380 matches
-
cearșaf înroșit de secvențe violente, după ce șeriful, obosit de atâta vărsare de sânge, își vizitează Obi Wan Kenobi-ul, maestrul, plângându-se de halul în care a ajuns țara, finalul metabolizează thrillerul nedând nici un verdict. Dacă există un verdict, el se resoarbe în trista constatare a supremației Răului ca fapt, peste tot pe pământ. (Acțiunea filmului se petrece totuși în anii ’80.) Bine, frații Coen nu s-au putut abține să nu strecoare niște cioace, dedicație specială pentru cinefili, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
m-am întrebat deodată unde abandonase Savin, acum inginer chimist la Quadrat, întreaga lui nebunie. Ce făcuse cu uriașul său IQ? în ce strat spongios al minții lui, acum dizolvată probabil de bucuria vieții ca de-o otravă perfidă, se resorbise marele vis de evadare? Ochii lui, deveniți senini ca ai Clarei, ca ai unui amnezic, mi-au readus 167 în minte ceea ce ruminasem de-atîția ani: că nu există supliciu mai mare și infern mai adânc decât fericirea. Că, pătrunzând în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
drum toarte lung, care urcă mereu. Mergi, mergi și încetul cu încetul trăsăturile ți se schimbă. Nasul și urechile ți se retrag în carnea feței ca piciorușele unei scoici. Degetele ți se retrag în carnea palmii, iar mâinile ți se resorb în umeri. La fel, picioarele ți se retrag în șolduri și nu mai mergi, ci plutești de-a lungul unor pereți de cărămidă roșie, pe care îți lași umbra ca un disc alungit. Ești atât de rotund, încît devii translucid
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lor măduva spinării și îi paralizase partea de jos a corpului. Dacă îți mai suflau și aer în creier, pentru encefalogramă, rămâneai cu niște dureri de cap, ziceau ele, de-ți părea rău că-l ai pe umeri, până se resorbea tot aerul. Ne uitam de aceea cu groază și fascinație la martiriul Elisabetei, care, dopată, nu părea să înțeleagă ce se întîmplă. O soră i-a scos pijamaua, lăsînd-o cu sânii goi, în capul oaselor, pe patul de țeava albă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scufundate în alcool se prezenta evoluția unui embrion de la fazele abia vizibile cu ochiul liber: morulă, blastulă, gastrulă, până la diferențierea organelor, în evoluția lor, embrionii treceau prin faze arhaice, le apăreau branhii, caractere reptiliene, formațiuni atavice care mai târziu se resorbeau, o adevărată metempsihoză, o Karma, o roată nesfârșită a existențelor. Pe un perete era un mulaj secționat prezentând poziția copilului în uterul unei femei gravide. Mi-am amintit de atrocitățile războaielor cu tătarii: pruncii smulși de vii din pântecul mamelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se mai vedeau doar ca niște linii fine desenate pe fața cărnoasă, iar ochii i se uniseră într-un singur ochi panoramic care privea dintr-o dată întreaga mașinărie complicată a pupitrului de comandă al sintetizatorului. Coatele și antebrațele i se resorbiseră în coaste, așa că direct din torace îi ieșeau acum cele două buchete de degete, fiecare cuprinzând câteva zeci de filamente ca nuielele, dar complicat articulate, și care atingeau neobosit clapele sidefii. Profesorului îi veni să vomeze, simțind fiorul de oroare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intensitate mica, necesare în procesul adaptării la condițiile de joc. În dezvoltarea atenției, activitățile de constructive, de desenare, de modelare au, de asemenea, un rol deosebit. Când preșcolarul construiește o căsuță din cuburi, sau “castele de nisip”, el este tot resorbit de aceste activități de joc și de creație. Concentrarea atinge un nivel înalt, repartizat pe o durată de timp relativ lungă(preșcolarii mici-5,7minute până la 15-20 minute, preșcolarii mari chiar 40-45 min). La copilul preșcolar se constată o creștere a
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
