1,270 matches
-
nu era nimeni care să fi dormit cum se cade în ultimele două nopți. Nobunaga singur făcea excepție. Dormea noaptea și trăgea câte un pui de somn chiar și în timpul zilei, nu în dormitor ci pe oriunde apuca. Bombănind aproape resemnat, Hayashi se plecă în fața stăpânului și a colegilor lui și se retrase. Ca niște dinți smulși, oamenii se ridicară și ieșiră unul câte unul. În cele din urmă, numai Nobunaga mai rămase în marea sală de audiențe. Iar la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Care erau condițiile în tabăra lui Katsuie, începând din noaptea trecută? Katsuie trimisese cinci mesageri diferiți la Genba, și fiecare se întorsese cu un eșec total. Apoi, Katsuie se lamentase că nu mai era nimic de făcut, și se culcase resemnat amarnic. De fapt, nici n-ar fi trebuit să poată dormi: ce semănase, aia culegea - favoritismele sale față de Genba ascunseseră otrava iubirii oarbe. Făcuse o gravă greșeală, lăsându-se mânat de emoții în a confunda legătura de sânge dintre unchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aromă" chinezească.14 În această perioadă, corupția măruntă, de la funcționari superiori la cadre sătești a fost aproape omniprezentă și, deși cu siguranță impopulară, un fapt de viață banalizat de reguli nescrise locale și general acceptat în mod fatalist, dacă nu resemnat. Corupția a continuat pretutindeni să fie promulgată oficial ca fiind o formă de infracționalitate individuală, izvorând din lipsa de puritate ideologică (de exemplu aspirația la avere personală), iar nu ca o problemă instituțională sau sistemică. Răspunsul din 1965 al lui
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
în brațe și îl trăgea de păr prinsă de o veselie atât de mare încît ai fi zis chiar că e o stricată, dacă spre sfârșitul vizitei n-ar fi apărut pe chipul ei un fel de tristețe gravă și resemnată. Asta e, părea să spună, nu ne mărităm cu cine vrem, puteam eu să fiu nevasta acestui om, dar atunci cine ar mai fi luat-o pe surioara mea mai mare? Tata se simțea bine cu această dragoste a cumnatei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
milioane de ființe umane. Un mesager din Romeo și Julieta, un călugăr, sare în ajutorul unui bolnav. Intră să-i aline suferințele. Imediat după el apar însă niște inși care încep de îndată să bată ușile și ferestrele în cuie. Resemnat, călugărul își pleacă fruntea, înțelegînd: nimerise în casa unui ciumat și nu mai putea ieși, trebuia să moară cu el. Shakespeare nici măcar nu dă aceste detalii, regizorul unui film a imaginat scena bazîndu-se doar pe câteva rânduri în care ni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de-a binelea în râs, ținîndu-și mereu mâna la gură. Parcă ar fi spus: ce vesel a fost, nici n-am văzut ce figuri au făcut, poți să-mi spui tu? Vino cu mine, îi spusei, vesel și eu, dar resemnat ca în fața morții. Ce zici de vitraliul ăla?" "Îmi pare rău, nu știu ce m-a apucat", zise cu o frățească sinceritate. "Un meșter bun o să-l repare, îi spusei. Dar nici un meșter, oricât de priceput, n-o sa poate drege ceea ce mi-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care se insinuase în sufletul meu, că sentimentele ei pentru mine se pot retrage brusc după o acumulare absurdă de aversiune, și ura să reapară cu violență? Da, mă gândeam la acest lucru, dar eram pregătit, sau mai bine zis resemnat că va fi inevitabil, asta îmi e soarta, și aveam speranța că această acumulare să dureze cât mai mult, și poate, cu anii, să ducă la izbucniri din ce în ce mai rare. Iar dacă nu, despărțirea. Nu eram nici primul și nici ultimul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pus la loc scândurile după ultima rostogolire de minereu, un maistru civil, ai cărui ochi se holbară de câteva ori spre noi auzind jos răcnete... Dar aceste jumătăți de priviri, prinse în fulgerări scurte de propria-i lampă, erau dinainte resemnate: Te pomenești că a căzut cineva... mai bine ar fi fost să se îngroape în ea Franz Iosif, decât să-l trimită pe el dracu să exploateze o asemenea porcărie... Bă, ce e acolo? Dar abia seara aflarăm: căzuse un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un telefon și într-o jumătate de oră vi le aduce..." Îi dădu acel telefon chiar în fața mea, dar nu schimbă cu ea decât câteva cuvinte și închise. "Nu vrea să vi le dea", spuse el cu humorul jovial și resemnat al părintelui care numai are autoritate asupra fiicei sale, în general al bărbatului care trebuie să cedeze în fața capriciilor femeii. Avea aerul să spună că și eu trebuia să cedez. Ca să mă pufnească apoi un râs colosal a treia zi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-am băut nimic!" "Ce vrei să spui?" Păi acum mergem și noi undeva unde e deschis până la trei și unde sânt amici și bem și noi cu ei un pahar." Amici? Era curioasă, deși îi era somn. "Bine", zise resemnată. Da, amicii ăștia aveau un haz nebun, dar pe la orele trei pica de somn. "Fănică, mergem..." Nu, cum să meargă, protestară toți, acuma se vor deplasa la gară, acolo e deschis până la șapte. "Pînă la șapte? N-o să stăm până la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
