7,807 matches
-
a lui Marin Constantin, cea de compozitor - 2 piese cu amprentă folclorică și scriitură rafinată. "Missa brevis" de Haydn cu Orchestra de Cameră Radio sub bagheta lui Horia Andreescu ne-a purtat în alte teritorii emoționale demonstrând că în orice repertoriu Madrigalul își păstrează incredibila puritate sonoră și luminozitatea. Tot la muzică a recurs ca element de fast și încălzire a atmosferei - pe lângă solemnitatea și profuziunea de flori - o altă festivitate recentă, decernarea Premiului pentru Excelență în Cultura Românească. Chiar și
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
reunite de autoare în acest volum mai trebuie amintite cel puțin cîteva: o prezentare detaliată a formulelelor de politețe din română, comparate cu cele din alte limbi, în primul rînd din italiană, și în care se constată menținerea parțială a repertoriul bogat, cu un grad ridicat de ritualizare și de diversificare în funcție de aplicarea la situații-tip, a formulelor românești; de asemenea, ilustrarea experimentală a sensurilor "personale"
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
priceput, în mare parte tânăr, a audiat, de această dată, un program dedicat celor doi coloși de peste ocean, ai jazzului deceniilor de mijloc ale secolului, anume lui Duke Ellington și lui Count Basie. Hit-uri de foarte largă audiență din repertoriul celor doi monștri sacri, ne-au fost reamintite de "Big Band Radio" condus de Ionel Tudor. Muzică de caffé-concert cu specific de local, ar gândi, zâmbind, unii dintre noi. În fond o muzică de un pitoresc evocator al perioadelor interbelice
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
iasă din litera partiturii și nici să schimbe relațiile fundamentale dintre eroi: flexibilitate, dar și fidelitate față de spiritul operei. Interesante sunt relatările despre activitatea pedagogica susținută de Pântea la Luxemburg, unde conduce clasa de operă de la Conservator. Un excurs prin repertoriul esențial de operă de la Purcell la contemporani are ca pretext invitația autoarei de a imagina un presupus directorat într-un teatru ideal: se construiește în fața noastră o strategie repertoriala de înaltă ținută și se schițează principiile unui statut demn al
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
epocile în care s-a produs. Cea dintîi datează din deceniile finale ale secolului XIX și e rezultatul schimbării criteriilor criticii. Gherismul, cu încărcătura lui social-morală, cu tendențiozitatea și tezismul său, a trecut, o vreme, ca o înnoire firească a repertoriului criticii noastre. Maiorescu începea să fie simțit ca învechit în idealismul lui de sorginte clasică. O contestare de altă natură va fi aceea din perioada interbelică, legată de voga autenticului în literatură și formulată cel mai bine de Camil Petrescu
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
păstrare și sănătatea lucrărilor n-au putut fi constatate pînă acum în vreo expoziție de bază, inteligentă, vie și dinamică, după cum efectele cercetării s-au rezumat la cîteva cataloage critice - și aici trebuie remarcate cele semnate de Mariana Vida -, la Repertoriul graficii românești din sec.XX,vol. IV, coordonat de Dana Bercea și la acela privind Miniatura și ornamentul manuscriselor din colecția de artă medievală românească, vol. I, întocmit de Liana Tugearu, ambele mai mult decît onorabile ca realizări științifice și
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
de la Helsinki; am menționat doar distincțiile maxime ale acestor competiții. E drept, căile sunt deschise, dar drumul urmează a fi parcurs de fiecare în parte. Cu perseverență, cu inteligență, cu abilitate, cu multă muncă în dobândirea culturii stilistice, în lărgirea repertoriului, în importantă măsură - de ce nu? - cu destulă diplomație. Dar competițiile tinerilor performeri muzicieni, competiții desfășurate în țară în ultima jumătate a anului trecut? Toate au fost reluate sau, marea lor majoritate, s-au născut în acest ultim deceniu. În baza
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
infinit de bogate în invenție melodică și armonie a construcției. La Cluj se ocrotește în acest fel și dezvoltarea unei tradiții în interpretarea mozartiană. Laureații din București, Cluj, Brașov câștigă premii substanțiale. A fost și o operă de Mozart în repertoriul ales, aceea care arde totul în jurul ei: "Don Giovanni". O producție a clasei de operă pe care Ionel Pantea o conduce acum, ca pedagog și regizor, la Luxembourg unde s-a stabilit în 1984, în urma unui val de constrângeri care
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
profunde prin minimalizare dar și inversul este adevărat; atunci când inspirația stă de strajă imaginilor sonore, miracolul se împlinește. El s-a împlinit în seara recitalului lui Nelson Goerner, tânăr pianist ce se afirmă spectaculos pe scena muzicală internațională. Într-un repertoriu ce cunoaște nenumărate interpretări de referință el a reușit să "sune" proaspăt. Natură solară, trece totul prin filtrul unei "înțelepciuni" care atenuează asperitățile și se dezvăluie într-un lirism seducător, într-un echilibru desăvârșit care regizează sonorități catifelate, fragile sau
