455,265 matches
-
dezvăluie relația tensionată dintre autor și text. Vocea autorului îl dezvăluie pe acesta într-un mod dezarmant, fapt pe care îl savurăm cu plăcere atâta timp cât nu devine supărător prin stereotipii: percepția fizionomică a expresivității reprezintă sursa plăcerii la ascultare. Recitarea reprezintă, prin capacitatea de a face precizări cu privire la dinamică, pauze, accente și atitudini discursive, fixarea acelor lucruri pentru care nu există semne în limbajul scris. Performanța vocală este în felul ei tot o interpretare. Cel mai potrivit exemplu îl reprezintă Ernst
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
Recitarea reprezintă, prin capacitatea de a face precizări cu privire la dinamică, pauze, accente și atitudini discursive, fixarea acelor lucruri pentru care nu există semne în limbajul scris. Performanța vocală este în felul ei tot o interpretare. Cel mai potrivit exemplu îl reprezintă Ernst Jandl și prelegerile sale prin care reușea să atragă un public larg. În orice caz, afirmația că autorii sunt și recitatorii cei mai adecvați ai propriilor texte nu se adeverește în totalitate, după cum arată citirea operei lirice a lui
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
prin care reușea să atragă un public larg. În orice caz, afirmația că autorii sunt și recitatorii cei mai adecvați ai propriilor texte nu se adeverește în totalitate, după cum arată citirea operei lirice a lui Gottfried Benn. Vocea autorului nu reprezintă o certitudine în ceea ce privește înțelegerea textului. Citirea de către autor a textului este doar una dintre interpretările posibile și are de multe ori avantajul de a evidenția specificități pe care o lectură în tăcere nu le-ar revela: intenția prozodică, ritmul, intensificările
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
odată cu apariția gramofonului, scriitorii au fost îndemnați să se înregistreze, după ce, în a doua jumătate a secolului 19, fotografia și asocierea acesteia imaginii autorului devine un lucru obișnuit. Discurile erau folosite atât în scopuri pedagogice cât și estetice. Radioul a reprezentat continuarea acestor înregistrări sonore la un alt nivel, concretizate în orele dedicate scriitorilor, înainte ca televiziunea să adopte aceeași inițiativă. În acest sens s-a dezvoltat o estetică proprie a discursului care nu era nici expresia tradiționalei arte declamative, nici
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
muzică de cameră a rostirii, care nu ar fi fost posibilă în nici un alt mediu. Nu poate fi negat însă faptul că formele discursului oral, fie că acesta se desfășura în saloane de lectură, fie că era transmis la radio, reprezintă față de textul în sine o limitare a plurivalenței interpretative. Adepții structuralismului și ai deconstructivismului și-au exprimat tocmai de aceea anumite rețineri în acest sens. Prezentarea textelor sub forma discursului oral reprezintă într-adevăr un fel de fixare a sensului
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
de lectură, fie că era transmis la radio, reprezintă față de textul în sine o limitare a plurivalenței interpretative. Adepții structuralismului și ai deconstructivismului și-au exprimat tocmai de aceea anumite rețineri în acest sens. Prezentarea textelor sub forma discursului oral reprezintă într-adevăr un fel de fixare a sensului, "o monosemantizare a polisemantismului" la nivelul interpretărilor prin prozodie și artă recitativă, accente și tempo. Oare nu este pusă sub semnul întrebării întreaga concepție în ceea ce privește așteptările referitoare la actul de lectură care
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
asemenea obiecții s-ar putea aduce fiecărui spectacol teatral, fiecărei predici sau prelegeri. "Ça n'empęche pas d'exister!" am putea să strigăm împreună cu Sigismund Freud și profesorul său Charcot. Oare nu rămânem opaci în felul acesta tocmai față de ceea ce reprezintă "vitalitatea textelor", față de înlesnirea unor condiții diferite ale emiterii și receptării și a unor forme diverse de plăcere textuală? Oare nu reprezintă o simplă himeră căutarea unei înțelegeri adecvate a textului redus la simplul act al unei lecturi în tăcere
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
strigăm împreună cu Sigismund Freud și profesorul său Charcot. Oare nu rămânem opaci în felul acesta tocmai față de ceea ce reprezintă "vitalitatea textelor", față de înlesnirea unor condiții diferite ale emiterii și receptării și a unor forme diverse de plăcere textuală? Oare nu reprezintă o simplă himeră căutarea unei înțelegeri adecvate a textului redus la simplul act al unei lecturi în tăcere?
