. La relectură, mă nemulțumește și, nu o dată, mă sperie. Apoi, din nesfîrșite combinații mintale, apare fraza de care sînt mulțumit, pregnantă, cu rezonanță. Mi-e de-ajuns, încetez treaba: a continua ar fi un abuz. *„ș-un cîntec e un izvor de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
perioada vacanțelor și concediilor. Cum este și normal, lumea literară a aflat imediat cine și ce cărți au fost premiate, Încă de la Începutul lui octombrie. Dar a intervenit o nouă amânare: Conducerea Consiliului culturii a hotărât și a trecut la relectura cărților premiate - o nouă cenzură deci, retrospectivă, pe cât de inutilă, pe atât de jignitoare. Inutilă pentru că marea majoritate a cărților premiate sunt de mult epuizate. Jignitoare față de juriu, de Uniunea Scriitorilor și de cei premiați. Și această reverificare a „calității
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale lui George Ciorănescu din Pătimașul pelerin sau de relevarea importanței operei filosofice a lui Ștefan Lupașcu, fie că glosează în marginea permanențelor liricii argheziene sau evocă personalitatea lui I. Creangă ca purtător de mesaj românesc esențial, fie că oferă relecturi interesante ale poeziei lui Ion Barbu sau exprimă admirația covârșitoare pentru opera lui Lucian Blaga. SCRIERI: Parages, Paris, 1963; Eseuri și cronici literare, București, 2002; Captiv în lumea liberă. Theodor Cazaban în dialog cu Cristian Bădiliță, postfață Alexandru Paleologu, Cluj-Napoca
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
schizoidian”, TMS, 2000, 2; Grigurcu, Poezie, I, 230-240; Luminița Marcu, Critica visului poetic, RL, 2001, 17; Petraș, Panorama, 180-181; Gheorghe Grigurcu, O Veneție „monstruoasă”, RL, 2002, 17; Mircea A. Diaconu, Poemele carnale ale delirului livresc, CL, 2002, 11; Ștefan Borbély, Relecturi: „Oceanul schizoidian”, LAI, 2002, 49; Mircea Iorgulescu, Un poem eseistic, „22”, 2003, 676; Marius Chivu, În cheia sexualității, RL, 2003, 40; Dicț. analitic, IV, 621-623. E.M.
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
care au fost elaborate. Temele sunt formulate și revin ulterior, iar intervențiile de natură intelectuală sunt marcate de actualitatea momentului. De aici, necesitatea de a izola acele nuclee relevante ideologic, nuclee care să permită reconstituirea viziunii originare. În același timp, relectura junimismului este obligată să facă apel la o dublă contextualizare. Filozofia poli tică junimistă se articulează prin dialogul purtat deo potrivă cu tradiția politică occidentală și cu mediul românesc. Este vorba, așadar, de o legitimă regândire a instrumentelor conceptuale utilizate
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]