14,075 matches
-
altul periculos de mult, pentru ca apoi să se respingă violent, ca și cum s-ar atinge în puncte cu polaritate comună. Mult mai interesantă este solitudinea lui Pavel. Iubirea lui pentru Raluca este exclusiv rodul singurătății, al așteptării și al rememorării unor replici și gesturi. Automotivîndu-se în permanență pentru telefoanele și întîlnirile de a doua zi Pavel ajunge dependent de prezența Ralucăi. Iar dispariția definitivă a acesteia după o singură noapte de amor îi bulversează total rosturile existenței. În a doua sa parte
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
doi autori este al lui Teodor Șușman, care în perioada interbelică fusese primar al comunei Răchițele, din Munții Apuseni, iar după instaurarea comunismului a devenit conducătorul unui grup de partizani. Volumul are un evident caracter polemic; el a apărut ca replică la o altă carte, Suferința nu se dă la frați, scrisă de istoricii clujeni Cosmin Budeancă și Cornel Jurju și apărută în 2002. Răchițeanu și Boc îi acuză pe cei doi istorici că i-au creat lui Șușman o imagine
O altă față a luptei împotriva comunismului by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10408_a_11733]
-
sare. Consecințele nu sînt dramatice. Nici o victimă nu e nici măcar spitalizată. Baltagul sau cuțitul, cu care personajul lui Slavici își ucide soția în Moara cu Noroc nu funcționează aici. Ion al Glanetașului este ucis de rivalul său cu sapa. În replică, Udubeașcă este bătut periodic, dar se duce din nou la adversar și primește încă o porție. Nici o fractură, nici o comoție. E și ăsta un punct de vedere. Mai violent decît Moromeții, la Preda, e un universitar, Petrini. Aflat la muncă
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
sfatul autorului, cam de sus: "Exasperat, aș vrea să le spun acestor traducători-trădători o vorbă din Povestea poveștilor (de ce nu Povestea p..., domnule Bucurenci, dacă tot vrem cuvinte fruste și nu edulcorăm originalul? n.Cronicar)". Urmează citat un schimb de replici cucoană-țăran, în care cucoana evită cuvîntul, iar țăranul îl spune și apoi concluzia lui D.B.: "Așadar, p... vreți să ziceți, dragii mei traducători, nu fofoloancă sau ștromeleag și nici altă găselniță-moartea-pasiunii, și p... vă rog frumos să scrieți de-acum
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
împușca iubitul ce trăgea către albi, soțul denunțându-și soția și vice-versa? Și cum să nu-ți forțeze acordul ideea de tragedie optimistă? Adică unicul concept ce scăpase anticilor elini? Deschideam câte un voluminos roman, ochii îmi cădeau pe o replică: "Ivan Vasilievici, ești un fățarnic!" - și închideam cartea numaidecât. Mi se întâmplase că pe la 11-12 ani - fatidică vârstă? - dădusem peste un roman aparținând romancierului, probabil irlandez Liam O^Flaherty, intitulat Ceață la Dublin. Un delator se strecura dintr-o secție
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
implică pe fratele său în afacere - lui, warbizz-ul îi e fatal. Scenariul lui Andrew Niccol (și regizor) s-ar putea să fie prea mult pentru amatorul de mall, tocmai din cauza umorului negru împins foarte departe. Pe de altă parte, verva replicilor din voice off e suficientă să te țină alert. Plauzibilitatea variază, de la o imunitate parcă puțin trasă de păr la un mini-bombardament cu statistici, ceea ce dă un halo inegal lungmetrajului. Un alt element contrastant dintre cele două filme e de
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
la nivelul scenariului, mult diluată dar și consistent mai subtilă decît Traficantul de arme. N-are cum să nu îți pară rău de personajul lui Rowan Atkinson (vicarul din Little Wallop), care putea fi ceva mai sprințar, cel puțin ca replici. Și aici femeile dețin supremația. Mostră: "Nu poți omorî oamenii doar pentru că nu ești de acord cu ei!" la care se răspunde cu "Asta-mi spuneau tot timpul doctorii. Niciodată nu puteam cădea de acord asupra acestui subiect". Oricum, văzînd
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
doar de comunicarea cu sine însuși. Toate afirmațiile din carte sunt convingerile sale intime, nenegociabile, de care cititorul poate cel mult să ia act, eventual pentru a înțelege mai bine personalitatea (exacerbată?) a prozatorului. Tonul sentențios nu lasă loc de replică, siguranța este totală, nu există nici o nuanță dubitativă, chiar dacă unele dintre afirmații ar trebui să comporte, cu siguranță, discuții. Gheorghe Crăciun nu intenționează însă să pună în discuție idei. El prezintă rezultatul finit al gândirii sale, propriile-i concluzii în legătură cu
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
recitit, în anotimpurile ușor nostalgice, cîntarea Bucureștiului pe note, sau despre Proust-ul din fiecare, între parole din Ionesco și viața pe Berthelot. Și-un Cuvier făcînd anatomia colțului de stradă, din poze și refrene. Plouă la Paris, plouă cu replici bruște, sacadate, de narator cu auzul bun. "Sînt zile în care aștepți să atîrni de o singură vorbă bună, ca de o frînghie." Să te salvezi, să mori? Să supraviețuiești. E rețeta Radu Cosașu, paradoxul gentil, ironia pățitului condescendent: "Mă
