10,353 matches
-
te va răni! Nici nu contează cum o face, Important e că te doare, Tu ai crezut sincer în el, Și-n prietenia ce v-a unit! Se mai întâmplă uneori, Să te îndrăgostești spontan, Nici nu ai timp ca să respiri, Și sigur te-a dezamăgit! Nici visele, speranțele sau dorul, Ce va lega unul de altul, Nu mai contează-ntr-o zi, Când ea/el va pleca cu altul/altă! Că ești femeie sau bărbat, Știu sigur că le-ai
... ȘI-A PLECAT!!! de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380726_a_382055]
-
o „filosofie” a neputinței și a neantului: „Adevărul fiecăruia, spart din întreg,/ sporește deșertul care ne acoperă lent/ amintirile) (Ibidem). Pe ritualica unui sindrom al spaimei venită din necunoaștere, din imposibila explicație a inexplicabilului: „Cred că până în ultima clipă/ voi respira la subțioara fricii/ ca puiul sub cloșcă/ sau ca animalul care se retrage din fața pericolului” („Ultima clipă”, pag. 27), deși poeta, introvertită și cu o melancolie învăluitoare și sacră, încearcă să se liniștească în spațiul unui refugiu biblic („crede și
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
care nu o doresc absolut nimănui, prieten sau dușman, cunoscut sau necunoscut... Pur și simplu nu doresc să experimenteze nimeni această stare. STAREA DURERII PURE. Să nu poți face absolut nimic fără să nu fii însoțit de durere, să nu respiri fără să te doară, să nu te miști cât de puțin, fără să nu înțepenești de durere, să nu încerci să strănuți sau să tușești, să nu mănânci sau să bei ceva și Ea (durerea) să nu fie acolo, să
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
În loc să te bucuri de o persoană dragă. Începi să privești, mai atent în jur, Poate o găsești și te liniștești. Îți faci planuri și visezi, Familia de vis... din povești. Și iată că persoana apare, Nu ai aer nici să respiri, Ești fericit când o ai aproape, Simți că iubești și că ești iubit. Se lasă cu nuntă și musafiri, Cu dans, bucurie dar și copii, Și viața ta împlinită va fi, Când ai casa plină de bucurii. Copii îți cresc
O SCENĂ ESTE VIAȚA ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380778_a_382107]
-
În loc să te bucuri de o persoană dragă. Începi să privești, mai atent în jur, Poate o găsești și te liniștești. Îți faci planuri și visezi, Familia de vis... din povești. Și iată că persoana apare, Nu ai aer nici să respiri, Ești fericit când o ai aproape, Simți că iubești și că ești iubit. Se lasă cu nuntă și musafiri, Cu dans, bucurie dar și copii, Și viața ta împlinită va fi, Când ai casa plină de bucurii. Copii îți cresc
O SCENĂ ESTE VIAȚA ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380781_a_382110]
-
-S FERICIT, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016. Nu-s fericit Nu-s fericit că am ajuns un sclav Și dangătul de clopot sună grav La ce bun să invoc pe dumnezeu Când Țarina respiră tot mai greu Acum, când anul moare de bătrân Noi ne-am pierdut statutul de stăpân Pe plaiuri moștenite din strămoși Ne-au atacat călăii lui Gavroche Nu-s fericit. Cum suntem colonie Ne-au invadat borfașii din pustie Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
trădat mârșav Și ne-au furat trecut și bogății Ei renumiți în crime și hoții ... Citește mai mult Nu-s fericitNu-s fericit că am ajuns un sclavși dangătul de clopot sună gravLa ce bun să invoc pe dumnezeuCând Țarina respiră tot mai greuAcum, când anul moare de bătrânNoi ne-am pierdut statutul de stăpânPe plaiuri moștenite din strămoșiNe-au atacat călăii lui GavrocheNu-s fericit. Cum suntem colonieNe-au invadat borfașii din pustieși ne-au impus puteri imperialeSă ignorăm credințe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
un anume farmec, pentru că sunt purtători de un aer primenitor, pentru că ne animă și ne farmecă. Imi plac începuturile fiindcă sunt incitante prin durata lor scurtă. Viețuind în bună vecinătate cu sfârșitul lor, abia au timp să ne lase să respirăm și să ne șoptească în trecăt că magia există. Aruncând o repede ochire asupra lungului șir de începuturi din viața noastră, care mai de care mai diferite, vedem că începutul anotimpului primăverii pare a fi cel mai bine instalat în
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]
-
