1,689 matches
-
aproape unul de celălalt. Respirația fetei s-a Întețit. — Nu pot să te sărut, Isabelle, Isabelle? Cu buzele Întredeschise, ea a Întors capul spre el În Întuneric. Dintr-o dată i-a asaltat un zvon de voci, un tropăit de pași repezi. Iute ca fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele de pe măsuță, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doilea cânt al poetului ne oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă, invizibilă și ascunsă, a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
paralizat fără martori, fără copiile mesajelor străpunse în pieptul nedumeririlor?! Începând de mâine am să strâng fânul, mi-am propus, ferindu-mă de arșiță, voi avea un rol de trecut prin brazda secerată sub ochii mei, se vor forma munți repezi unde somnul va înnopta fără adresă, astfel voi reuși să ajung sub lună unde tata a lăsat să se vadă lumina din aripile unui joc măiestru. Singurătatea ierbii crude va străpunge inima primului cosaș venit să admire suflul păsării Phoenix
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
bine, mă retrag, nu te supăra... - Nu, nu am motiv. Hai, pa! Rămâne pe altă dată... Sper să fii mai bine dispusă și să nu mă lași cu ochii-n soare... - Mulțumesc, doctore! La revedere! Mergea cu pași mici și repezi. Ar fi dorit să alerge. Parcă o luase cu frig. Până să ajungă în fața blocului, a sunat telefonul. A scotocit poșeta cu grabă. Mâinile-i tremurau. „Doamne, bine că am avut puterea să plec!”, a murmurat Anca, bucuroasă că telefonul
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
mult în urmă. Întâlnirea mea cu Mioara Manea Arvunescu, a semnificat întâlnirea cu un luceafăr al scenei lirice, iar convorbirea cu ea am cuprins-o într-un sistem de gândire care nu ocolește această mărturisire, nici recunoștința că, fără pași repezi, voi izbuti să aduc o neașteptată tulburare cititorilor care sorb muzica nealterată, aceeași ce o cântă melozii ascultați în stele de Dumnezeu. Mioara Manea Arvunescu are viața înstelată de gloria muzicii lirice, pe marile scene ale lumii. Până să poarte
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
aspire pe nări mirosurile amestecate ale corpurilor străine, să audă clinchet de căni și farfurii, glasuri, gălăgie, ceva care să-i umple golul imens în care se transformase glorioasa ei viață. Fugi afară în stradă și o porni cu pași repezi pe trotuarul opus falezei. Barurile și micile restaurante, zid lângă zid, gemeau de clienți. Unii stăteau în fața intrării și fumau. Subit, simți nevoia să audă glasul mamei ei. I se făcuse dor. Scoase telefonul dar, văzând că e aproape de unu
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Picură-mă Cu dor de tine, Cu soare și apă, Cu iluzii înveștmântate în alb Și răsfirate străveziu în iarba toamnei! Tu mă picuri... Revarsă-mă În ploi de umbră, În scoici de destin, În repezi fire de înțelepciune Ce se desfac plângând din mine, inutil! Tu mă reverși... Inundă-mă Cu flori de castan Bătând puțin în roz, Cu lacrimi de amforă ciobită, Fulgerată de fericire pe o plajă pustie! Tu mă inunzi... Bea-mă
PICURĂ-MĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363284_a_364613]
-
Acasa > Versuri > Visare > MĂ SCUFUND Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 511 din 25 mai 2012 Toate Articolele Autorului Mă scufund în vârtejuri de apă Aici găsesc ceea ce caut : vidul de gânduri! Mă las în voia curenților repezi. E-atât de rece și atât de bine... Oare sunt prinsă de suspine iar? Sau mă alint... și îmi doresc doar mângâiere?! 2007 Referință Bibliografică: Mă scufund / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 511, Anul II, 25 mai
MĂ SCUFUND de MIRELA STANCU în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361181_a_362510]
-
că viața nu e distrusă și că va continua, apare o pasăre, un bâtlan și el reprezintă speranța, nădejdea reînvierii. (Nu Pasărea Phoenix este simbolul renașterii din propria-i cenușă?) “Un bâtlan apare din când în când deasupra punții, / dă repezi ocoluri și urcă în cursul râului./ Penajul său alb lasă o fisură / în cerul înserării / pe care pânza nopții o va preschimba în lumină. Țipătul lui deconspiră o mare lăsată în urmă./ Foarte aproape de coastă ochiul tău se întunecă / pe