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
n-are importantă", i se va explica), în vreme ce Ivan Vasilievici, arbitrar și dominator, acceptă dramatizarea românului numai pentru a își permite luxul inventării unei noi partituri scenice. Zăpadă neagră a lui Maxudov, scrisă și rescrisa, este introdusă și scoasă din repertoriu fără nici o explicație. Atunci cand repetițiile încep în cele din urmă, ele sunt minate de elocinta regizorala a lui Ivan Vasilievici - sedus de mirajul scenei, Maxudov se surprinde în ultimele fraze ale "românului" (neterminat) într-o ipostază aproape kafkiană - daca ironia
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
realități neîndoielnice dintr-o lume a esențelor, a propozițiilor încremenite în hieroglifa. Roată, sabia, peștele, silueta umană și orice altă formă care poate fi descifrata în aceste sculpturi sînt, în același timp, concepte plastice și semne elementare într-un posibil repertoriu simbolic: Soarele, Coloana, Arborele, Crucea etc. De un giacomettism radicalizat în expresie, brăncușian prin atitudine și de o mare autenticitate în ansamblul gîndirii sale artistice (și nu numai), Mamikon Yengibarian vorbește într-o formă nouă și eliptica despre ceva imemorial
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
gândesc, în primul rând, la frecventarea tuturor marilor stiluri ale literaturii pianului pe o perioadă de mai bine de trei secole. Este un teritoriu inepuizabil. Astăzi în mod special pianistul muzician are obligația de a-si înnoi în permanență propriul repertoriu. O solicită dinamică vieții de concert. O impune legea concurenței ce guvernează marea piața a valorilor. Sunt cercetate vechi arhive. Se descoperă și sunt lansate lucrări noi. Unele case de discuri inițiază colecții ce prezintă lucrări în primă audiție absolută
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
o lună în fiecare stagiune a acestei capodopere. Ea este programată cu mult timp înainte cu o rigoare exemplara, cunoscîndu-se și distribuțiile rolurilor principale. Trebuie spus că Opera Maghiară de stat beneficiază de o echipă de soliști remarcabili specializați în repertoriul wagnerian, cu voci ample, bine puse la punct, interpretînd partitura în versiunea și limba originală. Regizorul Nagy Viktor a montat cele patru opere într-o viziune ce se plasează la nivelul bunului simț și respectului pentru textul liric, în linii
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
modul absolut, care poate interpreta aceste partituri pe cele mai mari scene. A fost o plăcere să-l ascult pe Molnar András, cu atît mai mult cu cît l-am văzut și în Tannhäuser, ceea ce denotă că este specializat pe repertoriul wagnerian. Ca efecte dramatice a impresionat în mod deosebit forja lui Mime (un decor foarte sugestiv), în deosebi prin prezența unui mare artist care este Heinz Zednic, un recunoscut interpret al rolului Mime pe toate scenele lumii. Amurgul zeilor, ultima
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
crispări, ca în glumă, dificultatea "sportivă" și artistică reală fiind mascată de zîmbet, umor, bucuria de a cînta. Ceea ce se transmite și ascultătorilor. Nu sunt cîtusi de puțin primadone fixate într-o tipologie. Au o mare flexibilitate stilistica adaptată la repertoriul divers, dar nu opera este zona optimă, ci opereta și mai ales musicalul. Sunt simpatice, naturale, au în cel mai înalt grad simțul show-ului și plac. Dar pentru că nimic nu impresionează publicul mai mult decît acutele (oricum ar suna
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
inițiative, dar cam nebunatecă. Erau incriminate "umbrelele" cu care "coristi-cetăteni" se apărau de furtună care însoțește celebra intrare a lui Otello. Pentru Desdemona...multe vorbe bune. Iat-o la București, în tripleta care a ales să servească un spectacol de repertoriu "globalizat", spectacol cu mari șanse de a întreține bună dispoziție de care are nevoie oricine își poate permite a și-o cumpăra. Kallen ocupă pe scena locul central: este abila, supla în comunicare, gesturi, priviri, așa încât complicitatea celor trei devine
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
c^est l^homme même!), iar celălalt o instanță suprapersonala, cultural-institutională, istoricește constituită. Oricât ar manipula-o Eduardo Mendoza în sensul ironiei și meta-ironiei postmoderne, scriitura romanesca rămâne pentru el o referință solidă, care a fost elaborată de veacuri, în cadrul repertoriului cultural al unei civilizații urbane. Existența în afara intenționalității individuale, o asemenea scriitura îi servește de minune scopul de a obiectivă în ochii cititorului dispoziția subiectivă a unui îndrăgostit de ăminunea orasuluiă. Or, cum civilizația noastră a dezvoltat târziu și imperfect