vopselele stridente ale teribilismului, umflu-și pielea ca un balon gata să plezneacă. Se socotesc polieficienți din ce în ce mai strident, pe măsură ce clocotul interior arde tot mai puternic. Pun stapânire pe ei orgolii nemăsurate și o clocotitoare lăcomie. Singura fereastră prin care mai respiră este ura, fără ea s-ar sufoca. Treptat ura se înscrie definitiv în datele lor fundamentale și exersată neîntrerupt și cu forță, ura devine o fibră puternică și începe să funcționeze de la sine. Cu timpul, ura sapă tot mai mult
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
urâte afectează emoțiile, emoțiile afectează deciziile și deciziile afectează viața. Acest tip de oameni, mint cu ușurință alunecâd pe nesimțite de la o stare de fapt, la minciuna sfruntată, încât nu poți sesiza momentul când a pus masca minciunii. Mint cum respiră, fără să fie conștienți de minciuna lor, mint fiindcă așa le stă în fire. Într-adevar, dacă te apuci să îi contrazici, ei neagă evidența. Albul devine negru chiar dacă albul este strălucitor. Te dezarmează oricum și pe de-asupra îți
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
-n mine duh cerescși-n suflet îmi ridici din nou altare,cutremurându-mă, să te iubesc.... XXVI. ÎNTR-UN PREZENT TRĂIT DE AMÂNDOI, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015. Cu gândul rezemat de-o așteptare, respiră-mă din floarea de salcâm- în părul meu o pată de culoare din curcubeul unui alt tărâm. Neliniștea împarte pe din două cât mă silabisești ca pe-un descântec; învață-mă ca pe o slovă nouă și cântă-mă în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ca pe o slovă nouă și cântă-mă în necântatul cântec! Culege-mă din boabele de rouă când dimineața înflorește-n noi și-așează-mă, cu mâinile-amândouă, într-un prezent trăit de amândoi. Citește mai mult Cu gândul rezemat de-o așteptare,respiră-mă din floarea de salcâm-în părul meu o pată de culoaredin curcubeul unui alt tărâm.Neliniștea împarte pe din douăcât mă silabisești ca pe-un descântec;învață-mă ca pe o slovă nouăși cântă-mă în necântatul cântec!Culege-mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
spună: „știu că o simplă sintagmă poate schimba sau ghida omul”. Harul cu care ei au fost înzestrați, răbdarea, dăruirea și neostoirea au transformat neșansele vieții lor într-un univers original, cu totul special, înnobilându-l cu virtuți artistice care respiră prospețime lirică. Referindu-ne la tematica acestui volum de poezii, remarcăm că Eul liric al poeților este încrustat într-o infinitate de idei, de visuri, de trăiri, de revelații care pun în mișcare energiile creatoare deschizătoare de ferestre, dar iubirea
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
trăirilor sale. În încheiere, nu stau la îndoială să afirm că poezia acestor poeți va dăinui în timp, pentru felul cum sunt înregistrate mișcările lăuntrice, viziunile, contemplațiile, întrega lume poetică încărcată de emoție și de frumuseți turnate în forme care respiră prospețime. ----------------------- Elena BUICĂ Puckering, Toronto, Canada 31 decembrie 2016 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - AL FRANCISC & MANUELA CERASELA JERLĂIANU - ECUAȚII LIRICE - LUMINA SINELUI NOSTRU / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2192, Anul VI, 31 decembrie 2016. Drepturi de Autor
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > IRINA LUCIA MIHALCA - CUVÂNTUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului ATINGEREA CUVÂNTULUI Pe traseul iluzoriu înaintezi prin vântul puternic, abia respiri, mergi și mergi, de nicăieri se-aud voci, întinzi mâna, nu vezi nimic. Un fir fragil între două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste tot, lacrimile pier ca aburii ceții dense, compacte, fără un punct de reper, fără urme. Un înger
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
ce a fost va mai fi, te copleșește adierea de primăvară arătată, mai curată cu fiecare pas, - matricea nemuririi - cu totul alta decât briza verii sau viscolul iernii. Îmi vindeci ochii, - sărutul delicat pe pleoapele închise - trezindu-i din amorțeală, respir adânc clipa aceasta, inimile noastre cu fiecare respirație sunt contopite tot mai mult, până va fi doar una, într-o armonie completă. O ascensiune te cuprinde fără să-ți lase timp, plutire-n azurul mării cerului, prin aburii ceții, o
