362 matches
-
lumea abia mai înoată./ Apa arde. Malurile râului curg". O lume destrămată, dizolvată în absența luminii, în golul tăcerii și al transcendenței interzise. O lume oarbă care abia mai există în "albia formelor", își pierde conturul explicit, se de-formează resorbindu-se în magma informului 22. Regresia spre originar marchează nu doar natura mundaneității eclipsate, dar și - implicit - fenomenul imaginii, căci apa care arde și malurile curgătoare urcă în prim plan imagini nonreferențiale, a căror meta-ferență nu vizează ceva din lumea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
desfășoare/ ca petalele lotusului", "lumina/ ce-nconjoară cu apele-i un cer/ ca pe un nufăr care își deschide/ mulțimea lui de pleoape înăuntru"46. Actul acestei treptate desfaceri parcurge în amonte orizontul manifestării, până la prefacerea în care toate se resorb, revin la sursă, intră în imaginea în care divinul se retrage: "în miezul focului/ s-a ascuns apa", "o picătură/ ce se prelinge înapoi în chipul apei"47. Ceea ce dispare din vedere pune în vedere, se arată nu în apariția
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a strălucirii, suferă convertirea, vede nevăzând. Merge înapoi, se retrage pe urmele celui retras, niciodată atins. "Drumul e totul, pururi neajuns": "Drumul îndărăt", " Calea Focului spre cenușile mume./ Drumul înapoi"52. Nevăzutul este departele dinapoia vederii, calea întoarsă în originar, resorbită în izvorul din care tot văzutul începe să ființeze. "Totul curge-ntr-acolo": "Curge muntele și abisul, steaua curge către/ Stingerea sa, curge amurgul și viforul,/ Curg ploile spre semințele lor: norul/ Curge spre neființă, vine marea spre țărm"53
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lucrare a posibilului 2. Tot ce trece vine într-un acum care rămâne, devine distanța rămânerii în suspensie. Deși pusă în distanța care i-ar da obiecte ale vizibilului, vederea nu vede, e suspendată în prezentul unei treceri încremenite, se resoarbe în stingerea perspectivei. Ce e de văzut în această distanță stăpânită de noapte, în deschiderea oarbă a departelui prin care se trece? Nimic decât trecerea care stă să treacă, supraviețuiește reducției, zăbovește în ea însăși. Ceva rămâne, rezistă, în felul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
desfiguratoare chipurile produc/ o lumină ilicită, ca mijlocul zilei morților, acolo,/ un pământ ondulat ca emoția/ ne spune adevăratul nostru nume"9. Noul relief care prinde contur dă măsura unei tectonici a posibilului sau chiar a condiționalului intuibil. Totul se resoarbe în informul subliminal, în materia pură și în privirea tactilă - virgină - a începutului. Un început neînceput, infra-real, pre-originarul de dinainte de timp și de moarte, nerostibilul preformării: un pământ ondulat, brăzdat de emoția regăsirii numelui, a ipseității subiectului defunct. Un nume
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o arată, atunci când - precum în poemul Lumină 79 - "Așezăm lumină peste lumină/ așa cum alții așează/ mâinile lor peste alte mâini/ sau glasurile lor/ peste alte glasuri"? La prima vedere, un construct tautologic sau o dispoziție sterilă a identicului care se resoarbe în sine. Același suprapus aceluiași revine la Același, fără putința diferenței care să arate devierea, emergența altuia posibil. Și totuși, alte mâini și alte glasuri vin să disloce identitatea, nu în natura ei expozițională, redundantă, ci în forul intim al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vrerii,/ pădurile ard și raza se închide în sine". Am putea vorbi aici de o concomitentă dezontologizare indusă de o temporalitate ce își reneagă cronologia? Dar timpul care curge invers iese din definiția sa naturală, trece în răspărul existenței. Se resoarbe în amonte pentru a se dizolva în sursa unui abia perceptibil palpit. Altfel spus, se dezobiectivează, își pierde tranzitivitatea, ba chiar fenomenalitatea, devine pur tranzit spre altceva. Nu mai dă nimic de văzut prin sine; ceea ce se arată se ivește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mult prin omisiunea referentului. Vorbele răstălmăcite până la întunecarea înțelegerii traduc tocmai, prin anticipație, întoarcerea pe dos, tulburarea pertinenței lingvistice. Cuvintele nu mai au ce și despre ce vorbi, nici nu se adresează cuiva anume; ele scriu poemul de-scriindu-se pe sine, resorbindu-se în semne sau vestigii. Tulburare necesară în vederea limpezirii, căci ceea ce nu se poate spune se vede, se distinge cu atât mai bine cu cât cuvântul se stinge. Limpezimea nu e, în acest context, cadrul propice înțelegerii; cea care se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