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
caricaturală, neegalată de nici un blam ce i s-ar putea aplica din exterior, diriguitorul, de pînă în 1989, al hebdomadarului rău famat, Luceafărul, răsfrînge în paginile sale fuziunea celor două totalitarisme, de stînga și de dreapta. Altfel spus, fenomenul ce reprezintă, după spusa unui politolog american, "ciuma" actuală a Estului. Ca o expresie a numitorului comun ideologic, criticul învinuiește categorial, referindu-se nu la individ, ci la grupuri etnice, reprobate în întregul lor. De asemenea învederează mentalitatea conspirativă a totalitarismelor, bănuind
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
și râde ori de câte ori un altul trage apa" (Hristosul de tinichea). Dracii în biserică este povestea unei biserici din Almaș-Săliște care a scăpat de demolare în perioada comunistă, dar avea pe un zid o pictură în care infernul și păcatele sunt reprezentate apocaliptic printr-o erotică scabroasă à la Brueghel. Zidul pictat în 1808 este atracția...babelor plictisite de slujbă religioasă și preotul e nevoit să-l acopere cu un covor. Umorul e suculent. I. Nesfântu este foarte aproape de cum ce ar
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
Listei... la editura Aula din Brașov, în colecția coordonată de Al. Cistelecan, gestul colegilor mei din mai multe generații m-a emoționat cu atît mai mult. Și m-a obligat să reflectez la cîteva lucruri, între care cel puțin unul reprezintă o veche preocupare a mea, dacă nu chiar o obsesie. E vorba de limitele în timp ale "actualității" actului critic. N-am în vedere atît receptarea acestei actualități de către cei care ne citesc, cît, mai ales, capacitatea noastră de a
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
sau doar așteaptă un nou împrumut de la FMI, publicistul ne atrage atenția: "Un tămbălău atât de mare la nivelul unei țări întregi pentru doar 70-100 de milioane de dolari apare ridicol și jenant." De ce? Pentru că "70-100 de milioane de dolari reprezintă nu mai mult decât ceea ce un club cu dare de mână și care se respectă plătește pentru achiziționarea a vreo doi fotbaliști de valoare." Dar nu este vorba doar de campaniile susținute cu surle și tobe pentru obținerea unor împrumuturi
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
atât de mult curtat!). Este vorba de tot ce s-a întâmplat după 1989, de întreaga epopee eroi-comică (și tragică) de peste un deceniu a vieții noastre politice care s-a soldat... cu ce? Cu un PIB (un produs intern brut) reprezentând doar 76% în raport cu cel din 1989! După ce au murit sute de tineri ca să-l dea jos pe Ceaușescu, după ce Bucureștiul a avut de suportat invaziile repetate ale minerilor, nemulțumiți de schimbarea stării de lucruri din țară, după ce atâtea partide s-
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
familiei, de către fiecare membru al familiei, până la intoxicarea cu politică până și a nou-născuților, după imensa risipă de energie și timp făcută de un întreg popor în încercarea de a-și moderniza existența, rezultatul este nu numai nul, ci negativ, reprezentând o pierdere! Am făcut atâtea sacrificii, timp de peste un deceniu, ca să ajungem să o ducem, din punct de vedere material, mai rău decât înainte! Și cine e de vină? Spre dezamăgirea semnatarului acestor rânduri (simpatizant al partidelor istorice reînființate), dar
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
care de la un moment dat se autoalimentează, este foarte elocvent și inteligibil explicat de Ilie Șerbănescu, unul dintre puținii publiciști de azi și competenți, și capabili să se facă înțeleși. Autorul este deopotrivă un specialist și un gazetar, combinație care reprezintă în momentul de față o rara avis. Avem specialiști care rămân în orice împrejurare prizonierii terminologiei lor inaccesibile nespecialiștilor, după cum avem gazetari cu aplomb, dar lipsiți de orice pregătire în domeniile asupra cărora se pronunță. Nu avem însă aproape deloc
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
împrejurare prizonierii terminologiei lor inaccesibile nespecialiștilor, după cum avem gazetari cu aplomb, dar lipsiți de orice pregătire în domeniile asupra cărora se pronunță. Nu avem însă aproape deloc buni cunoscători ai unei discipline înzestrați și cu talent de publiciști. Ilie Șerbănescu reprezintă una dintre puținele excepții. Noțiuni pe care le vehiculează toate mijloacele de comunicare în masă, dar pe care aproape nimeni nu le înțelege sunt definite de Ilie Șerbănescu într-o manieră simplă și edificatoare. Ce sunt arieratele? Nu sunt - cum
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
