1,325 matches
-
de oră - durata tinereții -, Încercând să se Înfrupte din delicioasele bucate epicureice. Și-a promis vag că va veni un timp când episoadele vor fi sudate laolaltă. Luni În șir a avut senzația că alternase Între a fi purtat cu repeziciune de torentul iubirii și al fascinației și a se roti Într-o bulboană, iar În bulboane nu simțise Îndemnul de a gândi, ci numai dorința de a fi luat de val, dus pe creastă și apoi aruncat din nou. - Toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bunicuți, agățându‑se de pantoful de drumeție al unuia dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te cheamă? Pupați‑mă‑n cur. Afară, Opel‑uri și Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile puternice înapoi în ceață, categoric ascultătoare, deși neîmblânzite, urmărindu‑și mereu țelul. În timp ce tramvaiul 43 se apropie greoi, huruind și străduindu‑se din răsputeri. Anna zace în suc propriu, mânjită toată, iar mămica se sfătuiește cu alte mame ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
localizez nici sursa acestor imagini, nici cu ce parte a trupului le receptam. În mod straniu, crâmpeiele acelea de imagini alcătuiau un scenariu, și Încă unul grandios. Vedeam o femeie târându-se În patru labe; chipul ei se schimba cu repeziciune; putea fi Keiko Kataoka, Reiko sau la fel de bine putea fi una din prostituatele caucaziene pe care le plătisem la New York. Putea fi chiar mama mea. Femeia Își sumețea fundul, cu privirile rușinate pironite În pământ, cu un zâmbet În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bine Getta 2, că robotul comandant Felix S 23 se răsuci brusc pe dreapta, bâiguind prin somn: „Adicătelea, faci pe niznaiul cu mine, ’ai? Unde ai ascuns, mă, plugul, parastasul cui...” și restul cuvintelor se pierdură într-un mormăit. Cu repeziciune, Dromiket 4 sări înapoi la locul său, iar Getta 2 scoase cât ai clipi din ochi caseta de înaltă tensiune din spatele lui Stejeran 1. Acesta încremeni pleoștit, cu ochii deschiși, în care mai licăreau câțiva volți. — Trebuie să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu ea însăși, darămite cu natura din jurul său pentru a cărei diversitate se pare că divinitatea ar trebui să își ceară scuze în mod repetat. Indiferent însă de echilibrul precar în care se află umanitatea, iată că se apropie cu repeziciune anul 2014 și pretutindeni începe să miroasă deja a campanie electorală și minciuni. Aleșii neamului își agită din ce în ce mai furioși cozile aranjate la dungă în saloanele de lux, de regulă, ale străinătății, încercând să stoarcă fonduri bănești din aproape orice. Și
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
încordat puternic. Nu o văzuse nici pe stradă de câtva timp. I se părea că e mai frumoasă decât o știa și era elegant îmbrăcată. Privirea i s-a îngustat sub sprâncenele încruntate și amintirile i s-au derulat cu repeziciune pe fondul zbuciumului sufletesc ce-l răvășea. „Te-ai înțolit, f...i morții mă-tii! Pentru cine te-mbraci mișto? Ai tu pe cineva. L-oi fi avut de când erai cu mine... Ah, f...i gâtu’ mă-tii, ți-l
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
răspuns imediat. Întrebarea a trecut pe lângă el. Privea fața prietenului său trecând prin ea dincolo, departe de pereți. Pentru câteva fracțiuni de secundă a intrat cu privirea în vechiul apartament, în baie și în dormitor. Imaginile i se perindau cu repeziciune de parcă totul s-ar fi întâmplat acum și aici. Se revăzu ținând-o strâns în brațe, acoperind-o cu sărutări, dezgolind-o. „Ufff ...de n-ar fi fost scena aceea care m-a urmărit atâta vreme!”Zâmbetul i se transformă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > URME DE DRAGOSTE - CAP. II / 2 - Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Deși toate aceste manifestări s-au derulat cu repeziciune, aproape de neobservat, Gogu a surprins pe fața prietenului său trecerile succesive de la o stare la alta. Obișnuit cu ritmul extrem de rapid în care realiza tot felul de jocuri și figuri în computer, a zâmbit pentru moment, imaginându-și figura lui
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
pază în acea noapte, spuse: - Urgent, coborâm de la cabană! - Am înțeles, răspunseră toți mecanic. Nu mai era timp de vorbe. Pentru toți, ordinul a sunat scurt, ca o plesnitură de bici. Și nu însemna decât pericol; amenințarea se apropia cu repeziciune. Inutil au încercat să scape de Securitate. *** De câteva luni, cabana „Diana” era refugiul unui grup de tineri care a îndrăznit să ceară drepturi elementare-drepturi prevăzute până și în Constituția comunistă. Mereu erau încălcate de autorități. Acești tineri au aderat
