399 matches
-
rapid, în fraze scurte, concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor - chiar trăsnite, neobișnuite, absurde, fanteziste - se pot face asociații în legătură cu afirmațiile celorlalți, se pot prelua, completa, transforma, fără referiri critice. 3. Totul se înregistrează în scris, pe tablă, flipchart, video, reportofon. 4. Se lasă o pauză (15 min. / o zi) pentru „așezarea” ideilor. 5. Se iau pe rând ideile emise, se grupează pe categorii (simboluri, cuvinte - cheie). 6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcție de categoriile de idei listate, pentru dezbatere. Dezbaterea
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
acestui capitol, selectați 30-50 care sunt cele mai relevante și pregătiți-vă să le folosiți numai când este nevoie pentru a continua interviul. Asigurați-vă că știți să utilizați echipamentele de înregistrare și că acestea funcționează bine. Camerele video și reportofoanele sunt destul de complexe și merită să vă rezervați timp, înainte de realizarea interviului, pentru a vă familiariza cu ele și a le verifica funcționarea. Echipamentele sunt aliații noștri, trebuie să le cunoaștem bine și nu ne vor cauza probleme. Există numeroase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cunoaștem bine și nu ne vor cauza probleme. Există numeroase exemple în care interviuri valoroase s-au pierdut din cauza utilizării greșite a unor echipamente în perfectă stare de funcționare. După începerea interviului și când acesta decurge firesc, puteți uita de reportofon până ce veți schimba caseta. Interviul va fi chiar mai reușit dacă le acordați timp și persoanelor intervievate să se pregătească. Acestea ar putea dori să-și reîmprospăteze amintirile și să-și organizeze ideile înainte de înregistrare. Ați putea chiar să le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Studs Terkel este implicarea persoanei în ceea ce se va întâmpla. Chiar dacă vă cunoașteți perfect aparatura de înregistrare, ar putea fi de folos să-l faceți pe povestitor să se simtă util permițându-i să vă ajute la reglarea sau testarea reportofonului înainte de a începe efectiv interviul. Acesta va decurge cu atât mai bine cu cât povestitorul simte că este util și că participă activ la proces (Hofer, 1991). Ar putea fi util chiar să vă plimbați un pic prin jur, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ceva de genul: „Astăzi este 1 iulie 1996 și începem interviul cu Jane Clark la domiciliul acesteia din Cornish, Maine. Mă numesc Robert Atkinson și înregistrăm caseta cu numărul 96.7a”. Aceasta poate servi și ca o verificare finală a reportofonului înainte de a porni înregistrarea. Apoi, lipiți pe partea A a casetei o etichetă cu aceste informații și începeți interviul. Asigurați-vă că ați făcut același lucru și cu partea B a casetei și cu a doua casetă, dacă o veți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
autori diferiți. Toate beneficiile sunt împărțite în mod egal între cei care au contribuit la carte. Astfel, nu se va putea vorbi despre vreo exploatare a povestitorului în beneficiul autorului. Este, de asemenea, dreptul povestitorului să spună anumite lucruri cu reportofonul închis, care nu apar pe casetă, și să citească orice rezumat al povestirii, ca și rapoarte scrise despre povestire. În al treilea rând, stabiliți-vă clar obiectivele; scopurile, obiectivele și agenda interviului trebuie expuse integral și cu claritate încă de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
știi?”), sau clarificarea unui cuvânt sau a unei expresii care poate fi confuză în forma orală prin folosirea ortografiei corecte, prin corecturi gramaticale ori prin adăugarea „indicațiilor de scenă” dacă există anumite sunete semnificative (râset, oftat) sau gesturi pe care reportofonul nu le surprinde (de asemenea, dacă intervenția este destul de semnificativă, ar putea fi necesare parantezele explicative pentru a indica modificările și adăugirile). Dacă după a treia ascultare a casetei există încă părți neclare și neinteligibile, veți lăsa un spațiu liber
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
computerizat detaliat este disponibil pentru consultarea versiunilor electronice ale narațiunilor în cadrul Centrului. Dacă interviul urmează să fie publicat în format printat sau electronic, trebuie obținut acordul persoanei intervievate. Interpretarea La fel cum intervievarea înseamnă mult mai mult decât pornirea unui reportofon, interpretarea este mai mult decât un simplu raport. Scopul principal al investigării narative a vieții, conform opiniei lui Josselson și Lieblich (1995), este interpretarea experienței umane. Dar aceasta este o sarcină complexă, deoarece atât interpretarea, cât și experiență sunt termeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
