451 matches
-
opus rezistență, cît pentru cei care, de departe, îi sfătuiau. Războiul din Irlanda a fost următorul, cu aceleași eforturi de a declanșa o luptă de clasă și destabilizarea morală a unei democrații constrînse să folosească, pentru a se apăra, mijloace repugnînd eticii sale, principiilor sale fundamentale, conștiinței sale. Războiul din Irlanda risca să se împotmolească și atunci violența se abate asupra Marii Britanii, o țară strîns legată de întregul sistem al Occidentului. Evenimentele din 1976-1977 sînt cunoscute: carnavalul populației originare din Antile
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
avea vîrsta înțelegerii, eu mă revoltam împotriva acestei autorități... La vîrsta de 13 ani mi-am spus: "Trebuie să găsesc un mijloc de a ieși din acest putregai care erau patronii, muncitorii, magistrații, polițiștii și alții. Toți acești oameni îmi repugnau ..." "Nevrînd să fiu nici exploatat și nici exploatator, am început să fur de pe tejghele ..." Dar toți teroriștii au practicat ceea ce ei numesc "reprize" adică jefuirea băncilor -, furtul din magazine în stadiul minor al devianței lor; incendierea sau distrugerea prin explozive
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
elaborate pe plan colectiv. Individul este, în acest caz, în același timp "unic și dependent". Se observă că ansamblurile dominate sînt compuse din persoane a căror identitate este omogenă și că cele dominante integrează indivizi cu personalitate diferențiată, cărora le repugnă ideea de "a face parte din...". Pe de o parte, identitatea socială este colectivă, pe de alta, este personală. Prima formă trimite la "un agregat de individualități relativ nediferențiate între ele"; cea de-a doua desemnează o "colecție de individualități
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
romanilor, Columna lui Traian o dovedește; nu pare că se vor modifica prea curând; oricare le-ar fi forma inițială, le sunt suficiente celor care le poartă, iar ăsta e esențialul. Pe scurt, populația e agricolă, orice artă manuală îi repugnă în afară de aceasta; nu este și nu va fi multă vreme industrială sau manufacturieră. Antreprenorii din industrie (ne referim la fabricarea la nivel mare) ar eșua în această țară; obligați să-și aducă din afară muncitorii, instrumentele, huila și să le
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Călugării lor reușiseră să pună mâna pe mănăstirile noastre cele mai îmbelșugate. Negustorii lor ne-au monopolizat grânele din vremuri străvechi și nu le plătesc la valoarea lor. Comerțul în orașe e al lor sau al evreilor; nimic nu le repugnă, nici meseria de codoș, nici curtajul cel mai josnic, dacă se îmbogățesc pe cheltuiala noastră. Dacă întâlniți pe stradă un negustor ambulant de fructe stricate, de cofeturi suspecte, de zaharicale îndoielnice, de băuturi falsificate, dacă strigătele sale ascuțite vă sparg
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dar e însoțită de căință, de conștiința păcatului, zisei eu. Mama a început să se ducă la biserică după o tinerețe păgână. - Vezi, zise Miron, tot ai înțeles ceva din Zarathustra, te referi tocmai la sentimente care lui Nietzsche îi repugnă: căința, păcatul, mila, bunătatea, virtutea... Toate astea țin după el sub obroc manifestarea plenară a instinctelor vitale. - Bine, zic, dar Eriniile nu le-a inventat Cristos. - Le-a amplificat, zise Miron. - Deci Iuda nu trebuia să se spânzure, după vânzarea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sfidător. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Seninătatea și hotărârea cu care Bologa, un ofițer, îi declara că va dezerta îl înfuriau. O clipă se gândi să-l denunțe și, astfel, să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. Și apoi prea au fost prieteni odinioară ca să se despartă pentru niște lucruri care, în realitate, îl priveau numai pe Bologa. Dacă ar putea citi cineva în sufletele tuturor ofițerilor, s-ar îngrozi de ceea ce ar descoperi. Cei mulți își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Acu’, dacă e s-o spunem pe-aia dreaptă la un pahar cu vin de buturugă, nici eu nu mă simțeam prea bine știind că alde Vântu, Patriciu și Voiculescu vor avea liber la cașcaval. Da’ ideea de furt Îmi repugnă. Ce-ți face ideea de furt? Gicu cască ochii, aproape că se teme pentru sănătatea lui Gore. Îmi repugnă, e un termen elevat care nu vine de la elevator. Așa să știi... Pesedeul face contestație, ca să mai trăiască niște drame la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mă simțeam prea bine știind că alde Vântu, Patriciu și Voiculescu vor avea liber la cașcaval. Da’ ideea de furt Îmi repugnă. Ce-ți face ideea de furt? Gicu cască ochii, aproape că se teme pentru sănătatea lui Gore. Îmi repugnă, e un termen elevat care nu vine de la elevator. Așa să știi... Pesedeul face contestație, ca să mai trăiască niște drame la sediul partidului. S-a dus Dragnea cu camionul, are probe. Dar n are oameni care să se uite bine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
