5,064 matches
-
zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-și îngropă fața în stofa lui aspră, îmbâcsită de mirosuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sufocându-se, până rămase într-o cămașă moale de in. Se uită pe geam afară. Cerbul dispăruse. Se uită la bărbatul de lângă ea și-și lepădă și cămașa. Se zări, îmbujorată, în oglinda din perete, de deasupra patului. Tudor se repezi spre ușă. Să-nchidem ușa, se neliniști el. Las-o așa! șopti ea. Cerbul a plecat după ciuta lui. Tudora e-n poiană. Toată pădurea nuntește. Bine-ai venit, Tudore! Sfârșit Sinaia-București-Valea Vinului-Bârnova: 1975-1976-2005. CUPRINS CAPITOLUL 1 5 CAPITOLUL 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
numai iarbă și flori; și soare mult. Acolo, între linii, era o fetiță frumoasă ca un îngeraș: blondă tare, părul numai zulufi, ochișorii albaștri luminoși și o guriță ca o frăguță. Îmbrăcată cu o rochiță dantelată, alb-roz. Eu m-am repezit la ea, am luat-o fericită în brațe și am știut că e fata mea. și au venit doi cai albi, superbi: m-am urcat călare pe cel din dreapta, tot cu îngerașul meu în brațe și pe cel din stânga îl
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
chaiselong pe un câmp, cu bunica alături, tăcută. Tata era într-o pijama ruptă, iar picioarele de sub genunchi nu mai erau decât două cioturi sângerânde. Când l-am văzut așa, m-a săgetat o durere în inimă și m-am repezit să-i pun picioarele unul peste altul, dar nu m-a lăsat, de durere. și mi-a spus că a ajuns așa din cauza celor răi pe la care a umblat să ne dezlege. și că sunt foarte răi. Ce-am făcut
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
asta nu e bine). Eu m-am întors la un moment dat și-l văd pe tata în poarta cimitirului: era mult mai înalt și mai legat decât fusese în corp fizic și eu m-am bucurat foarte, m-am repezit spre el și l-am invitat să dansăm, că nu mai dansaserăm demult împreună (trebuie să știți că tata era un dansator deosebit și el m-a învățat să dansez). Dar el a făcut un gest categoric de refuz cu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
copilul ei. Și mă rog și doresc din tot sufletul să înțeleagă și să se curețe. E păcat de fetița aceea frumoasă, luminoasă, preoteasă venită de Sus să cadă spiritualicește, numai pentru că timpul acesta îi îndeamnă pe toți să se repeadă după cât mai mulți bani, fără să mai privească și la cei de pe de lături. Păcat, fetița mamei! Eu îți doresc să înțelegi că înălțarea spirituală face incomensurabil mai mult decât orice pe lumea asta. Și încă ceva. Ești mamă, învață
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
rețete, rezultate de la analize, numere de telefon etc. Doctorul se întoarse nervos, Bărbie sări să culeagă hârtiile, iar Lucy se aplecă spre podea după un carnet. În clipa aceea agață cordonul telefonului și-l trânti la podea. Speriată, fata se repezi după telefon, dar calcă pe un cantar care se înclină și căzu peste vaza din colț. − Oprește-te! strigă doctorul, iar Lucy se opri la perete, agățându-se de dulăpiorul cu medicamente. Tragedie: dulăpiorul căzu! − Astea nu sunt fete, astea
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
Și cu geamul deschis! Ia să intru să stau puțin comod. Și Lucy se instala în mașină, cotrobăi prin torpedo, se uită la CD-uri. − Ce cauți în mașina mea? se auzi deodată, si un doctor mare cât ușa se repezi la portiera. Lucy abia reuși să fugă. − Sper că mama a terminat. Mă duc la mașină. Dar mașină nu mai era acolo. Bărbie și Shelley ieșiseră de mult, o căutaseră pe Lucy și plecaseră crezând că Lucy luase autobuzul. Și
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