to remember. Trenul te poartă înapoi cu bucăți de suflet lipsă. Ca și cum am sta întinși în iarbă și-am vorbi despre îngeri Acesta trebuia să fie un interviu. De vină pentru faptul că nu-l puteți citi nu e nici reportofonul, nici tipografia, nici Dumnezeu sau lipsa lui. De fapt, la ce bun să căutăm vinovați? Îmi transpiră palmele. Sonia îmi spune că trebuie să mă pregătesc pentru interviul cu cei de la Anathema. Am emoții ca înainte să fiu scoasă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
seama că sunt mai mult „Diana“ decât jurnalist. „In through the nose and out through de mouth.“ Facem exerciții de respirație împreună. Când simt că mi se liniștesc bătăile inimii, îmi iau mâinile dintr-ale lui și dau drumul la reportofon. În secunda următoare, uit că l-am deschis. Uit și de foile pregătite dinainte, uit și de întrebări. Îmi vorbește despre muzică la fel cum mi-ar vorbi despre iubire, iar ochii lui se luminează-n ochii mei. Gesticulează extatic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
celălalt capăt al mesei. Nici nu mai știu ce trebuia să-l întreb, cuvintele curg firesc, la fel cum s-ar rosti dacă am sta pur și simplu-ntinși în iarbă și-am vorbi despre îngeri. Închid într-un târziu reportofonul și plec zâmbind. Danny are dreptate. Există oameni pe care-i întâlnești atunci și acolo fiindcă așa trebuie. Iar lor nu le poți lua interviuri. Poți doar să le mulțumești în gând. Cos everything is energy and energy is you
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
jurnaliști între ei ori la telefon. Mda, Cristian Mungiu a devenit cavaler Jedi. Și mai sunt pe urmă lacrimile-n gât la auzul veștii că filmul lui Cristian Nemescu a luat premiul secțiunii „Un Certain Regard“, neputința de a vârî reportofonul în gura celor din echipa filmului, care erau și mai emoționați și simțeau și mai mult lipsa prietenului lor. Pe urmă, restul: șansa întâlnirii cu Gus Van Sant (foto), care mi s-a părut egal cu sine și când a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
prin finanțarea directă a unor publicații și edituri ale comunităților românești de pretutindeni, si/sau materială, prin donații de hârtie, cerneluri și alte materiale tipografice, aparatură de multiplicat și tipărit, de înregistrare audio și video, mașini de scris, aparate foto, reportofoane, calculatoare cu imprimantă și scaner, copiatoare, faxuri etc.; 7. sprijinirea redacțiilor de radio și televiziune în limba română prin : donații de aparatură și materiale de înregistrare și transmitere audio și video, casete audio și video, crude și înregistrate, compact-discuri, cărți
HOTĂRÂRE nr. 400 din 14 iulie 1998 pentru aprobarea modului de repartizare şi de utilizare a sumelor destinate acţiunilor prevăzute la art. 11 alin. (17) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121330_a_122659]
-
s" la sfîrșit, "s" la mijloc, după "a", după "b" etc., și în sfîrșit, înaintea lui "a", înaintea lui "b" și tot așa. Teza de doctorat a fost strălucită. Dar a continuat să aprofundeze tema și după aceea. Are un reportofon, mic de tot, dar vechișor tare. Cum te aude că spui un "s", te și înregistrează, pe stradă, la slujbă, la operă, peste tot. Veronica avea doar o singură prietenă mai bună, Mioara, care, ca și ea, își creștea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
repară televizorul de vreo două ore. Veronica intră volubilă. Buenos días a todos! Buenos días, Veronica, spune Mioara. Buenos días...s... (muncitorul voia să spună "señora" . Stai, strigă Veronica cît poate de tare. Întrerupt, cubanezul rămîne mirat, blocat. Veronica scoate reportofonul și se duce la muncitor. Hai, zi-i! Omul chiar că nu înțelege nimic. Reportofonul este împins sub nasul său. Domnule, mai spune o dată ce ai vrut să spui! Omul se retrage jenat, complet aiurit și bîiguie speriat: Dar n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Veronica, spune Mioara. Buenos días...s... (muncitorul voia să spună "señora" . Stai, strigă Veronica cît poate de tare. Întrerupt, cubanezul rămîne mirat, blocat. Veronica scoate reportofonul și se duce la muncitor. Hai, zi-i! Omul chiar că nu înțelege nimic. Reportofonul este împins sub nasul său. Domnule, mai spune o dată ce ai vrut să spui! Omul se retrage jenat, complet aiurit și bîiguie speriat: Dar n-am vrut să spun nimic... Cum n-ai vrut? Ai început să zici "buenos días señora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de pronunție a literei "s". Aa! Omul profită de o scurtă neatenție ca să-i facă Mioarei semnul că Veronica este "truli". Hai, mai spune o dată... Omul se conformă. Buenos días... señora. Nu, nu așa ai spus, răcnește Veronica. Îi îndeasă reportofonul în față că aproape îi ia nasul înainte. Dar nu știu ce vreți, se roagă omul. Spune cum ai spus atunci, erau trei vibrații în minus... Este speriat. Cu o forță uriașă, o împinge pe Veronica trîntind-o jos și o rupe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