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
astea? Iarba și-a suflecat poalele și de sub ele Au zburat porumbei de zăpadă Peste umbra unei stele Care se oprise să te vadă Cu ochii ei de viorele Și strălucirea ei de floare Trecea prin părul tău inele Pîrîuri repezi de răcoare ... Nu mai știam. Eu, ea?! Amîndoi? Da, eu și ea! Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 13 - 14 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul II, 17 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
împarte în două șoseaua vânătă și moale, ca un aluat de pâine. Clădirile par fragile, construite din ceață și pânză de păianjen. Văd, prin pereți, contururi întunecate: un dulap, o masă, un scaun, un pian. Iar ploaia bate cu degete repezi, în acoperișurile translucide ca o placentă. Pe trotuar trec umbre cu umbrele ca niște ciuperci. Ferestrele și ușile parcă se resorb, casele seamănă cu niște crustacei uriași, înveliți în foițe transparente. Îmi frământ degetele strânse de două inele de argint
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
până la ochiul orb al parbrizului. Mașina se oprește în fața casei mele, albe și solide, ca o insulă în imensitatea oceanului. Câinele începe să latre în timp ce eu descui, cu greu, poarta verde, de fier. Cupola viorie s-a transformat în nori repezi, fluizi, cu spinările cenușii. Urc scările, străbat coridorul lung, cu parchet de stejar și intru în baie. Deschid robinetul și mă privesc în oglinda de deasupra chiuvetei. Ochii mei...frumoșii mei ochi căprui. Și liniștea parfumată pătrunde osmotic prin membrana
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
și transcederea în spirit. poate că este camera curățării, vindecării, nu știu ce este dincolo de frontiera ultimei respirații, de ultima notă a simfoniei inimii în care toba răsună atacă timpanele obosite. o aud umbră, de câte ori îmi aștern pe perna principiilor bătăile mai repezi, mai stinse, iar mai repezi, iar mai stinse și doare doare umbră geamănă. până acum îți spuneam umbră și atât. am adăugat îngemănarea. până la urmă din același uter am ieșit doar că eu sunt din carne și sânge și oase
UMBRĂ GEAMĂNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363172_a_364501]
-
că este camera curățării, vindecării, nu știu ce este dincolo de frontiera ultimei respirații, de ultima notă a simfoniei inimii în care toba răsună atacă timpanele obosite. o aud umbră, de câte ori îmi aștern pe perna principiilor bătăile mai repezi, mai stinse, iar mai repezi, iar mai stinse și doare doare umbră geamănă. până acum îți spuneam umbră și atât. am adăugat îngemănarea. până la urmă din același uter am ieșit doar că eu sunt din carne și sânge și oase și alte prostii necesare mișcării
UMBRĂ GEAMĂNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363172_a_364501]
-
profesor. Spera să nu le dispară interesul față de materia lui, cel puțin cât vor fi eleve de liceu. Fetele se pregăteau pentru faza pe capitală și de aceea mergeau săptămânal la meditație câte două ore. Olimpiada se apropia cu pași repezi, mai era doar o lună și ele doreau să fie tot mai bine pregătite. Problemele pe care le rezolvau cu proful erau de nivelul facultății, nu de cel al pregătirii liceale, așa că sperau să nu aibă nicio surpriză cu privire la această
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
că sunt bine camuflată. Întorc doar ușor capul spre dreapta și văd două mogâldețe cu blană închisă la culoare și cu niște dungi albe pornind de la cap spre corp. Sunt doi bursuci ! Dar ce fac ? Nu înțeleg din mișcările lor repezi și din învălmășeala creată ce se căznesc să facă. Îl văd pe unul din ei stând culcat pe spate, cu piciorușele din față și din spate ridicate, având pe burtică vreo 5-6 știuleți de porumb, iar pe celălalt trăgându-l
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid[ Guvid, guvizi = nume generic dat unor specii de pești mici, cu capul mare lățit și cu corpul subțiat spre coadă. (DEX)] trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul[ Strapazan = (reg.)- cui de lemn sau metal fixat pe marginea bărcii, care se introduce în gaura ce delimitează locul vâslei și de care se leagă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
