404 matches
-
la a șasea sau a șaptea pereche de blugi, și probabil nici aceasta n-ar fi fost pe placul lui dacă nu m-aș fi străduit exasperat să-l conving că-i vine foarte bine, i se păreau prea strimți, respir ușurat când ieșim din nou în stradă, limbi străine pe lângă noi, chiar și câteva cuvinte românești am auzit, paralelă cu Allée Dauphine, Allée Sainte-Sophie, eșarfe multicolore, obiecte de artizanat mai mult sau mai puțin tradiționale, chipuri cioplite de negri, prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că-l văd pe Marius la o distanță enormă, Înoată liniștit cu mișcări egale; nu mă vede, nu mă aude. Deodată, lovesc cu mâna În ceva tare, mă prind cu putere, Înșfac lacom un obiect, mă țin cu amândouă mâinile, respir cu jăratec, plămânii Îmi ard, Îmi iau foc; filmul de imagini existențiale devine mai lent, Încetinește ritmul acela sacadat, fulgerător, recunosc malul, e aici la câțiva metri; de ce nu, cred că voi putea să-l ating chiar acum. Ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e credincioasă, deși eu n-o iubesc, o tolerez doar pentru a-mi demonstra puterea asupra sexului slab (chiar atât de „slab“, cum se spune În această expresie stereotipă, nu este!); crește Înăuntru un val de căldură, dilatându-mi porii; respir cu forță, foalele plămânilor vibrează muzical; mă scrutez, mă observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i răspund, râde, Îi Întorc spatele, râde; hohotele lui mă fac să alerg; alerg cât mă țin puterile, până ies din zona periculoasă; tot timpul am impresia că mă urmează acel fâșâit suspect; iată, intru pe Mântuleasa, mă simt eliberat, respir; deodată, Îmi amintesc că trebuie s-o Întâlnesc pe madame Bovary, ah să nu Întârzii; e ziuă, nu mai pot de nerăbdare s-o revăd, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada... (ieri) Mă uit de la distanță la A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp. Întorc vederea și citesc. Două cuvinte, nimic altceva decât două cuvinte scrise cu creionul. — Ce este? șoptesc. Elsa are ochii de culoarea vinului, iar vinul se clatină cu reflexele sale roșiatice pe zâmbetul ei. — Așa este. Nu spun nimic, respir, mai ales respir... nu mă mișc, pentru că, dacă o voi face, voi cădea, mă voi împiedeca și voi cădea în spate, unde mă împinge zâmbetul acela. — Ești fericit? — Sigur că da. Dar nu știu unde mă aflu, nici ce gândesc. Ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se aude din nou respirația celorlalți. — Dopamină în venă. — Se normalizează. Bine te-ai întors, comoara mea, ești din nou în lume. Alfredo mă privește, încearcă să zâmbească, dar șoptește doar: — A glumit... ne-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nici pe copilul ei, că i-aș fi oferit încă o dată bani... Aș vrea să fug, dar, în schimb, îl țin pe omul acela cu toate puterile. Mă prăbușesc peste gâtul său negru, peste părul țepos ca o blană și respir. Îi respir mirosul de câine neîngropat. Încercam un contact, Angela, care să mă împingă definitiv în cealaltă parte, în mlaștina dintre mare și oraș, acolo unde locuia singura ființă pe care o iubeam cu adevărat. Unctorul acela nocturn nu fugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o privire pe jumătate amuzată, pe jumătate mustrătoare, sper că n-ai de gând să-mi vorbești despre pictură tot weekendul. De asta am parte tot timpul la Londra. Dar despre altceva să vorbim? Despre orice. — Eu trăiesc prin artă, respir artă, spuse Phoebe. Ceea ce alți oameni numesc „lumea reală“ mi s-a părut întotdeauna palidă și inspidă în comparație cu arta. — Poate, dar, personal, aces gen de atitudine mi se pare cam afectată. — Da, numai că nu eu am spus-o: tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la Piper Place, Îți pot da numărul de telefon al unui psiholog. Toată lumea apelează la el. O va pregăti pe Emily să dea răspunsurile corecte și să deseneze ce trebuie la interviu. Pe bancheta din spate a taxiului lui Winston, respir adânc, recunoscătoare, aerul dulceag Îmbibat cu ganja. Mă poartă Într-un trecut mai blând, Înainte de a avea copii, când a fi iresponsabil era aproape o datorie. — Și cum arată acest desen