332 matches
-
de-a face doar cu o utilă carte de istorie, bazată atît pe experiența personală a celor doi autori, cît și pe unele documente anterior clasificate, cum ar fi schimbul de scrisori dintre Ceaușescu și Reagan. Afirmăm Însă că o relectură În prezent ar aduce unele clarificări. Pentru aceasta, intenționăm să facem o comparație Între diplomația românească dinainte de 1989 și cea postrevoluționară, din punctul de vedere al atitudinii față de relațiile româno-americane. Dacă pentru ultimii ani ai epocii comuniste dispunem de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Israel înțelegea creația pornind de la exodul din Egipt. Cristos revelează istoria mântuirii - istoria răvășirilor (cele șapte sigilii). Este important să ținem cont de faptul că sulul de pe care sunt deschise cele șapte sigilii este Vechiul Testament. Deci autorul Apocalipsului face o relectură a istoriei mântuirii. Calul roșu al celui de-al doilea sigiliu este spiritul urii care intră în lume ca o primă consecință a păcatului ce generează lupta dintre Cain și Abel (Gen 4). Calul negru al celui de-al treilea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
din cărțile lui Breban a reușit să facă proba timpului. Poate mă înșel, dar faptul că nu reușesc să recitesc cărțile lui Buzura dar am recitit, de pildă, și Lumea în două zile de Bălăiță și rezistă, adică am rezistat relecturii! poate avea și semnificația că mi-e teamă, cumva obscur, subconștient, de o dezamăgire. Tocmai pentru că au existat momente în care mi-au plăcut, dar știu că nu în primul rând din motive literare... Dorin Popa: Da, cred că adevărul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fie îndoiala în ce privește sensul real îl copleșește pe lector, fie încheierea retează așteptările și sporește de fapt pofta de lectură, de a continua comuniunea cu universul descoperit. În toate aceste cazuri, finalul deschis, prin felurite șiretlicuri, asigură supraviețuirea textului prin relectură. Autorul Desperado se asigură că lectorul nu numai că nu-l va uita, ci, în limita posibilului, nici nu-l va părăsi. Universul imaginat de autor este dezvăluit treptat. Lectorul e educat în spiritul unei răbdări mereu mai mari. Autorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este reușita imaginației, care face ca terifiantul să ne pară atrăgător. Cine citește Lanark (Alasdair Gray) părăsește cu mare părere de rău lumea romanului, ar vrea să zăbovească în ea și se întoarce recitind și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca simptome esențiale, distopiile Desperado. Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea coșmarescă prezentată e posibilă. Distopiile contemporane etalează o bogată inventivitate a ne-trăitului. Autorii Desperado imaginează șiruri de detalii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în sine de roman, de literatură, ca formă de oglindire a vieții. Autorul Desperado nu face literatură, el pretinde pentru cine are vreme să-i dea crezare că scapă din tipare (inclusiv tiparul temporal) și face viață. Post-timpul operei Desperado relectura Confruntat cu contradicția dintre dorința autorului Desperado de a-și ancora opera în real și nevoia lui de a se delimita de tot ce s-a mai făcut, de a pleca din convențiile realului așa cum le știam de secole, lectorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trebuie să înghită tot pe nemestecate, la prima lectură. Nu se pune problema unei descifrări, deci a ceea ce s-a numit multă vreme lectură activă, ci a unei lecturi aglutinante. Abia după îngurgitare, vine efortul. Lectorul își dă măsura la relectură. Dar până acolo el se inițiază în post-timp. Sentimentul de post-timp apare când lectura remarcă absența încheierii intrigii. Eroul trăiește într-un post-trecut, post-prezent, post-viitor, nelegate între ele. Poate urma orice, oricând, putem interpreta oricum, deci nu mai are rost