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
un amestec bine surprins, de îndrăzneală și de obrăznicie, în acea expresie care pare a se înfrunta cu o alta, cea a spectatorului concupiscent. Obrajii zeului sunt îmbujorați, iar fundul este tratat cu roșeața sugestivă a sângelui care curge cu repeziciune prin vine. Și mai ghiduș, un alt amoraș, trimis să deștepte sexualitatea, încercă să supună, chinuind, o fetiță. Aripile de înger sunt aici convenție pură. Ce se întâmplă azi cu corpul îmbătrânit, al cărui vestmânt poartă nenumăratele mărci ale decrepitudinii
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
rabde altcineva. Moartea artistei Ana Barbu trebuia să mai aștepte! A venit prea devreme și ne-a dovedit că revine întocmai atunci când răzbim, uitând-o! Ana Barbu ne-a părăsit, părăsită fiind la rându-i de propria viață, epuizată cu repeziciunea fulgerului... Fără preget și-a dat neantului zilele, secundă cu secundă, și a zidit, ca să lase în urma ei, cântece pentru cei rămași! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Ana Barbu Suflet luptat de cruzimile bolii / Aurel V.
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]
-
sau, care reușise între timp să se prindă de stâncă și să se așeze într-o poziție în care putea să-și susțină companierul. Cineva care a văzut totul a anunțat echipele de salvare care fiind în apropiere veneau cu repeziciune, însă în momentul când erau aproape au văzut cu stupoare că cel de-al doilea alpinist s-a prăbușit în prăpastie. Au coborât pe acel versant de gheață și l-au salvat pe primul alpinist, însă când au cercetat funia
O MOARTE TRAGICA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363051_a_364380]
-
articulat, vorbele, în loc să-l ajute pe om, au devenit călcâiul vulnerabil, slăbiciunea lui. Și ce spectacol babuinic mai este slăbiciunea omului! Pe când lupul... ehei, lupul, da, are demnitate Dar de unde-i vine oare omului această slăbiciune? Gândurile Letiției derulau cu repeziciune imaginile zilelor trecute, până când stop-cadrul se fixă pe imaginea spinărilor de ceară, observate până atunci de atâtea ori, dar căreia nu-i acordase vreodată semnificație. Cum de nu realizase oare că omul se transformă, se metamorfozează treptat, când văzuse cum
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
picioare și se deplasau din ce în ce mai dificil? Ba, chiar undeva, văzuse o știre că o familie întreagă, nu se mai putea deplasa deloc în poziție verticală. Să fi fost oare, primele semne ale unei regresii treptate? Îi trecură prin minte cu repeziciune câteva din cauzele posibile ale transformării ireversibile, știind că funcția creează organul și că ceea ce este nefolosit se atrofiază, sau că folosit inadecvat sau în exces se transformă, dar gândul la urmările imediate ale metamorfozei o făcu să renunțe la
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
romanii! „Noi de la Râm ne tragem!” a zis cronicarul. Ce știa bietul pe atunci? Pentru mine, formarea poporului român nu s-a încheiat. Mi-am dat seama de lucrul acesta după scăparea la libertatea postdecembristă. Când am luat, cu o repeziciune demnă de o populație și nu de un popor, comportamente, obiceiuri, cuvinte de pe alte meridiane și paralele. Se dovedește, o dată în plus, apetitul teribil al indigenilor spre limbile străine. Brânză, barză, varză, fiind rostite, cu mândrie patriotică, doar pe la sărbători
NOUA TABLETA DE WEEKEND (49): FORMAREA POPORULUI ROMÂN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363507_a_364836]
-
se mai întorc. Erau... Au făcut poza de final. Am coborât de pe scenă cu brațele pline de flori. N-am putut să nu hălăduiesc cu gândul la anii mei de liceu. Cu greu îmi stăpâneam lacrimile. Imaginile se derulau cu repeziciune, ca un râu grăbit să ajungă la matcă. Și nu știu cum... mi-a apărut în fața ochilor ( ca și cum ar fi fost aievea) o imagine ce mă urmărește de multă vreme: mama, de mână cu fiul meu, care avea în jur de 6