acoperă Nori grei îmi învăluie că o mantie rece sufletul, Picături de ploaie cad ropotind pe fata mea împietrita, Câte un trăsnet îmi zguduie din când în când ființă, Nimeni nu îl aude pe strada pe care merg cu pași repezi, Fiecare își duce norii lui, zăpezile lui, soarele lui, fulgerele lui, neobservat. Ce paletă diversă de stări meteorologice interioare! Acestea nu sunt făcute public, Pe nimeni nu interesează, Nimeni nu își pune umbrela de-asupra capului Când sufletul meu plânge
NIMENI NU MA ACOPERA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368038_a_369367]
-
veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
l-a iubit și așa, adică și în aceste condiții, ca un Tată și ca un Părinte, Iubitor, Îndelung răbdător și Multmilostiv. I-a iubit libertatea care se desprindea din libertatea Lui și care, prin păcat, se îndrepta cu pași repezi spre hăul neantului. Nu l-a creat pentru a-l ține doar pentru Sine. Nu l-a legat de inima Sa și nu l-a obligat să stea în bratele Iubirii Sale. L-a creat și l-a chemat la
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
temă, este puțin probabil să depășim simplul stadiu al unor idei sau reprezentări mentale care produc oarece fiori sau emoții. Cu totul altă percepție a acestui fenomen avem atunci când cineva apropiat, un prieten sau un cunoscut, se avântă cu pași repezi spre veșnicie. Din perspectivă creștină, moartea nu este un sfârșit, ci doar o trecere spre un nou început, autentic și veșnic. De aceea, nu moartea în sine contează pentru un creștin, ci starea interioară a omului pus în fața acestei dramatice
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
Mirelei Roznoveanu, “Viața pe fugă”, este elaborat, dinamic ca stil, dramatic. Staticul rezultă din singurătatea destinului pe care autoarea îl prezintă. În carte se detașează sondarea morală, puterea de discernământ și luciditatea analitică a scriitoarei. Personajele sunt realizate prin trasături repezi și incizii. Aparent, personajul principal al volumului Mirelei Roznoveanu este o femeie, Angela. Simbolic însă, adevăratul personaj principal din “Viața pe fugă” este o întreagă lume devenită ființă, o societate, o Cetate numită Lumea Nouă, cu obiceiurile, regulile și prejudecățile
VIATA PE FUGA SAU EXPERIENTA AMERICANA IN VIZIUNEA MIRELEI ROZNOVEANU (NEW YORK) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367227_a_368556]
-
promisă de mulți în istorie și ignorată apoi cu bună știință... » Pentru românii de dincolo de Prut sosise momentul unei noi șanse. Efervescenta cuprinde din nou, inimile obosite, agresate, abuzate. Jurnalul Laurei înregistrează cu acuratețe acest eveniment. « Zvonul s-a raspandit repede: "Vin românii, vin ai noștri!" se șoptea la început. Câteva minute mai tarziu toți au ieșit pe ulițe, din casele lor, cu panglici tricolore; se auzeau strigate de fericire și planșete. Din nou auzeam vorbindu-se românește, din nou învățăm
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
frumusețe, a avut un sens și un rost temeinic. Pot zice cârcotașii fel de fel de cuvinte potrivnice acestei avalanșe, acesta este cursul firesc al scrierilor neimpuse de nimeni și nici stăvilite de unele împortiviri. E suficient să aruncăm o repede privire asupra orașelor țării noastre, orașe de „provincie" care pot sta cu cinste alături de capitală. Iau la întâmplare un județ, Vrancea. Aici s-au impus trei reviste culturale care au adunat în jurul lor scriitori remarcabili (pe lângă o mulțime de alte
O VARĂ CULTURALĂ PE MELEAGURILE DELIORMANULUI STRĂBUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368577_a_369906]
-
liniște, p. 61) Ana Urma s-a descoperit pe sine ca poet, deopotrivă, la nivelul stilistic și cel semantic ale discursului. Poemele autoarei, bijuterii lirice de o incontestabilă sugestivitate, sunt decantări asemenea spumei din valurile apelor de munte, limpezi și repezi. Demersul liric definit printr-o adâncime a mesajului este conturat de amprenta personală, de o rară prospețime, esența ascunzându-se îndărătul unei frazeologii colocvial epice. Discursul liric deosebit de îngrijit, curge firesc. Inspirată de cuvânt și empatizând cu imaginile poetice, Ana
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]