singuraticii creatori îl împing spre noi. Poezia ar mai putea scoate petele de jeg de pe cuvinte. În artă, falsul fâsâie la tot pasul. În corida artei, banalul înfurie. Dar și inaccesibilul. Arta răvășește în speranța unei reclădiri superioare. Artiștilor le repugnă ritmul epocii. Pentru că ei îl au pe al lor. Cartea sugerează imensa forță a omului singur. Artiștii își osândesc trupul pentru longevitatea numelui. Modernizarea se pliază pe accesul la esență. Este valoros jurnalul și notele de drum care cuprind cât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bătăile cu pumnul în masă (brațele țîșnindu-i în sus, părul căzîndu-i peste 134 ochelari, barba zbîrlindu-se) de câte ori se vorbea despre o poezie filozofică, "de idei", în care speculația metafizică se realizează în detrimentul strălucirii de suprafață. "Căldura animală" a sentimentului îi repugnă așa cum îi repugna lui Rimbaud. Orice mistică, orice bâjbâire după adevăruri "ce mai mult le încifrează cel ce vrea a descifra" îi sânt la fel de străine. Florin Iaru este numai ce se vede, numai suprafață. Aisbergul său este atât de ușor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în masă (brațele țîșnindu-i în sus, părul căzîndu-i peste 134 ochelari, barba zbîrlindu-se) de câte ori se vorbea despre o poezie filozofică, "de idei", în care speculația metafizică se realizează în detrimentul strălucirii de suprafață. "Căldura animală" a sentimentului îi repugnă așa cum îi repugna lui Rimbaud. Orice mistică, orice bâjbâire după adevăruri "ce mai mult le încifrează cel ce vrea a descifra" îi sânt la fel de străine. Florin Iaru este numai ce se vede, numai suprafață. Aisbergul său este atât de ușor, încît nu numai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
azi și cu adularea lui Cioran de către adolescenți, de exemplu. Nu vreau să zic că oricare dintre acești autori nu merită admirat, ci doar că, spre deosebire de admirație, idolatrizarea în cultură are ceva specios și imatur. Este motivul pentru care îmi repugnă ceremoniile misticoide în jurul vreunui autor, grupurile de adulatori, miturile găunoase, casele memoriale, volumele omagiale, statuile, 305 oricâtă importanță "socială" ar avea ele. Iubirea pentru un scriitor e pentru mine ceva intim și nu public. Gestul de odinioară al lui Geo
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
instituție religioasă concretă), pe de o parte, și la transcencent, pe de altă parte. Se știe că experienței monahale i se datorează, în mare parte, inaderența la formele exterioare de trăire liturgică. Lui Arghezi, ritualul religios, prin gesticulația stereotipă, îi repugnă încă din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient, sub privegherea mumei care mă mustra și mă corecta, mă vedeam ridicol de câte ori mă orientam spre Răsărit să mă-nchin soarelui". Religiozitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
suma de experiențe pe care le-a traversat și care i-au conturat, puțin câte puțin, personalitatea, ca poetul să considere familia tradițională drept centru gravitațional al existenței și să vadă în femeie resortul echilibrului domestic. Femeia "androginizată" sau împăunată repugnă gustului său neaoș țărănesc pentru simplitate, iar mondenitatea ei este ridiculizată: "Nu-ți înțeleg, grațioasă doamnă, pălăria. Cum ți-ai degenerat ochiul și gustul de olteancă într-atât, încât să nu te mai cunoști în oglindă și să înmulțești în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care le vedem cu ochii". Distanțarea de Întrupare dă măsura înclinației spre plăcerile vizuale. Această distanțare este minimă în țările catolice și maximă în țările protestante. Astfel, cu cât o cultură se teme mai mult de trup, cu atât îi repugnă figurarea. Purismul geometric, funcționalismul de tip Bauhaus, arta abstractă s-au dezvoltat în țările nordice în prelungirea puritanismului reformat. Peste tot în Occident unde distanța între Dumnezeu și om este mai mare, spaima de impur și de păcatul cărnii pune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prelungește scrisul). Miturile și scrierile sacre au generat miriade de imagini manuale, în alegorie, emblematică, arta sacră sau pictura de gen. Între idee și transpunerea ei în imagine, între text și ilustrație, rămânem între oameni de spirit. Fotografia sau televiziunea repugnă, fiindcă ele restituie nu simboluri sau imagini mentale, ci lucruri în stare de urme. Ele substituie imprimarea citării, brutul finului. În Cetatea spirituală, cinematografia face figură de metec; fotografia și televiziunea, de energumeni. În lucrul mâinii, nu există o ruptură
