18,587 matches
-
Rodica Zafiu Comparațiile și metaforele clișeizate transmit, se știe, informații esențiale despre mentalități și despre sistemele noastre conceptuale. Prostia și deșteptăciunea sînt repere esențiale în judecățile asupra lumii; cum termenul negativ al unei opoziții e, în genere, cel mai productiv în crearea de imagini, nu e de mirare că adjectivul prost poate fi însoțit, în română, de serii bogate de comparații sau de
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
fiecare caz în parte sînt comparațiile obiectuale: e ușor de înțeles că prostia este atribuită lucrurilor, materiei inerte, lipsită de sensibilitate și de reacție, dar nu e deloc clar de ce este ales pentru acest rol un obiect sau altul: de ce reperul e cizma (prost ca o cizmă), și nu pantoful, de pildă. De la formulele clișeizate pornesc destul de numeroase dezvoltări libere. E interesant că anumiți termeni se specializează în comparații, alții în metafore: se spune "proastă ca o găină" - dar "e o
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
fiecare roman, am indicat volumul și paginile din Ediția Minerva pentru această parte importantă a unei ediții critice". Cu alte cuvinte: nu o cercetare nouă, ci o ediție care o parazitează declarat pe cea anterioară! Secvențele de laborator sunt "esențializate", reperele critice sunt selectate după criterii numai de editori știute, fără să rețină nimic semnificativ din exegeza mai nouă. Reducționismul și obtuzitatea fac blazonul acestei noi ediții Rebreanu. În dosarul de variante la romanul Pădurea spânzuraților, mult rarefiat, la loc de
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
arăt cât de ageamii sunt cei doi editori în istoria receptării operei lui Rebreanu: ignoră cărți importante, pentru a evidenția comunicări modeste (ale profesorilor din zonă) la simpozioanele de la Aiud și Ghimeș-Palanca, le sunt complet necunoscute multe contribuții critice postdecembriste. Reperele critice și bibliografia (lacunare, arbitrare, sectare) din anexele volumului III sunt mostre ridicole de incompetență. Cu totul inutil, nota asupra ediției alunecă în considerații puerile despre opera lui Rebreanu, conspectând în două pagini din trei cunoscuta mărturisire din Cred. Comentarii
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
circulației obiectului de artă. IV. Locul artistului contemporan în noul context În ceea ce privește supraviețuirea artistului, ea nu trebuie dramatizată, chiar dacă artistul nu mai este prețuit la fel ca în perioada interbelică sau la începutul secolului. Grigorescu, în epoca lui, era un reper al timpului, în jurul lui se coagulau energiile contemporanilor. La fel Luchian, Pătrașcu, Tonitza. Astăzi rolul simbolic al artistului s-a erodat. În ciuda acestei realități, artistul român nu este tocmai un retardat. Toți artiștii și-ai găsit formule de supraviețuire și
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
moment la altul, rigoarea mărturisirii este ireproșabilă. Hans Mattis Teutsch rămîne un caz cu totul special în spațiul artei românești, pe care doar vecinătatea lui Brâncuși sau, mai curînd, o anumită convergență a operei lor, ca să ne referim doar la reperele imediate,îl salvează din excesiva singurătate la care părea condamnat prin însuși metabolismul subtil al gîndirii sale și îl plasează într-o tipologie artistică din ale cărei resurse s-au hrănit, mai mult sau mai puțin vizibil, nenumărate energii ale
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
apropie vertiginos de simbolistică, de magie, de subtilele teritorii ale disciplinelor inițiatice. Punctul, linia, suprafața, volumul etc. etc. nu sunt nici componente ale unui alfabet cultural și nici părți constitutive ale unor forme concrete, ci purtătoare ale unor mari energii, repere ale vieții înseși, ipostaze ale unor ample și complicate mișcări sufletești. Fie că desenează siluete geometrizate, adică visează ființe împlinite într-o ordine constructivistă, fie că imaginează turbioane cromatice, un fel de corpuri cerești în expansiune sau în implozie, adică
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
atitudine în fața căreia se suspendă orice argument contrariu. Așadar: ,, Această carte prezintă bazele artei noi. Ea surprinde trecerea de la arta pasivă la cea activă. Forma artistică labilă se transformă în formă artistică stabilă. Arta Reprezentarea plastică a participării la viață." Reperele acestei situări atît de tranșante față de sensul creației artistice, față de nevoia imperativă de schimbare a perspectivei, dar și aspirația către stabilitatea formei, chiar și cu prețul sacrificării farmecului particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal și greu de reprezentat în cadrele unei imaginații de tip fabulatoriu, pictorul reface aici, prin Cuvînt și prin Linie, adică prin instrumentarul absolut al Creației celei dintîi, lumea, firea întreagă, mișcarea și umanitatea. În discursul