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un cuvânt poate să înfășoare ca o pânză de mătase un suflet sau îl poate plesni ca un bici!; un cuvânt poate să treacă în repeziciune de fulger, din ureche în ureche, ori poate rămâne bătut în cuie de eter la dosarul conștiinței, de unde cleștarul inimii se poate să se chinuie zile ani sau o viață să îl smulgă, analizându-l ca repulsiv... dar poate să
MARILENA ROTARU. CUVÂNTUL REGELUI N-A FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ŞI VID de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362353_a_363682]
-
carte de identitate a elevului, rezonă Mira. Știa că așa era și înainte de război, și după... până-n ’89. Acum, elevii de liceu, în majoritate, se legitimează prin vestimentație insolită, prin limbaj și comportament frivole! Ei, ce gânduri o electrizau cu repeziciune pe Mira în această dimineață! Ajunsă la Mira-Mică, reintră în rolul de recuperator al mătușii. Debută în monologul din acea zi cu rememorarea activității școlare a Marietei. Pomeni de norocul de a fi funcționat într-o școală foarte bună, cu
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
să mă iertați! spuse centurionul. -Spune Gaius! -Cu ce scop m-ați chemat aici? -Nu voi fi ascuns Gaius. Trebuie să-l găsim pe acest Iisus. Mort sau viu, fiindcă zvonul că acesta a înviat, deja s-a răspândit cu repeziciune în oraș. Gaius tăcu și își întoarse capul, iar Simbinacus înțelese că centurionul nu dorea să vorbească. -Procuratorul Ponțiu Pilat vrea să afle cu orice preț ce s-a întâmplat cu corpul lui Iisus, Gaius. Sunt doar două posibilități. Dacă
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
că este privit în acel fel, omul îi spuse râzând: - Acu Mitre, hai să te duc la Moșu’, să văd și eu dacă-i adevărat că ți-a promis că-ți aduce lemnele pân’ după anu’ nou! Și cu o repeziciune de necrezut, câinii întoarseră sania spre pădure și o luară la goană. În urma ei, nămeții rămâneau dungați și goana câinilor, făcea ca neaua să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
abia venise, și gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții albi erau taiați cu repeziciune de șinele saniei și-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin. Ziua se dăduse ușor la o parte în fața nopții, și pe cer începuseră să licăre câteva stele. O
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
jurnal. Și asta nu pentru că nu aș vrea, dar pur și simplu în ultima vreme nu am prea avut timpul fizic să o fac, fiind veșnic ocupată cu tumultoasa viață de emigrant londonez. Având în vedere că se apropie cu repeziciune Crăciunul și finalul anului, ar fi cazul să mai relatez câte ceva despre ce s-a mai întâmplat în ultimele săptămâni. Bineînțeles, sufăr de aceeași problemă veșnică, inspirația... (oare o fi normal!?) care după așa o pauză lungă mă cam lasa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362443_a_363772]
-
jurnal. Și asta nu pentru că nu aș vrea, dar pur și simplu în ultima vreme nu am prea avut timpul fizic să o fac, fiind veșnic ocupată cu tumultoasa viață de emigrant londonez. Având în vedere că se apropie cu repeziciune Crăciunul și finalul anului, ar fi cazul să mai relatez câte ceva despre ce s-a mai întâmplat în ultimele săptămâni.Bineînțeles, sufăr de aceeași problemă veșnică, inspirația... (oare o fi normal!?) care după așa o pauză lungă mă cam lasa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362443_a_363772]
-
o pe Ioana. - Copil rău ce ești, treci la culcare, nesimțitule! Nu trece zi fără să mă superi cu ceva. Asta‑i cocină, sau dormitor? Nu poți păstra curățenia orice ți‑aș spune eu, se descărca Ioana în timp ce aduna cu repeziciune resturile lemnoase împrăștiate prin toată încăperea. - Ce vrei, domne, ce ți‑am făcut eu? Da’ ce, n‑am voie să mă joc? Meșteream ceva, ce știi matale! i‑a răspuns băiatul, destul de obraznic și nepăsător, în timp ce‑și ascundea briceagul în
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
provocarea supremă a vieții și aici este vorba de alegerea fiecăruia. “Să cazi până atingi adâncul dezolat”. / De / cealaltă parte lațul ucigaș / fără pentru ce nici pentru cine”. Atingerea acestui punct-limită ca într-o peliculă pe care se succedă cu repeziciune imagini-blitz din propria viață, constituie însă și prilejul/motivul/pretextul pentru a-ți declina crezul artistic pentru care ai trăit și luptat înbtreaga viață: “Trebuie să scrii ca într-un legământ / săpând în umbră, cu lumina înăuntru” (III). Citându-și
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]