-l ia de acolo, a rămas fără răspuns. Știa precis că este undeva, într-o cetate medievală - Vătămata -, dar nu a putut să o „localizeze”. Mai apoi și-a întâlnit fratele mai mare, mort de aproape un an. S-a repezit spre el și l-a îmbrățișat strigând bucuros: „Eram sigur că nu a fost decât o moarte aparentă!” De fiecare dată, nici unul dintre cei duși nu i-a adresat vreun cuvânt. Abia acum le-a înțeles tăcerea, ca pe o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-i de moarte, ridică fruntea, închise un ochi în care se strecurase o picătură de sudoare și începu să rîdă spre ea și să facă fel de fel de strîmbături, pentru a o îmblînzi. Mă, că prost mai ești, îi repezi Ilinca aceste cuvinte total nepotrivite cu intenția Bărzăunului. Și asta l-a înfuriat rău. De ce mă faci prost, tu, găinușă? Tii, ce mare zarvă a stîrnit acest cuvînt în mintea Ilincăi! Nu era pentru prima dată cînd pocitania de Bărzăun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad și nimeri drept în brațele lui Virgil. Acesta avu senzația că strînge toată lumea nefericită la pieptul său. De bucurie îi dădură lacrimile și se străduia să-l ferească de colții lui Napoleon, care continua să latre și să se repeadă la el. Țibă de-aici, criminalule! strigă cît putu Bărzăunul. Vlad și Tomiță reușiră să-l alunge pe Napoleon și acum aruncau după el cu pietre, amenințîndu-l cu cele mai năprasnice torturi dacă se mai apropie de ied. Ilinca începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai strîns și începu să-l mîngîie și cu palmele și cu obrazul. Frumosule... dragule... scumpule... măi moțoflicule... O să te duc acasă și o să... Ba să-l ducem la școală, la colțul viu, propuse Bărzăunul. Ce te bagi tu? îl repezi Virgil. Ba-i cel mai bun lucru, interveni Vlad. La colțul viu îl putem vedea mereu și-l putem îngriji cu toții. Vlad nu și-a putut da seama însă cît de mult pierde în fața Ilincăi cu aceste vorbe! Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sa. Hai să dăm puțină apă iedului... După atîta alergătură... ar putea muri pînă-n sat. Nu-l vezi cît e de mic? În fața unei astfel de perspective, Ilinca cedă imediat. Hai, zise ea așezîndu-se în genunchi. Aduceți apă! Toți se repeziră să aducă apă. Dar toate sticlele erau goale. Și apoi... cu ce să-i dai iedului să bea? N-are nimeni apă? strigă cutremurată de presimțiri negre Ilinca. Mă duc să aduc eu o sticlă cu apă, zise Virgil. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-și aduseseră, așa că... Și tare greu îți mai pare că trece timpul cînd ți-i foame! Dar n-avea ce face și nu se împotrivi hotărîrii colectivului. Tomiță observă marea lui problemă și-i promise în taină că o să se repeadă el de-acasă pînă la poalele dealului să-i aducă o plăcintă. Chiar? întrebă Vlad cu ochii umezi. Pe-onoarea mea! Și fața lui Vlad se lumină ca un crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Și pește de unde prindem, dacă tot mergem ca nomazii? Ai răbdare! întîi să prind tritonii și pe urmă nu mi-i deloc greu să prind cît pește vrei. Uite aici, zise Virgil arătîndu-i un loc mai bun. Fugi încolo! îl repezi Bărzăunul. Nu vezi că-i plin de rădăcini peste tot ? Vrei să mi s-agațe cîrligul în ele? Hai mai departe! Și mai merseră iar o postată destul de bună, pînă ajunseră într-o pustietate de necrezut. Peste tot se înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
discuția lor care a avut loc exact a doua zi după sosirea Ilincăi: De ce-o faci pe căposul? l-a întrebat Virgil pe Vlad la un moment dat. Ce-ai vrut să demonstrezi aseară în stație, cînd te-ai repezit așa, ca hultanul, și ai luat sacoșa și geamantanul de la Ilinca și de la mama ei? Ai vrut să mă faci pe mine de rîs?... Crezi că eu nu eram în stare să le iau?.. Chiar așa de tîmpit mă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