feleșag“, adică după compatibilitate, respectiv incompatibilitate... „Radioalmanah“, 8 iulie 1995, ora 16,23 5. Respect Pare-se că „bârlogul“ meu, căci nimeni nu crede că e laborator, e „uns cu miere“. Am musafiri. Nimeni altul decât Aurel Brumă și... un reportofon. Nici eu nu’s singur: mai e și Cristina. Expeditiv, de pe reșou dispare aparatul de distilare și apare ibricul: azi e o zi bună, am café. Am să văd pe urmă și câte mucuri se vor aduna. Cu condiția ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
era vizibil clar, cum urcai în ierarhie discursul se nuanța și acesta era îmbrăcat și mascat cât mai frumos. Variabila gen nu avea semnificație foarte mare, doamnele generale fiind și ele la rândul lor misogine, chiar dacă au admis la închiderea reportofonului că au muncit de trei ori mai mult decât colegii lor bărbați pentru a ajunge în pozițiile respective. Una dintre respondentele mele cu nivel decizional ridicat și care ocupa o funcție civilă în cadrul acestei instiutții, mi-a relatat cum era
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
unei ființe, și din acest motiv este necesar, bazându-ne pe o postură corporală și respirație corecte și detensionate, să ne armonizăm, să ne echilibrăm și la acest capitol. În acest sens, este util să ne înregistrăm vocea pe un reportofon sau casetofon în două ipostaze: - prima ipostază este aceea a unei vorbiri normale; - a doua ipostază este aceea a unei vorbiri, având o postură corporală corectă, și o respirație corespunzătoare; Se vor asculta ambele înregistrări și se vor identifica eventualele
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
în special abdomenul inferior. Conștientizăm întregul corp, gradul lui de destindere și respirăm relaxat. Formulăm verbal diferite formule - sugestii pozitive și conștientizăm tensiunile din tonul vocii, armonia, încărcătura afectiv emoțională a mesajului transmis. Este indicat să înregistrăm zilnic pe un reportofon acest exercițiu și să comparăm la sfârșitul săptămânii diferențele ce apar de la o zi la alta. Prin practica perseverentă, vom reuși în scurt timp să dobândim o tonalitate armonioasă a vocii, adaptată circumstanțelor comunicării de zi cu zi. AFIRMAȚII POZITIVE
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
hrană - tot inventarul pelerinului. Dialogul nostru este unul foarte liber, m-au acceptat pe deplin în grupul lor, primesc o mulțime de sfaturi despre cum trebuie să-mi organizez pelerinajul, cum să mă îmbrac, cum să mă port. Din păcate, reportofonul pe care am înregistrat discuția noastră a sfârșit scur-circuitat și plin de apă de la ploaia diluviană ce a urmat în dupăamiaza acelei zile. Bunicile de pe lângă Adjud au toate copii și nepoți emigrați în Italia. Pe aceștia nu-i mai interesează
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Parascheva asupra celor din străinătate, ieromonahul primește un semn discret. „Doctorița C. din București vă caută și se grăbește”, spune o voce joasă. Părintele dispare rapid, apoi revine cu un aer satisfăcut. Îmi spune : „Păcat că nu aveți și un reportofon cu dumneavoastră, puteați să înregistrați chiar acum pe doamna, să vă spună chiar ea o minune”. Aflu apoi că doamna doctor are o fiică ce pregătește examenul de rezidențiat, un efort epuizant, iar din această cauză „și-a pierdut somnul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
La ieșirea din magazin, sunt controlat la sânge de agenții de pază. Motivul : am refuzat să depun într-un vestiar de la intrare rucsacul pe care-l aveam în spate, în care se găseau actele mașinii, aparatul foto, notele de teren, reportofonul, binoclul, în fine, toată mica mea avere de pelerin. Unul dintre cei doi agenți are capul ras, o cască în ureche, discretă, ca agenții CIA, și nu uită să-mi spună că a lucrat în securitate și în Germania. Apoi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vede cum reambalez obiectele din rucsacul pe care-l port în spate în saci de plastic, trebuie să iau măsuri de precauție, am încă viu în minte episodul din 2009, primul meu pelerinaj, când din cauza ploii torențiale am pierdut un reportofon și prețioasele înregistrări pe care le conținea. Când ajung la aparatul de fotografiat, fata începe brusc să zâmbească, rostind, cu ceea ce eu am simțit a fi o undă de simpatie creată ad-hoc între două ființe care „trăiesc” de pe urma pelerinajului : „Acum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]