suferință. Soțul ei se îngrijoră și începură să-și șoptească unul altuia ceva la ureche. "Da", zise ea și se mai însenină și începu să se uite la noi cu capul ușor plecat, cu un fel de interogație chinuită și resemnată: nu e așa că o să fiți de acord? parcă ni se adresa. El se ridică, se apropie de mine și îmi șopti: "Poate să se odihnească puțin soția mea în camera dumneavoastră?" "Bineînțeles!" "Avem o propunere, continuă el, să ne retragem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai fi zis că tot timpul îl stăpânea un râs molipsitor de ghinionist; inspira simpatie. "La Poiana Stânei e plin în permanență, darmite sâmbăta și duminica", i se răspunse. "Ce e de făcut?", zise altcineva. "Ce să facem, reflectă șeful resemnat. Ne întoarcem acasă!" "Eu nu sânt convins că nu găsim locuri la cabană, răspunse atunci micul domn cu o expresie rea, o să încerc singur, vă urez întoarcere sprîncenată." Și se rupse din grup și o luă la vale spre teleferic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și aștepta cu un soi de ciudată melancolie să ni se aducă borșul. Era tăcută, se uita într-o parte și surâdea retrasă în sine, destinsă și vrăjită de ambianța cabanei... glasurile schiorilor, râsetele, agitația chelnerilor... Părea, ai fi zis, resemnată, dar de ce anume? Nu!", zise întru târziu. "A, da?", tresării. Se redresă și deschise ochii mari, care îmi făceau impresia că fără să miște capul vedeau enorm, în trei părți, panoramic. O întrebasem dacă nu se simte obosită. Se aplecă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu neagă nimic, nu contestă, îl nominalizează, alături de alții și pe Steinhardt: "Examenul e scurt și candidatul a răspuns repede și bine. Candidatul se și înclină de cîteva ori. Ochelarii negri dau candidatului un aer de milog obsechios, de sărac resemnat și ascultător, cum erau cerșetorii și sărmanii...". Al doilea moment va fi confruntarea cu doamna T., transformată în martor de profesie. Acum e pușcăriaș vechi, s-a înțelepțit și s-a șmecherit, a învățat să se apere, le cunoaște trucurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
O altă ciudățenie a vremurilor postdecembriste este generalizarea gândirii negative, extinderea indiferenței și apatiei oamenilor, deveniți tot mai imuni la violuri, crime, atrocități. Ei își mărturisesc doar teama, nu se organizează și nu-i îndepărtează pe răufăcători, ci îi așteaptă resemnați. De la respingerea colectivismului se trece și la contestarea individualismului, pentru a face loc cui? Unor tribalisme și barbarisme specifice unui trecut neguros. Dezideratele echilibrelor dintre sat și oraș, dintre agricultură și "servicii", dintre societate și natură, dintre guvernanți și guvernați
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de la autoritarism la democrație și drepturile omului". Iar "întregul" merge și el prost. Accentuarea inflexibilității noilor "nababi" (de la miniștri și înalți funcționari publici la șefii de partide, "mogulii" și vedetele presei și mulți alții) amplifică nemulțumirile defavorizaților, îi face mai resemnați sau mai înfuriați. Forma imediată de reacție este creșterea absenteismului la alegeri, dezinteres pentru problemele vieții comunităților, ale familiilor, copiilor, bătrânilor. Concis, se numește "lehamite". Sociologii adaugă: coeziune socială redusă, atomizare, rânduri îngroșate de protestatari ca homosexualii, alte modalități de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prezența unor accente sau a unui „duh” expresionist în lirica lui V., însă trebuie observat că atributele care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația, reflecția ori reveria potolită, detașarea afectat resemnată și chiar ironia hâtră, drapată înșelător sub semnalele morozității. Versurile par cuprinse de o atmosferă de tânjire difuză și de apăsarea unui regret neexplicitat, referitor, probabil, la intense combustii dejucate sau amânate de adversitățile contingentului. În relație cu lirica anterioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