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
studiul elementar al formelor anatomice, Hans Mattis Teutsch revine în forță, la începutul deceniului cinci, cu o iconografie surprinzătoare și, aparent, nouă. Nudul, masculin ca structură somatică generală, dar asexuat în particular, de fapt un nud paradigmatic și androgin, este reperul absolut al acestui moment. Surprins în atitudini impozante și hieratice, văzut în egală măsură din spate, din față și chiar din profil, acest personaj încremenit într-un eroism inefabil și nondiscursiv pare a fi un elogiu patetic adus unei umanități
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
ordine cronologică, iar acum, în 2004, la jubileul de 10 ani, am văzut reapărut Baltagul, într-o nouă ediție în cadrul colecției. Romanele sunt însoțite de un aparat critic destul de cuprinzător (ar putea fi chiar ceva mai consistent), incluzând o prefață, repere biografice într-un curriculum vitae al autorului, o bibliografie critică, aparat alcătuit de critici și istorici literari cunoscuți. Se cuvine o stăruință asupra colaboratorilor. Campionii cu cele mai multe solicitări pentru prefețe și îngrijiri de ediții sunt Teodor Vârgolici (18 ediții), Aureliu
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
poeziile obligatorii din manualul de limba română pentru gimnaziu, Bade Ioane, Floare albastră, Testament erau, trebuie să recunosc, îngropate în podul cu vechituri, lângă Fefeleaga, Agripina și Moș Dănilă. Nu mi-am imaginat că asemenea texte ar putea servi drept repere (critice!) pentru o lucrare cu pretenții academice (?). O frază precum "Davidică din Fărăcașa era (...) rușinos Ťca o fată mareť, ultima comparație, nu doar aici utilizată, întărind ideea purității legate de un început necăzut încă sub zodia vinovăției ("Căci vinovat e
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
e impresionantă. O sinteză recentă a acestei problematici am citit în capitolul Vremea Cantemireștilor, redactat de Paul Cernovodeanu, în tratatul Istoria Românilor, patronat de Academia Română, volumul V, Editura Enciclopedică, 2003, p. 296-340 (împreună cu o bibliografie actualizată a domeniului). Amintesc câteva repere, îndeobște cunoscute. Cazul domnitorului Constantin Cantemir (domn al Moldovei în 1685-1693) este suficient de glosat, după cronica lui Neculce și după biografia redactată de fiul său Dimitrie. Situații politice elucidate constituie biografia fiilor săi Antioh (de două ori domn al
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
a realului cu virtualul, în care mediile vizuale au un rol fundamental, nu numai că nu îmbogățește și nu resemnifică realitatea umană în toate dimensiunile ei, ci, din contra, ficționalizează viața, suspendă orice criteriu moral și transferă în imaginarul pur reperele noastre umane fundamentale: viață, moarte, dragoste, prietenie, suferință, credință, cunoaștere etc. etc. Sacerdoții gureși ai virtualului, în esență niște monștri autiști și bigoți, incapabili să trăiască pe cont propriu și cu toate funcțiile vitale active, incapabili de schimburi senzoriale și
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
debutat târziu într-un volum propriu, în 1973, la 47 de ani, ca Arghezi: Disocieri reunea studii despre scriitori interbelici și scriitori contemporani, poeți și prozatori, glosați fie pentru a pune în evidență evoluția limbajului poetic, fie pentru a stabili repere în evoluția narațiunii și a personajului. Al doilea volum, Relief contemporan (1974), era rodul aceleiași atenții îndreptate spre imediata actualitate a valorilor. Cărțile ulterioare însă restabilesc un echilibru, recuperând fie aspecte teoretice (Stil și limbaj, 1977), fie segmente de istorie
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
elogiul deșănțat al dictaturii, ba chiar au formulat critici, fie directe, în adunările de la Uniune, fie indirecte, în operele lor literare, atâta cât se putea sub rigorile cenzurii. A apărut astfel cazul Doinaș, al unui important scriitor respectat de toți, reper de comportare demnă, despre care se află după moarte că a fost informator al Securității. Informator cu acte în regulă, adică cu angajament, cu un vechi angajament pe care poetul l-a semnat - să precizăm totuși - în perioada detenției. CNSAS
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