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
arunci oamenilor în față un asemenea adevăr crud, într-un fel de jocul de-a destinul, un joc poate pentru copiii de mâine ai României. Inventezi ceva numit Elisaveta Bam, o numești "operă bufă" - actorii toți cântă, nu-și rostesc replicile - și o servești, în porții mici, celor care au ochi să vadă, urechi să asculte, suflet să înțeleagă. Porții mici pentru că e un spectacol ce trebuie digerat și răsdigerat; căci simți nevoia să vii și să tot revii. De fiecare
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
GB care, la banii lui, chiar ar putea plăti ca să-și facă reclamă). Din articolul pe care i-l dedică Die Presse, Cronicarul a aflat ceea ce alții poate că știu deja: că Becali a pus să fie pictat într-o replică a tabloului Cina cea de taină a lui Da Vinci, el în rolul lui Isus, iar 11 fotbaliști plus un antrenor în rolul apostolilor. Tare am fi curioși cine a fost pictorul și cît a luat pentru această capodoperă. Citatul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
îl tachinam mereu pe chestia basarabencei, Ludmila, parcă, din Un port la răsărit. Când cei doi amanți, locotenentul și ea, stau în pat, dimineața, după o noapte năpraznică de amor, și când fata, somnoroasă încă și ciufulită, mormăie, printre căscături, replica celebră: Dar noi doi nici n-am făcut cănăștință..." De zeci și zeci de ori repetată de mine... Tudoran râde, timid; ca și cum nu el ar fi autorul; și lasă capul în jos, vinovat... Că a făcut revelionul singur; că s-
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
Numele acesteia - nu era un magazin de opticale -, nimeni nu-l cunoștea cu precizie, însă convențional i se spunea Securitate. Semnai de primire, când și când reveneai, pentru retușuri. Cunoscut al casei, intrai într-o lume ce furnizase o faimoasă replică personajului caragialian Tipătescu. Necruțătoare cu adversarii, pe care, după poftele diriguitorilor, aci îi extermina, aci îi marginaliza, de o manieră lucie, Securitatea era, în schimb, o mamă exemplară pentru cei care, încă din pruncie, îi supseseră cu lăcomie mamelele, precum și
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
dar a conservat integral nostalgia originii sale. în asemenea condiții, o posibilitate mereu deschisă, sinonimă în definitiv cu fatalitatea genetică, este parcurgerea drumului invers, adică întoarcerea rîului la izvor. Istoria Partidului Liber-Schimbist este o amplă notă de subsol la o replică a Scrisorii pierdute. Destinul operei lui Caragiale, la peste un secol de la plămădirea ei, înregistrează astfel un avatar unic, pe care nici o altă operă nu l-a trăit pînă astăzi și e improbabil că-l va trăi în viitor. G.
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
Ulterior, s-a dovedit că respectivul locatar avea balconul în curtea interioară a blocului, fără vizibilitate la șantier, așa cum se subînțelegea din imaginile prezentate. Patriarhia Română mai declară în comunicat că nu a primit niciun răspuns la repetatele drepturi la replică și sesizări trimise către conducerea Știrilor Pro TV despre diversele materiale realizate de Adriana Stere pe subiecte care implicau instituția în cauză. De aceea, Patriarhia se folosește de recentul comunicat pentru a solicita conducerii departamentului de știri ProTv „să revină
Două evenimente care ridică noi semne de întrebare cu privire la deontologia jurnalistei Adriana Stere, de la Ştirile Pro TV [Corola-blog/BlogPost/94303_a_95595]
-
istorie și contributor MASIV la etnogeneza popoarelor europene (...), EXPORTATOR DE CULTURĂ prin amprenta decisivă lăsată (...) asupra culturii europene...”. În al doilea paragraf, Dumitru Ioncică își înfige, temerar, degetele în beregata noastră, a cititorilor, afirmând tranșant și dezarmant, lăsându-ne fără replică: ,, Dacă un asemenea demers ar fi venit din partea unui istoric român, în mod sigur, acesta ar fi fost taxat drept paranoic și ar fi fost trimis la tratament sau, în cel mai bun caz, ar fi fost ignorat cu condescendența
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
exclusiv Echipa, ansamblul componenților acesteia, care se impune să funcționeze perfect, ca un ceas elvețian Schaffausen - dacă nu cumva până dincolo de perfecțiunea terestră îndeobște acceptată. Văzând în automatisme, în repetitivitate chintesența teatrului ionescian, autorul montării scenice selectează o avalanșă de replici scurte, reluate - în spectacol - parcă la infinit, speculând astfel însăși o practică a lui Eugen Ionescu, cultivata în Rinocerii prin repetiții de genul: “Ca să vezi! (...) Ca să vezi! (...) Ca să vezi!” (de șapte ori), “Un rinocer! Un rinocer și gata. Un rinocer