de barcaze (1976), Cartea dimineții (1978), Adio, Baudelaire (1981), Intrarea în pădure (1984), Pasteluri și balade (1987), Cristalul de sare (1990) - evidențiază un bun meșteșugar al versului, poet elegiac, înfiorat de nostalgii, dar fără cutremurări dramatice, tonalitatea esențială rămânând tristețea resemnată, calmă. Surprinzător, dar singurul său roman, Puntea din vale (1948, cu o postfață de G. Călinescu), nu este liric, ci are un pronunțat caracter epic, autorul dovedind și calități narative deosebite (ca, de altfel, și în nuvela Vâltoarea, 1950). E
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
N-apuc să răspund că-mi vreau porția de mâncare și-l aud pe băiat: „N-avem România literară, doar Jurnalul național de ieri". Încremenesc: de văzut, nu m-au văzut, chiar dacă mă cunoșteau, și, încă, destul de bine. Așa că spun resemnat: „Nici măcar... n-aveți?" și rostesc numele cotidianului preferat al lui M., șoferul meu de la Uniune, pe care îl citesc de obicei în mașină, și care publică admirabile nuduri feminine, prevăzute cu steluțe aplicate pe părțile erogene. „S-a terminat", îmi
De ce n-am un jurnal secret by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6417_a_7742]
-
magnific din The Eternal Sunshine of the Spotless Mind sau pe cel, de-a dreptul copleșitor, din noul ei film, The Reader. Veți vedea ce înseamnă o actriță capabilă de incredibile metamorfoze, de la varianta postmodernă a lui vivere pericolosamente, la resemnata asumare a vinei tragice. Anul acesta, Kate Winslet e propusă din nou pentru un Premiu Oscar. Probabil că o parte din atacurile dezlănțuite împotriva ei sunt explicabile prin invidia profesională. Important e, însă, unghiul din care unele publicații încearcă s-
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
fi mai bună atunci când vei înceta să iți pese de ceea ce cred ceilalți" - Bianca a continuat, întristata probabil de "răspunsul" postat de Victor pe pagina lui de Facebook (fotografia în care acesta apărea alături de un băiețel), printr-un mesaj mai resemnat - "Uneori câștigi, alteori... tragi învățăminte. Când ai ajuns la capătul a ceea ce ar trebui să știi, esti la începutul a ceea ce ar trebui sa simti", a fost mesajul trist al Biancăi Drăgușanu.
Cum își cumpără Bianca Drăgușanu înțelepciune de pe net by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71495_a_72820]
-
pesimismul profund al lui Arthur Schopenhauer, dar care predica într-o anumită măsură un fel de mântuire prin acțiune, după modelul lui Friedrich Nietzsche : de aici personajele aventuriere și vitaliste, frecvente în romanele sale, dar și cele câteva abulice și resemnate, precum Andrés Hurtado în „"El árbol de la ciencia"” („"Arborele științei"”) sau Fernando Ossorio în „"Camino de perfección"” („"Drum de perfecțiune"”), două dintre romanele sale oarecum finisate. A sfârșit prin a se identifica cu doctrinele liberale și prin a detesta comunismul
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
groaznică, groaznică, groaznică” și care crede că „femeile sunt seduse de bărbați înspăimântători, pentru că bărbații înspăimântători apar mascați ca la bal”. Și ea a fost sedusă și păcălită în acest fel de Ernest, pe care tot ea îl descrie, cumva resemnată, ca fiind „prefăcut, mincinos, nemilos”. Vincent Zawada e un pianist care-și însoțește mama la ședințele de radioterapie ale doctorului Philip Chemla. Acesta din urmă e un oncolog respectabil ziua, dar duce o viață de noapte destul de promiscuă, în care
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
sa cenușie și discretă. Privește ploaia prin geam, și se gândește la Verlaine, voracitatea sa dovedindu-se tragică, iar lumea absolut indigestă, pentru că nu se lasă posedată de cel care mănâncă, fie și cărți. Concluzia la care ajunge Firmin e resemnată, tristă, dar și consolatoare: "Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase". Iar dragostea pentru literatură rămâne la fel de fascinantă, ca orice dragoste neîmpărtășită.
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
circulă. Depinde, știți; dacă ninge mai la nord, nu vine, probabil. - Și nu puteți afla nimic mai exact? - De fapt, pot, zise șeful de gară. Ridică receptorul telefonului de pe birou și îl duse la ureche. - Dar n-am ton, spuse resemnat, punând receptorul la loc în furcă. S-o fi rupt vreun cablu... Fata scoase un telefon mobil din buzunar și privi ecranul. - Iar eu n-am semnal, zise. Ce căcat... - Da, fu de acord șeful de gară. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]