ca oponent al regimului pentru a i se acoperi misiuni pentru acesta mai importante? Nu știm, dar iată-ne speculând în jurul cazului Doinaș, iată-ne punând sub semnul întrebării comportamentul unui scriitor care a trecut în ochii contemporanilor drept un reper moral. Dar poate asta și urmăresc ,forțele din adâncuri", cine știe? A mai fost aruncat pe piață cazul Eugen Uricaru, țintindu-se și compromiterea instituției pe care o reprezenta, Uniunea Scriitorilor, taxată în necunoștință de cauză drept ,fosilă a comunismului
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
acceptând cu un zâmbet laș toate directivele pentru a nu respecta, în fond, nici una. Copilul și adolescentul firav și nevrotic, introvertit și contemplativ, dezvoltând o filozofie a cameleonismului jubilant, își trage seva morală tocmai din ascunderea cu grijă a adevăratelor repere, din depozitarea sub plapumă a opiniilor personale. Când alternativa este ,brazda sau șantierul", întreaga creativitate a lui Paul Cernat se irosește în afara unui cadru firesc de manifestare, în interstițiile unei societăți strâmb constituite și orientată, ireversibil, pe panta industrializării forțate
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
Ion Bogdan Lefter remarcă pe bună dreptate sincronizarea firească a tinerilor din noul val (Maria Șleahtițchi, Nicolae Leahu, Emilian Galaicu-Păun, Iulian Ciocan, Lucia }urcanu, Dorina Bohanțov), care discută fără nici un fel de complexe și cu o foarte bună cunoaștere a reperelor: romanul optzecist, erosul postmodern, noua poezie, canonul, avatarurile livrescului - cu o bibliografie românească și europeană actualizată și natural asimilată. Eugen Lungu a reușit să pună foarte bine în valoare ideile înnoitoare și personalitățile basarabene cu deschidere spre dialog. Între timp
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
refugiu, un spațiu intim-ocrotitor tot mai expus excavatoarelor sistematizării urbane; și totodată, o fereastră către o altă lume, o belle epoque dispărută, care în curând va fi și ea oblonită. Lectura devorantă a cărților de călătorii (Jules Verne e un reper obligatoriu pentru toți), a benzilor desenate din Pif (de asemenea, un punct magic în care se intersectează toate cele patru istorii), jocurile ,apolitice" ale copilăriei, desfășurate în afara prețioaselor indicații oficiale și departe de Palatul Copiilor care le instituționalizează, discuțiile deschise
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
halucinații într-o poetică a visului-visare, interferează armonios, câteodată și contrapunctic, asprimile ambianței palpabile cu digresiunile lejere ale închipuirii. Avem doar de-a face, cum s-a mai spus, cu o ,autobiografie fantastică". Considerată din perspectiva teoretică a celor câteva repere poetice amintite care tind să se aglutineze într-un sistem coerent și unitar, cu oricâte neîmpliniri, lumea în care trăiește autorul se alcătuiește mai ales pe principiul antinomiilor existențiale: spirit-corporalitate, absolut-materie, masculin-feminin, evidențiate prin intermediul unui procedeu de aceeași natură dual-contradictorie
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
viu, lumina și apăsarea nocturnă comunicau pînă la contopire, este acum redimensionată prin punerea ei în relație directă cu efigia unei umanități la fel de ciudate. Ceea ce pînă nu demult era doar memorie și ipoteză, devine acum un fel de certitudine glacială. Reperele umane ale Paulei Ribariu, acele structuri împietrite într-o fizionomie vagă, sugerează, cu o imensă putere a expresiei, tipul generic al arhaicității, al întemeietorului, al omului primordial. Sînt absorbite aici nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
ani din orizontul artei românești, cea de-a doua - a unui gen, nudul, cu o mare carieră istorică, în general, și interbelică, în particular, pe cît de spectaculos, pe atît de dificil. În al doilea rînd, ceea ce le unește este reperul lor absolut, și anume feminitatea, în cazul lui Dumitru Ivan una spectrală, evanescentă, sursă primă a unei desfășurări ulterioare baroce, în cazul Nudului - un model nemijlocit, pretext irezistibil pentru arhitecturi plastice pe măsură. O artă a contrariilor Dumitru Ivan s-
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație edenică, fie
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
fermecătoare, neașteptate, demne de pana unui mare poet. Fata frumoasă reprezintă reînnoirea perpetuă a vieții sub privirea soarelui, un magnific curcubeu ,ce sare din rouă". Și, conclude Blaga, ea rămâne - ca prelungire a lumii noastre în vis și în mit - reperul memoriei noastre, veritabilă amintire a unei existențe. După aceste definiții lirice, un alt poem se cuvine amintit, ,Umbra Evei". Și aici, Eul poetic rămâne puțin în umbră (căci, în prima strofă din ,Catrenele...", interogația ,de ce-aș fi altfel decât
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]