o datorie neonorată poartă numele de arierat întrucât se consideră a fi o plată în întârziere. Datoria este o stare financiară normală. Este asociată creditului, fără de care nu se poate concepe funcționarea economiei. Arieratul nu este o stare normală pentru că reprezintă o datorie restantă, adică ajunsă la scadență, dar neplătită. Un arierat (de pildă un consumator industrial nu-și plătește factura de electricitate) provoacă un alt arierat (compania de electricitate nu-și plătește furnizorul de cărbune), creându-se un lanț al
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
un alt nume, pentru că nu sunt plăți în întârziere, ci plăți care nu vor fi făcute niciodată." Clar, nu? Clar și dezolant. Cu atât mai dezolant cu cât în România, spre deosebire de ce se întâmplă în alte țări ale lumii, arieratele reprezintă echivalentul a aproape jumătate din PIB! Cât despre PIB... întorcându-se la cifre, care sunt mijlocul său predilect de exprimare, Ilie Șerbănescu ne explică: "La peste 10 milioane de persoane populație activă, Produsul Intern Brut al României trădează o productivitate
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
cât câștigă - după cum precizează tot Ilie Șerbănescu - un salariat din Vest în medie pe zi! " Exporturile românești - adaugă autorul cărții - sunt cele mai mici pe cap de locuitor din Europa. Și ceea ce reușesc să exporte 22 de milioane de români reprezintă echivalentul a ceea ce exportă doar 9 milioane de unguri sau ceea ce exportă doar 700 000 de olandezi." Am fi nedrepți dacă am exclama sarcastic "Bravos națiune!". Nu națiunea este de vină. în ceea ce numim generic "salariați occidentali" se includ și
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
Și, încă o dată, am picat prost, pentru că lumea aceasta, care se construiește după '89, este o lume extrem de dinamică și, de aceea, foarte greu de descris. Ne era mai ușor, probabil, înainte să facem filme despre starea de lucruri fixă, reprezentată de sistemul și ideologia comuniste. Trebuie să te gîndești foarte bine acum, cînd începi un film, ca acel film să nu aibă soarta unui articol de ziar: senzațional, astăzi, materie de spălat geamuri, mîine.
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
de referință freudiană al lui Laplanche și Pontalis și după cel "în dialect freudo-lacanian" coordonat de Roland Chemama la Larousse, cel de-al treilea tradus în ultimii opt ani (de remarcat că toate trei din limba franceză). O asemenea frecvență reprezintă un semn foarte bun pentru evoluția psihanalizei în România. Devine tot mai evident că după parcursul preponderent speculativ și aplicativ al anilor '90, am ajuns în prezent nu doar la un nivel al acumulărilor fundamentale, de o mai accentuată relevanță
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
pe nefericitul Capet! Și alte, vai, nu puține episoade de tristă, identică factură - să-i zic sud-est europeană? A socoti cu două măsuri, una pentru amici (oamenii tribului, cum spun niște subțiri intelectuali), și o alta pentru neprieteni, ce altceva reprezintă decât extremism? Ca unul care mă cunosc destul de bine știu că prima mea pornire este totdeauna instinctivă, cea de a doua de onorabilă raționalitate, de aceea și acționez cu un timp întârziere - iar când nu o fac, regret mai apoi
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
război absurd (cum e orice război, în ultimă instanță), unde Omul, practic, nu mai înseamnă nimic, decît o grămadă de carne vie peste o mină care poate exploda în orice clipă... Pe scena Oscarurilor, regizorul bosniac debutant, Danis Tanovic a reprezentat "Bosnia și Herțegovina"; de fapt, filmul e o coproducție franco-belgiano-italo-britanico-slovenă, numai bosniacă nu! No Man's Land a învins-o, așadar, pe Amélie, în cele mai mari bătălii ale Planetei Cinema: bătălia Oscarurilor și bătălia Cannes-ului. Și totuși, Amélie
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
mai degrabă infinitivul lung de la "a se confesa", nu i se întăriseră oasele, dacă putem spune așa, într-un substantiv-noțiune și încă într-unul plin de valențe filosofice și estetice. Iscodirea, sistematizarea și documentarea - cu acribie doctorală - a acestui gen reprezintă meritul Mariei Zambrano, poate nu întâmplător concretizat în plin război mondial (1943). Dacă e adevărat că acest gen se naște din biografie, se poate confirma că într-adevăr trecerea Mariei prin lume a fost de excepție, demnă de a unui
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
este acela religios; el poate fi religios-punitiv (incriminații sînt proiectați ca niște monștri ai Apocalipsului, de pildă), apoi desacralizant și, în al treilea rînd, satanizator. Acuzatorii marșează, de obicei, pe ideea de blasfemie pusă în cîrca celor acuzați, care ar reprezenta, astfel, o sectă de eretici. Sindromul liturghiilor negre este și el adus în discuție, uneori. Mefistofelizarea incriminaților este necesară, în acest registru, pentru a legitima suprimarea lor în forță (de acest lucru a avut parte, de pildă, manifestația din Piața
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]