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
primului tablou al actului al doilea), “Morală” (cuvânt reluat, în piesa, de șase ori). Acest comportament papagalicesc constituie anticiparea celui al roboților, al globaliyarii de acum. Numai că Robert Wilson nu se rezumă la acestea. El selectează alte și alte replici succinte, cu finețea chirurgului care operează nu cu tradiționalul bisturiu, ci cu tehnică/ tehnologia secolului al XX-lea: laserul. Suntem tentați să precizam: laserul vagului, citându-l pe Marin Sorescu, laureat al Premiului Herder. Artistul vizual ignoră indicațiile scenografice ale
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
de text ale piesei: “Bună dimineață”, Pis-pis”, “S-aștept”, “Nu-mi place s-aștept”, ”Pis-pis”, “Cămașă ta”, “Pis-pis”, “Calculez”, “Fă un efort de voință”, “Pis-pis”... Totul, pe fondul grohăitului copleșitor, încât nu mai ai timp să te întrebi: cioburile de replici sunt punctul, iar mugetele rinocerului - contrapunctul acestui concert animalic? Ori viceversa... Starea de isterie devine contagioasă aproape instantaneu, atât de contagioasă încât cele 13 căpățâni (ce simbolizează tot atâția rinoceri) cu priviri tâmpe, țintind toate punctele cardinale și toate subpunctele
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
cele 13 căpățâni (ce simbolizează tot atâția rinoceri) cu priviri tâmpe, țintind toate punctele cardinale și toate subpunctele acestora, căpățâni răsărite din mlaștină devoratoare (infern, purgatoriu? plasat în fosa) intra în jocul acustic asurzitor din spatele cortinei și reiau la nesfârșit replicile trunchiate. Peste culmea vacarmului isterizant țâșnește sunetul unei orgi electronice. Să fie contrapunctul (catolic) la neauzitul/ nesesizatul dangăt de clopot prescris de dramaturg ?!... Cortina roșie se ridică brusc și, pe fondul grohăitului apocaliptic, asistăm la intrarea în scenă, din laterală
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
sonore (mugetul și sabia acustică a orgii), poate înflori o nebănuita poveste de amor. Dânsul “felinelor” (Doamna Boeuf/ Mirela Cioaba, Soția băcanului/ Tamara Popescu), care prevestesc, parcă, primul act criminal al rinocerului (strivirea pisicii), este înfășurat în salul insolit al replicii acuzatoare: “Nu mai vrea să cumpere de la noi... Nu mai vrea să cumpere de la noi...”. În sfârșit, intră în scenă Berenger - neras, nepieptenat, cu hainele sifonate: “însăși imaginea neglijentei” - subliniază Eugen Ionescu, care, pentru a-i păstra doză necesară de
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
violoncel astral, acest mare actor european, singurul din România care a jucat o stagiune întreaga la Londra, în Furtună de Shakespeare, citește (că într-un dicteu automat, ca și cum le-ar scrie chiar atunci, în fața spectatorilor) 99 la suta din toate replicile piesei Rinocerii. Lui Ilie Gheorghe îi revine, așadar, acest rol insolit, dar și acela al Logicianului, pe care dramaturgul l-a gândit că alter ego al său. Îndrăznim să afirmăm că omul de artă nord-american a amânat 44 de ani
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
cheile spectacolului sau, poate cea mai importantă, a descoperit-o Robert Wilson în următoarele precizări ale lui Eugen Ionescu din preludiul actului ÎI: “Câteva secunde după ridicarea cortinei, personajele rămân imobile (s.n.), în poziția în care va fi rostita prima replică, un moment de genul ”tableau vivant“ (la fel trebuia să se întâmple și la începutul actului I). Stârnindu-ți fiori reci ca gheața, pe șira spinării, făcându-te să respiri aerul rarefiat al unor lumi extraterestre, în care Timpul pare
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
ci gri-rinocer - avertisment straniu, insă nedescifrat și neluat în seamă de cei ce ocupă vremelnic scenă vieții. Cu o voce când difuz caldă sau neutră, cănd oraculara, ori sinilie și rece -, actorul Ilie Gheorghe (Eugen Ionescu) da cep șuvoiului de replici din piesă. Limbajul celorlalți interpreți este, aproape exclusiv, gestual și corporal. Nesfârșitul fuior de vorbe ține locul scrisului din filmele mute. Se succed rapid scenă cravatei (lat existențial), a pieptenului, a oglinzii... În rolul lui Berenger - aparent mutilat de Robert
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
spectatorului libertatea de a desăvârși (cu/ în imaginația să) montajul, de a complini producția lui Robert Wilson cu secvențele de trecere. Pe fundalul imens, adulmeca frenetic un rinocer, căutându-și hrană. Actorii (dotați, fiecare, cu microfoane la vedere, pentru că sonoritatea replicii să-i cutremure pe spectatori, iar sunetele onomatopeice sau mugetele să atingă măcar pragul de 120 de decibeli) se duelează repetând, ca un tonomat stricat, replici aiuritoare de tipul ,,Câte picioare are o pisică?“... Tabloul scenic următor frapează prin mesele
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]