chipul unei jamaicane și cultura unei pariziene, purta un nume spaniol. N-am reușit niciodată să dau de rost numelor proprii braziliene. Sfidează orice dicționar onomastic și există numai acolo. Amparo Îmi spunea că În emisfera lor, când apa e resorbită În orificiul de scurgere al chiuvetei, vârtejul ei merge de la dreapta la stânga, În timp ce la noi merge invers - sau viceversa. N-am putut verifica dacă-i adevărat. Nu numai pentru că În emisfera noastră nimeni n-a privit vreodată Încotro o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să spuneți leziuni cerebrale? Doctorul Își Întoarce privirea. Cred că e prea devreme ca să ne dăm cu părerea. Există mai multe efecte, dar tomografia ne va da informații mai precise. Scenariul cel mai optimist ar fi ca sîngele să fie resorbit În corp pe cale naturală. — Și așa se va face bine? Dan s-a făcut iarăși alb ca o coală de hîrtie. Medicul Încuviințează din cap. — Da, se va face bine. — Și cel mai pesimist scenariu? Nu vreau să știu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și care nu au prea multe șanse să supraviețuiască. Lui Tom i se fac tomografii cu regularitate și, pînă acum, veștile sînt bune. A mai existat o ușoară hemoragie, dar nici urmă de inflamare. Se pare că sîngele a fost resorbit În corp. O Doamne. În corp. Nu În corp, ci În Tom, copilașul meu. De ce ni se Întîmplă toate astea? Dan și cu mine dormim În paturi improvizate, lîngă Tom, și firește că spun asta cu o doză masivă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și m-a rugat să mai rămân, că prezența mea îi făcea bine. Mai puteam să rămân o noapte, Ajunul Crăciunului era abia a doua zi, deci am dat urmare rugăminții lui. Se simțea bine, plăgile se descongestionaseră, bășicile se resorbiseră și am putut vedea cicatrici deschise, adânc săpate în pulpele picioarelor. Fără să îl întreb mi-a mărturisit că fusese și el deținut ca și noi, printre primii aduși în Siberia în anul 1920. Era tânăr ofițer în Armata finlandeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cancer tratându-se cu rostopască, la indicațiile unei babe, după ce doctorii l-au timis ca să moară acasă în maxim trei luni. O adolescentă a hotărât, contrar rezultatelor de laborator, că 109 nu are cancer, și respectiva tumoră abdominală s-a resorbit în mai puțin de un an. O bunicuță de la țară a scăpat de un cancer de col uterin făcându-și spălături cu ceai de gălbenele. Și pot continua. Dar acestea sunt cazuri. Nu există boli, ci bolnavi. Unul se vindecă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cancer tratându-se cu rostopască, la indicațiile unei babe, după ce doctorii l-au timis ca să moară acasă în maxim trei luni. O adolescentă a hotărât, contrar rezultatelor de laborator, că 109 nu are cancer, și respectiva tumoră abdominală s-a resorbit în mai puțin de un an. O bunicuță de la țară a scăpat de un cancer de col uterin făcându-și spălături cu ceai de gălbenele. Și pot continua. Dar acestea sunt cazuri. Nu există boli, ci bolnavi. Unul se vindecă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
i s-a întîmplat ceva, din cauza vieții sau a secundelor prea grăbite sau a poluării sentimentale, în sfîrșit, nu contează din ce cauză, dar între timp aripile au început să i se atrofieze, să i se micșoreze, să i se resoarbă... și astfel aripile i s-au transformat în pleoape, atît a mai rămas din ele, două pleoape... dar atrofierea nu a atins și natura intimă a fostelor aripi, acestea au continuat să conserve un anume tip de energie, instinctul de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o implozie. De aceea nu l-au mai găsit, n-au găsit nimic din el. Tănase Berzea nu mai avea nimic în el, se golise, era doar un perete subțire în care se adăpostea vidul și de aceea s-a resorbit. Asta este. O implozie!" Leonard Bîlbîie a făcut o figură lungă și dezamăgită, dacă era vorba despre Tănase Berzea, se lămurise. Prințul povestise, în vremea cînd și-a petrecut iarna la Vladia, destul de multe întîmplări neverosimile legate de acest straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care Keynes a crezut că poate decela o deficiență globală, și nu doar locală, a pieței. Mai întîi, în ce privește șomajul și piața muncii, el s-a opus ideii dominante în epocă, după care scăderea salariilor era singurul mijloc de a resorbi șomajul. Într-adevăr, în perspectiva liberală, salariul este prețul muncii. Aceasta este oferită de candidații la ocupare