golire treptată a straturilor realului, până la ceea ce se dă ca de sine cunoaștere "a miezului din gol" (Alegerea sâmburelui, în Sorin Mărculescu, Carte singură, ed. cit., p. 172). 17 Posibilul se contractă în punctul de plecare în care totul se resoarbe înainte de a începe: "mâinile/ și trupul ți se topesc/ în neînceperea ta", "în frasinul nerăsărit/ al arcului tău:/ focul cât pumnul" (Imnul 46, în Sorin Mărculescu, Fluviul întâmplător, ed. cit., p. 11). Nu de o regresie spre neființă e vorba
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
membrana bazală se realizează, în special, prin integrine a1b1 și mai puțin avb3. Tubul proximal realizează resorbția: 85% apă și sodiu, potasiu, fosfați, calciu, magneziu, bicarbonați. Prin endocitoză se reabsorb proteine cu greutate moleculară sub 70 mii daltoni. Glucoza este resorbită în totalitate cu cotransport cu sodiu. în mici cantități se secretă anioni și cationi organici, ca și unii compuși medicamentoși. D) TUBUL INTERMEDIAR Este format dintr-un epiteliu simplu pavimentos situat pe o membrană bazală. Celulele prezintă numeroase interdigitații și
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nerăbdarea unui copil dornic să-și despacheteze darul. Nu le reușește decât marilor maeștri, și chiar și lor numai rarisim. Cu o afinitate tainică, norul sumbru de entropie bestială se lansează concluziv către metalul estocăi, prin care viața i se resoarbe fulminant înapoi în întuneric. − Ce-i tot tragi cu animalul când misterul e în schimbarea rolurilor? Și torera poate pieri de sabie. − Nu ți se pare echitabil? În funcție de răspunsul la provocări, taurul primește necesitatea prin intermediul toreadorului, care la rândul său
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care cre?terea spontan? a populă?iei ar excede cre?terea maximal? a ofertei de mijloace de subzisten??. Se f?cuse caz, f?r? �ndoial?, ?i de revolu?ia agriculturii care punea �n mi?care statele, �n Europa. Pentru a resorbi criză social? pe care o cuno?teau vechile societ??i occidentale, nici industria nu ap?rea că o solu?ie credibil? pe termen scurt. Unii reclamau mai cur�nd liberă circulă?ie a produselor �ntre regiuni, �ntre ??ri, pentru c
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea ori îndolierea s-au resorbit în privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul arătător de-a lungul buzelor. Muțenie și absență, cum tăcut și rătăcit a murit în demență mentală. Conținutul acestei expresivități picturale se regăsește încă și mai pregnant în dezordinea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Brâncuși, omagiu din care însă nu cred că sentimentul național românesc se poate alimenta fără a-și pune anumite întrebări. Valoarea creației lui Brâncuși este proiectată în universalitate, acolo unde multe dintre achizițiile specificului nostru național ezită să se resoarbă, nu numai din lipsa unor „căi de acces” furnizate de marile spirite, cât mai ales din cauza unei mentalități de autarhie politică și culturală greu de dislocat. Tot aici, în atelier, sunt și câteva instalații electronice și video, computere cu informații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a celor douăzeci de corpuri tinere, judecând după „mizanscenele” construite cu multă migală. Podiumul dansatorilor este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
El pare convins că libertatea Înseamnă tocmai acest drept de a pleca nestingherit spre alte aventuri. Fiecare eveniment, odată trăit, se ofilește pentru Tezeu și capătă un gust fad. De-abia a obținut ultima victorie și tînjește spre alta, se resoarbe spre ea. El nu va cădea În robia labirintului,” dar nici nu e liber să rămînă vreodată pe loc. Îl fascinează ceea ce urmează să se Întîmple. Și, Într-un fel, e fericit. E un erou sortit sa părăsească, un erou
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dacă astăzi știu mult mai multe lucruri despre greșeli și despre fidelitate, sînt pregătit să Înțeleg de ce, atunci cînd nu mai poate suporta aventura, Ulise se Întoarce În ordinea firească a lucrurilor. El fuge din necunoscut În viața obișnuită; se resoarbe din fabulos Într-un anonimat care-l va lăsa să se odihnească; vrea să nu se mai teamă și să nu mai stea Încordat. Cinicul Ulise crede, În sfîrșit, În ceva. A rătăcit pentru a Învăța să iubească stabilitatea. Cea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