le-ai luat? întrebă Vlad nedumerit că-i tras la răspundere cu atîta tărie și mai ales pentru o faptă care i-a adus laudele mamei Ilincăi. Cum, de ce nu le-am luat? Asta-i întrebare? Păi dacă te-ai repezit tu... Ce, nu mă văzuseși pe mine-acolo? Și ce dacă te-am văzut? Știi că ești bine?... Ce, eu n-aveam dreptul să vin acolo?... Nu vezi că ai creier de plastic? Ei, asta a fost, într-adevăr, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cumva ai glumit, ceea ce nu cred, pentru un asemenea răspuns meriți o statuie în mijlocul mlaștinii, să rîdă toate broaștele de tine! Vlad făcu ochii mari. O asemenea batjocură nu mai auzise niciodată din partea cuiva, darmite din partea Bărzăunului! Foarte nervos se repezi spre acesta, îl prinse de guler și începu să-l scuture cu putere: Mie-mi spui așa, bă harpacică?... O faci pe deșteptul cu mine? Tu, bă?... Că-ți fac nasul praștie! Iote-te, dom'le, unde ședea cunoscătorul! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mult mai ponderat: Ba n-o fac deloc pe deșteptul, așa să știi! Eu nu zic niciodată că știu ceva, pînă nu știu ca lumea! Atunci, spune, dacă știi! interveni și Virgil. Păi, lăsați-mă să spun, nu vă mai repeziți așa!... Aflați că răspunsul la întrebarea lui Virgil îl știu. Am citit, parcă anul trecut, o carte scrisă de... De tine, poate! rîse Vlad. L-l-lasă-l! se rugă Nuțu, curios să afle mai repede. Nu mai țin minte de cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
priveliște mai mult decît ispititoare. Se uitau cu toții și nu se mai saturau. Aici o să vin eu o dată, zise Bărzăunul, să prind păstrăvi și să-i frig pe piatră, ca atunci, cu tata... îs așa de buni, căă... Ptiu, îl repezi iar Vlad clătinînd din cap disprețuitor, că tont mai ești! Cum adică să-i frigi pe piatră, primitivule? Nu-i poți pune-n țiglă? Vlade... știi ceva? i-o-ntoarse Bărzăunul scărpinîndu-se cu năduf undeva, la spate, tu, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
au asigurat că nu-i vede nimeni și s-au ridicat hotărîți să plece. Nu pe-aici! le-a atras atenția Nuțu cînd a văzut că se îndreaptă într-o direcție nu tocmai bună. Fugi de-aici, mă ispravă, îl repezi domnul Nicanor. Pe mine mă-nveți tu?... Păi eu te duc cu ochii închiși și-n lună, mă, dacă-i nevoie! Înțelegi tu? Atunci de ce m-ați m-m-mai chemat pe mine? Vorrrba! îl puse la punct Nicanor și o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul. Cine o să ne creadă pe noi ? Vreți să ne-aprindem paie-n cap singuri și să ne punem rău cu tot satul? Ia uite-l pe cel care se are bine! chicoti Virgil. Ia mai tacă-ți pliscul! îl repezi Vlad pe Bărzăun cu destulă răutate. Totdeauna o faci tu pe mai deșteptul decît toți... Adică de ce-i proastă ideea mea, dom'le? Nu s-au mai văzut cazuri cînd adevărul a ieșit la iveală? Ce-avem de pierdut?... Scriem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
puteai să-i spui orice, dar să nu-l faci bîlbîit. De cum Tomiță pronunță acest cuvînt, mai cumplit ca o bombă atomică, se înfioră din cap pînă-n picioare, de parcă ar fi căzut într-un cazan cu apă clocotită și se repezi la Tomiță ca un hultan. Dar nu reuși decît să-l fulgere cu un pumn peste umăr, întrucît Tomiță, mai sprinten și nu prea încercat în asemenea ciocniri violente, începu să alerge din toate puterile. Nuțu nu se mai luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prin Cosmos, au fost înmuiați într-o zeamă de viață și amoniac. Insă cui îi va mai folosi? Dar omul cum va evolua în următoarea sută de ani cînd distrugerea ecosistemului este tot mai ireversibilă pentru viață? Unii se vor repezi să panseze cangrenele făcute Naturii, dar s-ar putea să fie prea târziu. Se va retrage iar în peșteri și grote? Cum va fi lumea, omul, în anul 2112? Va fi legată organic de locuință, energie, măncare, transport, climă, apă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să plecăm la școală, fără să spună nimic și se priviseră, în sfârșit, ușurați când ușa se închisese în urma noastră și tusea mea, pe scară, îi anunțase că ne îndepărtăm. Au așteptat să mai coborâm un etaj până s-au repezit unul de gâtul celuilalt, râzând în hohote și alintându-se cu numele din primii ani de căsnicie. Se priviseră, cum spuneam, cu căldură, cu descătușare, completându-și frazele, ca niște adolescenți fermecați unul de celălalt și de puterea lor de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]