2,221 matches
-
ședea cu ochii pironiți în fundul ulcelei cu vin... Pe chip purta o undă de tristețe, la fel ca și moș Dumitru. Dar, când acesta a terminat de vorbit, Pâcu a tras adânc aer în piept și a rostit cu oarecare resemnare: Copii! Până aici totul a fost frumos. Dar tot ce este plăcut se sfârșește repede. Așa că și cărăușia s-a terminat pentru mine și pentru Dumitru... Însă când omu-i sănătos și în putere, le trece pe toate ca pe apă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poate pentru că a simțit mișcare într-acolo și nu neapărat pentru Măriuța... Ea a băgat de seamă acest lucru. S-a retras și a închis ușa cu năduf. Cotman, cu mutra lui ca de gheață, a făcut un gest de resemnare către Hliboceanu. Acesta, ca și cum n-ar fi băgat de seamă, a apreciat faptul că cei din jurul lui au râs. Râdeți, fraților! Râdeți, pentru că râsul face bine la inimă. Unii spun că și la cap... Așa o fi... N-o fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care le ocupa. Mai rămânea o singură problemă: unde avea să locuiască? Incurabilii nu l-au vrut, Întrucât În privirea lui Întunecată ca două ochiuri lăsate prea mult timp În tigaie nu puteau citi nimic - nici compasiune, nici ură, nici resemnare -, dar mai ales pentru că Gustav avea ceva ce lor le lipsea: nu atât o sănătate fără de cusur, cât o nepăsare plină de forță În fața vieții. A stat câteva zile În salonul celor aflați În recuperare, până s-a observat că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Avionul a decolat seara pe la ora șapte, urma să ajungă pe malul Atlanticului după cinci ore. Dar, În plin deșert, din motive necunoscute, a Început să piardă din Înălțime. Preveniți de echipaj, ne am pus centurile și am așteptat cu resemnare deznodămîntul care nu putea fi decît prăbușirea avionului sau deturnarea lui de către vreun comando terorist. În cele din urmă s-a dovedit că era vorba de un simplu act de sabotaj. Echipa care ar fi trebuit să umple cu kerosen
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mult timp În urmă. Da, da!... Domnilor, bine ar fi făcut tata dacă mi-ar fi spus și mie să mă feresc de români ca de dracu!... După care clătină de mai multe ori din cap, a pagubă, acceptîndu-și cu resemnare destinul. Deh, așa-mi trebuie, dacă mă Încred În necunoscuți! N-ați putea să-mi Împrumutați vreo douăzeci de dolari pînă mîine? Persistă prejudecata că oamenii grași sunt oameni buni. Probabil din cauză că respiră greu și se mișcă mai Încet, ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să fie imposibil, căci ușa dintre sufragerie și baie fusese tot timpul Închisă, lucru pe care, datorită stării emoționale din acele momente, doamna Agneta Îl neglijă. Astfel, explicația sugerată de doamna Delilah deveni plauzibilă, iar doamna Agneta o acceptă cu resemnare și durere În suflet. Totuși, nu-și pierdu orice speranță. Poate că se ascunsese pe undeva prin casă. Ori, dacă plecase, poate că avea să se Întoarcă În curînd, după ce, dînd piept cu dificultățile vieții În libertate, se va convinge
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
avut ce căuta acolo, nu-i era sete, iar apa din bidonul de plastic nu i se terminase, dar o anumită indiferență a naturii părea să-i fi inspirat și lui un sentiment de Împăcare cu sine sau măcar de resemnare, În virtutea căruia abaterea din drum nu Însemna decît o confirmare În plus a confortului său interior. Dacă l-ar fi Întrebat cineva de ce nu-și urmează drumul obișnuit, probabil ar fi răspuns că vrea să tragă concluzia acelei zile, deși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi fost așa beat, chiar dac-ar fi fost treaz de-a binelea. în ultimul timp nu-l mai interesa nimic, trecuse în rezervă, se izolase în apartamentul său și rar mai putea fi văzut ieșind să ia aer. Consolare, resemnare, așa s-o fi numit, începu să se gîndească trecînd în revistă dezordinea care i se desfășura înaintea ochilor. Își dădu seama că nimic din ce se găsea între cei patru pereți nu mai era sănătos, totul era bolnav, viciat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