esențială din setea cu care am vrea sa ne retrăim viața uneori cînd nisipul lovește ochii sfinxului amintindu-ne tot ce-am uitat alergînd după iubiri de o zi. Căci tocmai acest punct unde piramida eșuează o Împiedică să se resoarbă În nisip. El plutește deasupra deșertului ca o stea himerică, Însă cîtă vreme nu se sfărîmă și nu redevine nisip reprezintă justificarea Întregii piramide. Sisif urcă mereu din deșert spre această stea... N-am fost capabil niciodată să discut despre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a unui mister, nu ne comunică mare lucru. Pățania este deopotrivă atroce și hilară, restituirea evenimentelor are toate atribu- tele comicului, vocea de Arlechin a povestitorului, - să ne amintim că Arlechin conducea alaiul morților -, nu ascunde nicio dramă, ci se resoarbe în mască, adică în gesticulație. „Simț enorm și văz monstruos” are aici sensul gesticulației, supraordonează lumea personajului și implicit sfera socia- lului, scoate din joc nu numai orice resort afectiv și cogni- tiv, dar abandonează personajele excesului. Putem însă recupera
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în care dobândesc pondere spiritul analitic, sondajul psihologic, tentația parabolei și a fantasticului. Narațiunea capătă fluență și vivacitate prin liricizare sau prin contrapunctul ludic, încastrate în „situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună în valoare o dominantă sufletească” (Mircea Iorgulescu). După 1990, și-a editat în volume povestirile pentru copii (Cherry din Dover, 1992, Zgubilici și Scândurica, 1992), a publicat
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
muzica societății spectacolului promovată pe filiere anglo-saxone - apare abia apoi literatura caldă, poate chiar fierbinte pentru pielea cititorilor sensibili, a unei lumi care redevine umană numai În măsura În care este conținută de individ: În trup și În memorie. Interiorul ca apartament se resoarbe, În anii 1990, la Tanguy Viel, Christian Gailly sau Laurent Mauvignier, sau la Jean Rouaud, la al doilea Jean-Philippe Toussaint, cel de după anul 2000, la Antoine Volodine sau, parțial, la Dominique Noguez, la foarte multe scriitoare cu sau fără nostalgii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate fi manevrat sus-jos, dar pentru manevrare este nevoie de un al doilea endoscopist. Pe canalul de insuflație, se insuflă de preferință, bioxid de carbon sau apă și nu aer. Aerul creează o presiune mare în arborele biliar și se resoarbe greu, astfel încât pot apărea complicații. Canalul de biopsie propriu permite trecerea unor pense de biopsii de mici dimensiuni (cu diametru maxim de 1,2 mm), biopsiile fiind recoltate de această dată sub controlul endoscopic direct al baby endoscopului, crescând mult
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92160_a_92655]
-
Lichidul cerebro-spinal elaborat în ventriculii laterali trece apoi în ventriculul III după care prin apeductul lui Sylvius ajunge în ventriculul IV și de aici trece în cisterna magna prin foramenul lui Magendie și circulă în spațiul subarahnoidian. LCS-ul este resorbit în cea mai mare parte la nivelul sinusurilor venoase durale prin intermediul vilozităților arahnoidiene [2,3,5,7]. Din cisterna magna lichidul cefalo-rahidian urmează trei direcții: spre spațiul subarahnoidian cerebelos, spre cisternele bazale prepontină, interpedunculară și supraselară și spre spațiul subarahnoidian
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
teoria adevărului coerență": o corectă folosire a algoritmilor gândirii duce la 96 adevăr dacă are ca punct de plecare o axiomă și efectueză "pași logici" necontradictorii. (Descartes, Kant). Cunoașterea este suprapusă, fără distincție sau rest, limbajului, iar filosofia limbii este resorbită în teoria cunoașterii. Subiectul conștient este punctul de plecare și punctul de sosire al oricărei cunoașteri, și, în consecință, și al interpretării. Hermeneutica devine o hermeneutică psihologico-istorică pentru că se centrează pe subiect și pe orizontul istoric al conștiinței acestuia. Sarcina
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Chiar dacă aceeste dezechilibre nu erau vizibile cu ochiul liber, deoarece prețurile erau înghețate și nu jucau nici un rol de reglare a cererii cu oferta, asta nu înseamnă că nu erau prezente. Pe fondul lipsei de răspuns a prețurilor, dezechilibrele erau resorbite prin lipsa mărfurilor din magazine. Presiunea în sensul creșterii cererii era dată de imposibilitatea reducerii veniturilor și punerea lor de acord cu nivelul producției și productivității muncii, imposibilitatea folosinței șomajului ca supapă în momentele de criză economică și dezechilibru. Presiunea
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]