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
piese s-au înfiltrat - că apa într-un dig - în indiferență publicului occidental și au făcut-o să se prăbușească. S-a ajuns în situația că instituții teatrale prestigioase, întâi din România și apoi și din străinătate, să includă în repertoriul lor, la loc de cinste, titluri din creația lui Matei Visniec. Mai lipsea însă ceva. Textele autorului român aveau toate calitățile posibile, în afară de forță emoțională. Inteligente, subtile, scrise impecabil, ele rămâneau suspendate într-o atemporalitate care le împiedică să zguduie
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
reperelor deja discutate - nume, calitate ("profesie"), sursa a competenței (moștenirea harului) - li se adaugă alte informații și argumente aproape obligatorii: spațiale (adresa, rază de acțiune, călătorii, renume în afara granițelor, mediatizare etc.) și metodologice (instrumente, procedee, cazuri tratate). Reperele spațiale completează repertoriul onomastic pe care l-am discutat în urmă cu o săptămînă. Adresa propriu-zisă apare rar, fiind mai ales inclusă în nume, în formula complexă de identificare: "Dafina din Ploiești". Acest mod tradițional de desemnare prin prenume și localitate apare și
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
pianist, dar și ca dirijor. Am avut o șansă poate unică de a participa la concertul Filarmonicii Scalei din Milano, sub conducerea lui Ricardo Muți. Orchestră Filarmonica de la Scală a fost creată în 1982 pentru a da posibilitatea accesului la repertoriul simfonic universal. Muți devine directorul principal al ansamblului din 1987 și promovează un repertoriu vast, invitând regulat la pupitrul orchestrei pe colegi de-ai săi, reputați dirijori contemporani, precum: Claudio Abbado, Riccardo Chailly, Myung Whun Chung, Carlo Maria Giulini, Zubin
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
la concertul Filarmonicii Scalei din Milano, sub conducerea lui Ricardo Muți. Orchestră Filarmonica de la Scală a fost creată în 1982 pentru a da posibilitatea accesului la repertoriul simfonic universal. Muți devine directorul principal al ansamblului din 1987 și promovează un repertoriu vast, invitând regulat la pupitrul orchestrei pe colegi de-ai săi, reputați dirijori contemporani, precum: Claudio Abbado, Riccardo Chailly, Myung Whun Chung, Carlo Maria Giulini, Zubin Mehta, Georges Prêtre și alții. La Sala Pleyel Ricardo Muți a oferit un program
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
Muți, după opinia mea, este un muzician rasat, exigent și riguros, dar sensibil, un adevărat artist al nuanțelor. Că bis, el a interpretat uvertura "Forza del destino" de Verdi, amintind tuturor că rămâne un pasionat al operei. Un concert cu repertoriu popular, de mare accesibilitate a prezentat Orchestră Națională a Ucrainei, dirijata de Misha Katz, avându-l la pian pe Mihail Rudy: uvertura "Ruslan și Ludmila" de Glinka, romanticul Concert nr. 2 de Rachmaninov și "Patetica" de Ceaikovski. Din păcate, concertul
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
în interpretarea să. Am ramas descumpănit de reacția publicului parizian, care a aplaudat frenetic după scherzo-ul Simfoniei "Patetica", ceea ce mi se pare regretabil pentru receptorii unui asemenea șlagăr. Urmărind desfășurarea întregii stagiuni concertistice de la Sala Pleyel putem aprecia diversitatea repertoriului, varietatea de stiluri și școli muzicale abordate, importanța numelor aflate pe afișul concertistic, ceea ce face ca viata muzicală din capitală franceză să se anunțe bogată în evenimente artistice.
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
să descopere an Vianu resurse de alinare, de simpatie, de abordare din care se exclud invidia, concurența, ricanarea. ...Suntem an noiembrie 1945. Lecturile lui G. Călinescu ating o treaptă valorizanta, de perfectă civilitate față de Tudor Vianu. Acesta dedicase un articol repertoriului de teme lovinescian. Pornind de la el Călinescu formulează "cazul" lui Tudor Vianu: "Prind ocazia să-ți formulez, pe scurt, și sincer, cazul d-tale, cum al văd eu. D-ta ai o formație intelectuală superioară, o complexitate sufletească și un
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
E o mașinărie care trebuie să funcționeze, pentru că există. O masinarie ce trebuie alimentată. Odată angrenat an această industrie, un scriitor scrie inevitabil. Nu e, de altfel, nici o rușine. Așa scria Molière, care crea pe masura ce trupa să avea nevoie de repertoriu. Așa scria Balzac. Nici Molière, nici Balzac nu s-au considerat vreodată ăblestematiă. Poate că nici la București nu se scrie, ăn definitiv, altfel. Supunem această bănuiala modestă atenției confraților noștri". Să transcriu și destăinuirea unui poet din aceeași generație
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]