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
epopee nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus de drag. Asta, într-o măsură, o înstrăinează de ceilalți nemuritori, a căror frivolitate îi repugnă. Zeiță a mării eterne, e mama unui foc sortit să ardă până la cer și să se mistuie curând în propria lui ardere. Dar, cum s-a văzut, nu se împotrivește niciodată voii copilului ei și nu se vaită zadarnic de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Prin ce-ai trecut?“ Pentru că, tot atât de des, altfel supusul Ariel se răzvrătește, deci destul de des ca să nu poată uita. Și totuși el chiar uită, deci nu minte. Uită ca un copil. Nu că (așa cum fusese cazul cu Sycorax) i-ar repugna să facă ce-i cere Prospero, sau că i-ar fi tare greu să-l mulțumească (orice-ar zice uneori), sau că Prospero nu i-ar fi cumva pe plac (chiar dimpotrivă, cum se va vedea). Ci numai pentru că îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
epopee nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus de drag. Asta, într-o măsură, o înstrăinează de ceilalți nemuritori, a căror frivolitate îi repugnă. Zeiță a mării eterne, e mama unui foc sortit să ardă până la cer și să se mistuie curând în propria lui ardere. Dar, cum s-a văzut, nu se împotrivește niciodată voii copilului ei și nu se vaită zadarnic de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Prin ce-ai trecut?“ Pentru că, tot atât de des, altfel supusul Ariel se răzvrătește, deci destul de des ca să nu poată uita. Și totuși el chiar uită, deci nu minte. Uită ca un copil. Nu că (așa cum fusese cazul cu Sycorax) i-ar repugna să facă ce-i cere Prospero, sau că i-ar fi tare greu să-l mulțumească (orice-ar zice uneori), sau că Prospero nu i-ar fi cumva pe plac (chiar dimpotrivă, cum se va vedea). Ci numai pentru că îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
verosimilul reprezentației. Indicațiile laconice inaugurale pe care le dă Corneille în majoritatea comediilor de tinerețe, de tipul " Scena se petrece la Paris", nu înseamnă respectarea unității de loc de care el nu se sinchisește pe atunci. Singurul lucru care îi repugnă, în numele verosimilului, este soluția constând în transportarea spectatorului de la un oraș la altul. Simțul acesta comun, care reprezenta singura mea Regulă, îmi dăduse destulă aversiune față de această oribilă dereglare ce punea Parisul, Roma și Constantinopole pe aceeași scenă, pentru ca să-l
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
disprețului se face astfel cu eleganță, măgulitor, prin intermediul ironiei "urbane". Caragiale se detașează, așadar, de practica gazetăriei injurioase și de lumea zgomotoasă, "scoasă din țâțâni", veșnic amatoare de scandaluri, ,,revuluții" sau chefuri gălăgioase și impregnate de un mahalagism care îi repugnă. Violenței verbale și afirmației ostentative, Caragiale îi preferă subtilitatea ironiei care ,,joacă în satira socială a lui Caragiale, rolul sugestiei din poezie"164, după cum sesiza Șerban Cioculescu. În schițele Mici economii, Cadou, Diplomație, Om cu noroc nici un cuvânt al autorului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oaselor, până când, într-o bună zi, fără să fi fost avizat de cineva, îmbraci chipul tatălui tău. Nu este numai vina sângelui. Poate că sufletul tău a favorizat impulsurile unei dorințe ascunse, pe care știi că o ai chiar dacă îți repugnă. Această schimbare devine vizibilă la jumătatea vieții, anii care vor urma vor adăuga doar câteva fatale retușuri. Chipul de la patruzeci de ani este deja cel al bătrâneții tale. Cel care va intra în mormântul tău. Eu, care am crezut întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tocmai în domeniul acesta se remarcă cel mai mult blânda lui mamă. „Dacă mama ajunge să se consacre matematicii...“ - își zicea Augusto. Și își amintea interesul cu care urmărea rezolvarea unei ecuații de gradul al doilea. Învăță psihologie, asta îi repugna cel mai mult. „Ce pasiune să complici lucrurile!“ - obișnuia să spună atunci -. Din istoria naturală nu-i plăceau poreclele acelea bizare puse animalelor și plantelor. Fiziologia îi inspira groază, și renunță să mai repete lecțiile cu băiatul ei. Simpla vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]