corect, Angela? Femeia Brunt râde: —O, știi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de-abia mă-nfioară. Îmi place moliciunea bumbacului, așa cum Îmi strecor mâinile pe sub mânecile tricoului, umerii mei sunt puternici, calzi, vag Încordați, Învelindu-se singuri În acea briză molcomă pe care Întregul meu trup a Început s-o emane. Deja o respir, sunt plin pe dinăuntru, mi se rostogolește În piept, Îmi cuprinde inima, trece În sânge, pătrunde prin toate țesuturile, prin toți porii, de dinăuntru Îmi iese afară prin piele, parcă Începe să-mi aburească ochelarii, Îi ridic pe frunte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se opintește, ia și scaunul după el. Din spate Leac Îl apasă pe umeri, Îl ține locului. Pârvu simte Împotrivirea, dar nu se Întoarce. Nici nu-i dau răgaz: - Astăzi vei fi judecat pentru că ți-ai trăit viața În nerușinare. Respir greu, copleșit, cred că-mi tremură glasul. Dar citesc mai departe: - De câte ori ai avut ocazia, te-ai dovedit laș. Ai dat dovadă de cruzime, chiar și față de niște copii nevinovați. Pentru a-ți atinge scopurile ai torturat și ai violat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
s gastrointestinal and liver disease, 6th edition W.B.Saunders Company, 1998, 335 - 42 11) Petriș O., Petriș A., Șorodoc L., Lionte Cătălina, Bologa Cristina, Scripcariu P. Caustic substances intoxications, burns from domestic fires - similar types of respiratory aggressions? Eur Respir J 2007; Volume 30: Suppl. 51, 585s 12) Petriș O., Petriș A., Șorodoc L., Lionte Cătălina, Bologa Cristina, Scripcariu P., Did ingestion of caustic substances - from acute intoxications - constantly associate peripheral respiratory injuries?Eur Respir J 2007; Volume 30: Suppl
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
types of respiratory aggressions? Eur Respir J 2007; Volume 30: Suppl. 51, 585s 12) Petriș O., Petriș A., Șorodoc L., Lionte Cătălina, Bologa Cristina, Scripcariu P., Did ingestion of caustic substances - from acute intoxications - constantly associate peripheral respiratory injuries?Eur Respir J 2007; Volume 30: Suppl. 51, 294s 13) Ramasamy K, Gumaste VV. Corrosive ingestion in adults. J Clin Gastroenterol. 2003 Aug;37(2):119-24. 14) Șorodoc Laurentiu sub red.,Toxicologie clinica de urgenta, vol.2, Intoxicații nemedicamentoase (autori: Laurentiu Sorodoc
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
și nici că nu aveți căldură. Pentru Jenny, colega mea, frigul poate fi fatal. Ar trebui să fie recunoscătoare cui pentru chinurile pe care le are din cauza frigului?... Întorc privirea spre colegii care par a pricepe mai mult decât mine. Respir ușurată când Ivan Ivan, colegul meu din Galați, începe, și el, să vorbească. Spune ceva de Constantin Noica pe care știu că-l vizita pe ascuns la Păltiniș... Nu mai sunt în stare să înțeleg ce spune, dar înțeleg căne-am
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
jigniri atît de nedrepte!". Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinte resat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează că există. Latră fără nici un chef și mă urmărește de după un gard. În fond, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mă retrag pe terasă și o depresie inexplicabilă mă copleșește. Lumina care scaldă generos totul în jurul meu nu mă mai bucură. Nici măcar salariul dintr-un plic, pus în buzunarul de la piept, nu mă furnică la fel ca-n alte dăți. Respir aer pur și expir năduf. Sufletul îmi este greu, ceva îmi lipsește și nu-mi dau seama ce. Frînturi de amintiri și fărîme de vagi dorințe neîmplinite. Dar și voci care mă apostrofează că mă las copleșit de mici dureri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Feteasca Neagră pe care o dăruisem. A doua zi de la venirea noastră ne-a lovit uraganul Mitchel. Nu știam ce-i un uragan, nu eram pregătiți. În reședință eram noi doi și cu Mașenka. Sînt captivat de posibila istorie, nu respir, inima s-a oprit și doar buzele lui Sikorski erau în atenția mea. Mîna cu paharul de vin s-a oprit la jumătatea drumului. Ambasadorul povestește cu patos. Soția mea prinde o mînă a doamnei Sikorski și o