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ajută să scrie mai bine. Suntem aici la rădăcinile absenței unei critici Desperado, ceea ce nu înseamnă însă că critica literară a amuțit. Ea se repliază și caută căi noi de atac. La fel și lectura. Arma lecturii este deocamdată doar relectura. Relectura nu clarifică, ci familiarizează. Opera Desperado e o contiună defamiliarizare, dislocare, distopie, cu care lectorul luptă într-un post-timp, adică după ce opera s-a încheiat și el știe bine acest lucru. Relectura e menită să-l adapteze pe cititor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să scrie mai bine. Suntem aici la rădăcinile absenței unei critici Desperado, ceea ce nu înseamnă însă că critica literară a amuțit. Ea se repliază și caută căi noi de atac. La fel și lectura. Arma lecturii este deocamdată doar relectura. Relectura nu clarifică, ci familiarizează. Opera Desperado e o contiună defamiliarizare, dislocare, distopie, cu care lectorul luptă într-un post-timp, adică după ce opera s-a încheiat și el știe bine acest lucru. Relectura e menită să-l adapteze pe cititor la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și lectura. Arma lecturii este deocamdată doar relectura. Relectura nu clarifică, ci familiarizează. Opera Desperado e o contiună defamiliarizare, dislocare, distopie, cu care lectorul luptă într-un post-timp, adică după ce opera s-a încheiat și el știe bine acest lucru. Relectura e menită să-l adapteze pe cititor la anormalitate, ieșită din nevoia de diferență a tuturor autorilor Desperado, care se aseamănă numai prin faptul că sunt fiecare altfel. Fiecare lectură e o nouă și neașteptată inițiere. Post-timpul relecturii este ieșirea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acest lucru. Relectura e menită să-l adapteze pe cititor la anormalitate, ieșită din nevoia de diferență a tuturor autorilor Desperado, care se aseamănă numai prin faptul că sunt fiecare altfel. Fiecare lectură e o nouă și neașteptată inițiere. Post-timpul relecturii este ieșirea din noi și intrarea în conștiința fiecărui autor pe rând. 1.5. Eroul Desperado: Amintirea viitorului Întoarcerea la personaj Eroii Fluxului conștiinței aveau o aură (afectivă, meditativă). Autorul construia o stare de spirit, nu un destin, în ciuda faptului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
țării (bomba atomică). În anii lui de triumf imperialist, pictorul Kuroda trimite la închisoare un pictor cu vederi opuse lui. Acesta e incidentul cheie. Ishiguro ascunde trecutul eroului. Rememorările lui ascund vinovăția. În excelentă tradiție Jamesiană, detectăm subînțelesul abia la relectură, când dezbrăcăm stilul de suspans (incident) și ne concentrăm asupra sensului (analiza conștiinței, fluxul ei). Autorul Desperado a înțeles de la Modernism că eroul e în primul rând o inteligență. Esența revoltei moderniste era transformarea eroului picaresc în erou reflexiv, trecerea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
La Ondaatje și Rushdie memoria devine prezent. În ambele cazuri, cele două momente trăiesc în simbioză, nu pot exista unul fără celălalt. Textul Desperado e o simultaneitate de înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum după simultaneitatea cu trecutul. Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
explice trecutul împotriva logicii cronologiei, după tiparul, posterior lui, al prezentului. Romane ca Un artist al lumii plutitoare (Kazuo Ishiguro) modifică trecutul, în vreme ce prezentul e imobil. Lectura, concentrată cum e și firesc asupra prezentului, care nu duce nicăieri, e insuficientă. Relectura nu e o repetiție a primei lecturi, ci adevăratul început al textului în mintea lectorului. Starea de spririt a romanului Desperado e un amestec între: ironie (prezentul), lirism (trecutul) și dorința de a amâna distopia (viitor). Implicarea afectivă a lectorului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gânditor, care nu știe altceva decât să se interpună între lectură și trecutul eroilor pe care îi creează. Navigăm printre amintirile pictorului din An Artist of the Floating World (Ishiguro) fără să înțelegem clar ce urmărește autorul. Abia la o relectură înțelegem că prezentul încâlcește trecutul cu un scop, că sfărâmarea cronologiei are o intenție, alta decât cea modernistă. Woolf refuză ordinea cronologică pentru a elibera sensibilitatea, Joyce pentru a ajunge la rădăcinile cuvântului; Ishiguro distruge curgerea reală a timpului de dragul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de text, sufocat de absența viitorului (a oricărei încheieri), e ușor de citit, nu a citit destulă literatură Desperado. Claritatea lingvistică poate și ea exaspera. Întrucât finalul este insuficient, neîncheind nimic de fapt, lectura e nedumerită și se prelungește în relectură, duce la o nouă concentrare a atenției. Pentru aceste romane de după Modernism, a doua încordare a atenției este esențială. Abia la relectură ajunge cititorul să descopere complicația ascunsă, rațiunea nemulțumirii lui în fața acestui text aparent atât de convențional clar. Adevărul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și ea exaspera. Întrucât finalul este