și cerută de antreprenori. Din acest punct de vedere, dacă se dorește creșterea ocupării, trebuie redus prețul muncii. Acestui raționament, Keynes îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vieții de toate zilele, cu un program barbar de osteneli mărunte și zadarnice. Era dejunul cu oaspeți sau ca oaspe, la ore târzii și cu meniuri ucigătoare. Dar nemulțumirea lui n-avea voie să se manifeste în afară, ci se resorbea mereu în aceeași cupă mizeră a ființei lui. Ada îl târa la toate ședințele sportive de antrenament, găsind că e mai chic decât să asiste la meciurile oficiale. De altfel, ei îi plăceau busturile goale asudate, mușchii întinși, viața brutală
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și infernul dacă ar ști că acolo poate găsi ceva. Altfel, nimic nu-l mai atrage. Abia, abia mai palpită cînd altă victimă se apropie și el nu mai poate avea speranță în ea. V. tînăr îl privesc cum se resoarbe încet în mine. Și mă pomenesc cu sufletul invadat de un zeu bolnav; cuprins de însingurare ca de o sîngerare veșnică. Scriitorul din spital îl simt pe V. tînăr înfiorat de experiența imaginară. N-a reușit să-l încălzească cu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din viață în câțiva ani. Familia n-a mai vrut să știe de el, neocupându-se de creșterea și educația lui. Privit ca o povară, îi erau destinate sentimente oscilând între ură și dispreț. Gâlma din creștetul capului i se resorbi, în timp, de la sine și el se dezvolta fizic și intelectual perfect normal, dar nimeni nu mai avea, de mult timp, ochi pentru el. Mai mult, toată lumea a început să-l considere un netrebnic care reușise să-și amăgească soarta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
elaborat, cu inflexiuni mito poematice calofile. Andrei Oișteanu nu economisește nimic din resursele metastatice ale parabolei, răsfățându-și proza cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
minus sute de grade și pentru că primește puțină căldură de la Soare. Există o teorie că, înainte de cataclismul care a avut loc cu miliarde de ani în urmă, pe Marte a existat apă în stare de vapori, dar care a fost resorbită de către Cosmos iar o parte se crede că s-ar afla în pungile din adăncul planetei. Deci, peste milioane de ani, omul cu mijloacele tehnice superioare poate crea condiții de viață: apă, atmosferă, temperaturi suportabile. Evelin: La fel se va
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit Se revărsa divinul în luturi pieritoare. O, cum întregul suflet al meu ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Se întorc cu pas regulat. Lent, dar înaintează. Este un semn bun. Nu fii sigur, își zise ea. Branșă imediat transmițătorul stației. ― Dallas... Dallas, poți să m-auzi? (Îi răspunse un urlet de energie statică pe care încercă să-l resoarbă.) Dallas, aici Ripley. Confirmă recepția! ― Ușor, Ripley. Te auzim. Venim acum. ― Ce s-a întâmplat? Ați dispărut de pe ecrane, v-am pierdut semnalele când ați intrat în epavă. Am văzut înregistrările lui Ash. Ați...? ― Kane este atins, răspunse Dallas, obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
El pare convins că libertatea Înseamnă tocmai acest drept de a pleca nestingherit spre alte aventuri. Fiecare eveniment, odată trăit, se ofilește pentru Tezeu și capătă un gust fad. De-abia a obținut ultima victorie și tînjește spre alta, se resoarbe spre ea. El nu va cădea În robia labirintului,” dar nici nu e liber să rămînă vreodată pe loc. Îl fascinează ceea ce urmează să se Întîmple. Și, Într-un fel, e fericit. E un erou sortit sa părăsească, un erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
dacă astăzi știu mult mai multe lucruri despre greșeli și despre fidelitate, sînt pregătit să Înțeleg de ce, atunci cînd nu mai poate suporta aventura, Ulise se Întoarce În ordinea firească a lucrurilor. El fuge din necunoscut În viața obișnuită; se resoarbe din fabulos Într-un anonimat care-l va lăsa să se odihnească; vrea să nu se mai teamă și să nu mai stea Încordat. Cinicul Ulise crede, În sfîrșit, În ceva. A rătăcit pentru a Învăța să iubească stabilitatea. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]