mîngîie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi și-a pierdut amplitudinea și suculența. Respir crispat și pripit, ca într-o etuvă. Când cineva trece printr-o asemenea criză, de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poți acuza că ai consimțit în prea mare măsură imediatului, că nu știi să-ți dozezi timpul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cerului, a mării și a pescărușilor ce țipă împrejur, îmbătați de zborul lor frenetic. Aici, pe ridicătura asta izolată, sunt mângâiat lin de briză, ca de o suflare divină; mi se pare un semn anume care vine de pe lumea cealaltă. Respir cu lăcomie, trăgând în piept răcoarea asta atât de densă, de parc-ar fi o hrană zeiască îndelung așteptată. Am un sentiment de bucurie imediată și de extremă ușurare. Trupul nu-mi mai atârnă greu ca o povară și sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mod plăcut - că la capătul imperiului, unde se situează ceea ce numim noi limes, viața e atât de intensă. Aș vrea să povestesc despre mine, cel de acum, dar totul se reduce la foarte puțin. Mă ridic în fiecare zi, umblu, respir, privesc. Nu mai reușesc să descopăr, în lăuntrul meu, emoțiile și sentimentele lejere de altădată. Mă întreb cum de pot trăi aici fără acele aprige dispute literare la care participam când eram la Roma. Viața mea tinde să semene cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ușor de parcă aș zbura. Privesc atent trunchiurile copacilor. Mi se par niște trupuri vii; parcă sunt niște războinici ce mă-mbărbătează în încercarea asta grea. Iarba e colorată într-un verde strălucitor și albastrul cerului e mai intens ca niciodată. Respir cu lăcomie, așa cum poate s-o facă doar cineva care e gata să se sufoce de prea mult aer: dar eu o să mă-nec în fluviul vieții. Când acesta își umflă albia uriașă, nu poți face altfel decât să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cursă! Și mă putea costa viața! Încă o dată Karma mi-a surâs!!! Mă scutur cu putere pentru a mă Încălzi. Simt cum frigul Îmi pătrunde În oase, pe sub echipamentul neadecvat, picioarele par să Înghețe, obrajii și mâinile s-au Învinețit, respir cu greutate și ochii mă ustură. A mai rămâne acolo, nu are sens! Bravura necontrolată poate avea deznodământ, de cele mai multe ori, tragic! Oricum pusesem piciorul pe Mount Cook! Mândria părea satisfăcută, ca și În scurta ascensiune de la bazele Himalayei. Pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și liniște. Efectuăm 10-15 astfel de respirații (este indicat să realizăm diverse poziționări ale palmelor pe corp, în funcție de indicațiile terapeutuluiă. AFIRMAȚII POZITIVE: Pe zi ce trece respirație mea este din ce în ce mai lină, relaxată și armonioasă! Sunt conștient că modul în care respir îmi influențează starea de sănătate! De fiecare dată când inspir las să pătrundă în ființa mea energiile sănătății, armoniei, iubirii, echilibrului și bunei dispoziții! 18. RELAXAREA COMPLETĂ Zilnic tot mai multe persoane apelează la tehnici de relaxare pentru a se
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
comunităților de tot felul. Nu m-am născut decât ca să mă cunosc în legătură cu ceilalți, nefiind un izolat, nici chiar în viața mea spirituală. Mă regăsesc într-o lume din plante și animale care au un organism viu ca al meu. Respir, mă încălzesc la soare, ziua muncesc și dorm noaptea etc. Toate acestea îmi condiționează viața. Experiențele definite de aceste relații pe care le găsesc și le știu și în fața cărora reacționez nu pot fi distruse de modele sau abstractul științific
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
comunităților de tot felul. Nu m-am născut decât ca să mă cunosc în legătură cu ceilalți, nefiind un izolat, nici chiar în viața mea spirituală. Mă regăsesc într-o lume din plante și animale care au un organism viu ca al meu. Respir, mă încălzesc la soare, ziua muncesc și dorm noaptea etc. Toate acestea îmi condiționează viața. Experiențele definite de aceste relații pe care le găsesc și le știu și în fața cărora reacționez nu pot fi distruse de modele sau abstractul științific
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]