timp după aceea tărășenia începe să se repete, să capete o anumită frecvență, încît pînă la urmă riști să te obișnuiești cu ea, s-o consideri ca pe un lucru normal. Uite aici n-am vrut eu să ajung, la resemnare, eu n-am putut să închid ochii așa cum fac alte femei în situații ca astea. E adevărat că m-am perpelit luni de zile noapte de noapte simțind că sînt la un pas să-mi pierd mințile, dar n-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La cîțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap cînd purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă să ne dăm seama de gravitatea situației, dar, de asemenea, să ne dea și speranța că lucrurile o să se amelioreze. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o componentă stabilă a băuturii, un impuls de rutină al ei și se face la Întâmplare de multe ori, fără regrete sau mustrări de conștiință. Instinctele au oroare de normalitate. Tot ce este firesc, devine complicat, și nelămurit, iar fantoma resemnării dă la o parte cu mâinile ei străvezii, viitorul, ca pe o perdea care obstrucționează vederea. Nu există oglinzi, deci nu ai cum să-ți vezi chipul. Și apoi, la ce bun? Ce folos să vezi obraji veștejiți de sărăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de vlagă. Li se pare nedrept să nu privească urât, să nu dușmănească, li se pare nefiresc să nu aibă priviri Încruntate. Este de datoria lor să privească așa. Sunt masele care fac și refac istoria, sunt autentici reprezentanți ai resemnării. Au dreptul la bariere și au dreptul să le fie milă. Mila este victoria lor Împotriva sărăciei.,, Ghetoul este În fierbere-primăria amenință cu evacuarea, după Sfintele Sărbători de Paști. Se pare, că minicipalitatea este În tratative cu un concern israelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
reuși să o alin și să o bucur cu toate aceste lucruri. Acum însă, mânat de un resentiment pe care îl apreciam singur ca fiind nedrept, eram dispus să o țin în așteptare și să răspund la gestul ei de resemnare obosită, cu un oftat de ușurare. Nu, acum imaginația mea se învârtea, în chip confuz și trist, în jurul Antoniei; și îmi deveni cât se poate de limpede că nu acceptasem încă faptul că o pierdusem. Mi se părea că evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
efort, îmi răspunse cu o privire. Chipul ei, în care identificam acum pentru o clipă o oarecare asemănare cu Palmer, purta o expresie somnolentă pe care n-o puteam descifra. Poate să fi fost pur și simplu oboseală sau poate resemnare. După o clipă spuse: — Vă mulțumesc, da, de ce nu, în fond... Mi-am dat seama, dar fără să înțeleg și fără să fiu curios, că se află in extremis. Am turnat coniacul. Un timp am stat fără să ne spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sau ai putea închiria o mașină, nu cred că ar încăpea toate în mașina ta. — Vrei să aflu dacă Palmer te mai iubește? am întrebat. Antonia mă privi istovită, ca de la mare distanță, prin nenumărate văluri cenușii de tristețe și resemnare. Nu se poate să mă iubească, altminteri n-ar fi renunțat la mine numai pentru că i-ai tras un pumn în ochi, zise ea. Era adevărat în aparență; iar cuvintele ei mi-au amintit că Antonia nu știa nimic. Legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sfârșit, o stradă pietruită. Acum pedalatul se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul său plutind Într-o resemnare tăcută. În ultimul vagon, doi pasageri iluminați de o lumină gălbuie: un bărbat de vârstă medie, cu capul dat pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea doar mărul glazurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asculta părerile lui Gigi Becali și Mitică Dragomir despre fenomen și își vor spune „fie la ei acolo” sau „uite că se poate și mai rău”. Nici moartea nu cred că mai poate clinti această țară din izolare individuală, bârfă, resemnare și mizerie. Și dacă vom ajunge să mergem la cumpărături cu un sac de plastic în geantă, în care să adunăm la o adică rămășițele celui de lângă noi, nu va fi o problemă. Cel mult, ne vom organiza încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și umbrela și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de deziluzie și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele găsite În cursul anchetei, apoi Îi oferi lui Rowe un loc În mașina cu care se Întorcea la Londra. Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria peste ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și merge încă pe un drum greșit, fiind copleșită de o oligarhie financiară de tip mafiot, ce a transformat corupția în mod de viață. [...] Nimeni totuși nu pare pregătit să ia vreo măsură de îndreptare, asumându-și colapsul cu o resemnare fatalistă, demnă de variantele cele mai înnegurate ale Mioriței. [...] Principala aberație românească apare tocmai aici, în amânarea «revenirii la onorabilitate» și, mai ales, în dărâmarea morală și intelectuală a tineretului autohton. 97% dintre copii sunt lăsați cu bună știință, să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la o înjosire - a caracterului celor ce le suferă acțiunea dăunătoare din punct de vedere psihologic. Nemaiputând avea nici o inițiativă, oamenii, sub regimurile dictatoriale, se dezvață să mai voiască; nemaiavând nici o răspundere, ei devin nepăsători, apatici, gata să primească cu resemnare orișice. Ei se întorc la psihologia deplorabilă a sclavilor din timpurile străvechi, care tremurau veșnic dinaintea stăpânului, știind că el avea asupra lor toate drepturile, chiar și pe acela de a-i ucide, când și cum avea poftă. Se cuvine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sila de a vorbi la nesfârșit în deșert, așteptând ca mișcările protestatare să se blazeze. Calcul cinic, dar nu lipsit de un anumit temei. Dovadă că orbecăim ca pe nisipuri mișcătoare, din ce în ce mai obosiți, mai demoralizați, și aproape am uitat că resemnarea a fost unul din pilonii pe care s-a sprijinit dictatura. Suntem gata, s-ar zice, să ne resemnăm din nou. De ce? Simplu. Fiindcă între disperare și lehamite e uneori un singur pas. Și totuși, când e vorba de intelectuali
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de rând? Ce modele își vor lua atunci aceștia? Conducătorii noștri vor trebui să-și pună întreaga personalitate în slujba progresului societății și să vegheze asupra intereselor generale. Ei pot și trebuie să convingă oamenii să-și învingă inerția și resemnarea. Sunt în măsură s-o facă, spunând fiecăruia că spiritul omului este activ și nu se va împăca niciodată să fie dominat de resemnare. Trebuie explicat de asemenea oamenilor că sărăcia materială nu e un viciu sau un handicap rușinos
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vegheze asupra intereselor generale. Ei pot și trebuie să convingă oamenii să-și învingă inerția și resemnarea. Sunt în măsură s-o facă, spunând fiecăruia că spiritul omului este activ și nu se va împăca niciodată să fie dominat de resemnare. Trebuie explicat de asemenea oamenilor că sărăcia materială nu e un viciu sau un handicap rușinos, că optimismul nu dăunează ci chiar este foarte sănătos și că putem învinge definitiv sărăcia împreună. Prin urmare, o prioritate națională trebuie să devină
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
acestei disfuncții. Nebunia colectivă de a urma politici care adâncesc disfuncțiile nu este inevitabilă. Ideea potrivit căreia suntem prinși ca-ntr-un clește de forțe istorice de neînfrânt și a imperfecțiunilor umane inerente față de care nu avem altă alegere decât resemnarea este o minciună sfruntată. Ar fi cazul să înțelegem că „globalizarea economică este promovată prin anumite opțiuni conștiente ale celor care văd lumea prin interesul corporatist. Există alternativă umană și cei care văd lumea prin prisma interesului uman au dreptul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să facem acest lucru. Mai dificil este însă atunci când aceste schimbări se petrec cu repeziciune. În acest caz, înregistrăm rămâneri în urmă dacă nu ținem atent pasul cu vremurile care vin. Eforturile de adaptare sunt benefice oricând în opoziție cu resemnarea, blocajul sau nostalgia după trecut, întâlnite la unii dintre conaționalii noștri. Adaptarea presupune eforturi, flexibilitate în gândire și chiar luptă (cu ajutorul voinței). Trebuie să luptăm mereu, fiindcă însăși viața este în sine o luptă între trecut și viitor. Așa cum au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]