insuficient, neîncheind nimic de fapt, lectura e nedumerită și se prelungește în relectură, duce la o nouă concentrare a atenției. Pentru aceste romane de după Modernism, a doua încordare a atenției este esențială. Abia la relectură ajunge cititorul să descopere complicația ascunsă, rațiunea nemulțumirii lui în fața acestui text aparent atât de convențional clar. Adevărul ultim cu care ne părăsește textul este intensitatea însingurării Desperado. Eroii nu au parteneri. Pentru ei nu contează cu cine, ci cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care e readus în real cu contorsiuni mai mult decât ocolite. * Finalul la întâmplare: opera nu se încheie fiindcă proiectul s-a închis. Din contră, textul se încheie în momentul de maximă deschidere a proiectului inițial, antrenând după sine o relectură intrigată și încăpățânată. Dezarmarea lecturii, al cărei orizont de așteptare se lărgește într-atât încât practic nu mai există altceva pentru lector decât o așteptare niciodată împlinită. Pentru lectură decurg din acest tip de roman energic o serie de avantaje
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
carte care refuză iubirea ca temă. Un refuz tipic Desperado. În parte, Săgeata timpului e scris în tradiția americană a romanelor conversaționale. Lui Amis îi place narațiunea vorbită. O cantitatea uriașă de vorbe învăluie sensul, impunând o lectură răbdătoare, o relectură. Atunci când comicul nu mai amuză ci îngrozește, romanul lui Amis și-a atins țelul. Istoria însăși e grotescă. Văzută în revers, ea face aparent pe criminali să pară sfinți, iar victimmele să fie fericite la culme. Evreilor li se redau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este în același timp narator și personaj observat cu detașare. Când își amintește lucruri din trecut, devine mască fixă. Prezentul amuțește și ni se oferă o retrăire pe care Ono ar vrea s-o acceptăm fără să cârtim, dar o relectură a romanului ne arată că pasivitatea nu e înțeleaptă dacă vrem să ne apropiem de adevăr. Relectura aduce amănuntele în prim plan și scoate și mai tare în evidență ironia povestirii. A reciti, în cazul lui Ishiguro, e la fel de interesant
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mască fixă. Prezentul amuțește și ni se oferă o retrăire pe care Ono ar vrea s-o acceptăm fără să cârtim, dar o relectură a romanului ne arată că pasivitatea nu e înțeleaptă dacă vrem să ne apropiem de adevăr. Relectura aduce amănuntele în prim plan și scoate și mai tare în evidență ironia povestirii. A reciti, în cazul lui Ishiguro, e la fel de interesant ca și a citi pentru prima oară. E poate mai chinuitor, suntem mai nerăbdători să dăm de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cazul lui Ishiguro, e la fel de interesant ca și a citi pentru prima oară. E poate mai chinuitor, suntem mai nerăbdători să dăm de miezul istoriei, care a trecut neobservat datorită faptului că atenția ne-a fost abătută de la esențial. Această relectură oarecum polițienească stimulează curiozitatea și ne împinge pe un drum neașteptat. În chip cu totul special, textele lui Ishiguro suferă dacă nu sunt recitite. Ele sunt făcute să ne dea de furcă, să nu se dezvăluie, să ascundă tumultul european
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Câmpul tău de bătaie este viața afectivă a personajelor. Ai vrea s-o ocrotești, dar o sfărâmi în replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică, ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa ta pui în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrii referiri autobiografice? Unde
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a personajelor. Ai vrea s-o ocrotești, dar o sfărâmi în replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică, ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa ta pui în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrii referiri autobiografice? Unde? JB. Ei da, fiindcă la urma urmei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici pe mine însumi, nici romanele mele. Asta e problema criticilor. Îmi place felul cum îmi descrii operele. LV. O trăsătură majoră a autorilor Desperado este faptul că operele lor trebuiesc neapărat recitite pentru a fi înțelese cum se cuvine. Relectura sporește plăcerea textului voit derutant. Nu se clarifică nimic, dar se trăiește din plin. Ai vrea ca lectorul să vadă în romanele tale o enigmă sau te consideri un realist? AG. Enigmele sunt pentru mine romanele polițiste în care cauți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]