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
ta, suspendate puncte, de la un rând la altul, în colțuri de albastru, asemeni firelor de păianjen, atârnă-n albul foii, prevestindu-i soarta. Puncte, puncte, puncte... Ghidate de instincte, adunate sinistru, ca boldurile se-agață de pieptul cuvintelor. Închizi ochii... Respiri adânc... Le simți peste tot prelungirea haotică, străpungerea vieții... Pe acoperișurile literelor, pe firele de tensiune ale rândurilor, înnegrind cerul filelor, te privesc, te-așteaptă, se năpustesc deodată și devastează tot ce întâlnesc... Ah, voi, puncte, puncte, puncte! Stoluri de
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
și înălțate, se vor întoarce risipite în paginile albe ale clipelor noastre, printre amintirile vii, cu primul și ultimul cuvânt, șirag de mătănii în cerul oglinzii din care și-au luat zborul. Retrase în singurătate, rostite sau nerostite, continuă să respire, continuă să palpite, pe cerul nopții tale. Va veni o zi, o altă uluitoare zi, când fără cuvinte, apă și foc, sămânță și spirit, origine a lumilor, o nouă poveste tulburătoare de culoarea timpului va răsări în cerc și lumină
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
că sunt slab, Și te strig să mă ierți în veacul ce pică, Aș vrea să mă mângâi cu mâna ta mică, Surâsul tău blând să-mi pătrundă privirea, Lacrimile ce-ți curg să-mi adape găsirea. Te aștept să respir în pletele tale, În eter ochii tăi îi sărut cu visare. Referință Bibliografică: Torenți de iubire ard în rânduri / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844, Anul VI, 18 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Auraș
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
alungat monstrul Nian (an) în vremuri străvechi. Așa este tradiția. În realitate, eu cred că„duhurile rele” sunt alungate și de efectul secundar al exploziilor, adică de fumul toxic de la petarde și focurile de artificii, care fac aerul greu de respirat. Anumite localități au interzis sau au impus restricții privind utilizarea acestora. Poluarea a rămas totuși o mare problemă pentru China zilelor noastre - am văzut un fel de ceață nesănătoasă (smog) chiar și prin văile și pe dealurile roșii de la Dong
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
decât de orice altceva. Pentru că doar fericirea ne poate Împlini ca ființe umane, doar fericirea ne desăvârșește și ne lasă să ne dezvoltăm la maximum potențialul. Când se naște, copilul este esențialmente fericit. Fericit pentru că trăiește, fericit pentru că poate să respire Încă o dată și dornic să cunoască universul care Îl Înconjoară. Aceasta este starea naturală a ființei umane, extazul nașterii. Doar acest extaz ne oferă forța de a descoperi ce se ascunde În jurul nostru, doar acest extaz ne permite să ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
romantic... florile dalbe, flori de măr... fluturi de cupru, dealuri de bumbac... și te iubesc! parce que je t'aime! DE-ATÂTA DOR! lacrimi lungi, suspine tăiate de foarfeca sufletului... și ochi Închiși - Întunericul mă duce spre tăcere, unde se respiră concluzia disperării. cortina nu se mai ridică, actorii și-au decapitat magia shakesperiană! timpul se Învelește cu o pătură moale, de aprobări simple, după ce a rostit, golit de sânge: qui bono? e atât de plictisit, Încât seamănă cu un director
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mare devotament pentru opera brâncușiană, sugerează tacit această realitate fără a se propune însă pe sine, nici măcar pentru o clipă, în ipostaza, de altfel legitimă, a descoperitorului. El investighează, adună, selectează și descrie o cazuistică imensă care, paradoxal, începe să respire asemenea unei opere de artă ce mustește de viață nemijlocită și de viață simbolică. Și dacă România ar fi acum o țară normală, toată brâncușologia improvizată și veleitară ar amuți subit, iar Brâncuși s-ar elibera, în sfîrșit, dintr-o
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
urmat să ne mai întâlnim, mi-a lăsat timp de gândire, dându-mi o adresă unde putea fi găsit, undeva, într-un bloc din spatele bisericii Crețulescu. Nici eu, nici el nu ne-am ales cu nimic. Dușmanul de clasă a respirat ușurat, continuând să sape la temelia orânduirii, să-și facă de cap cu mine de față, impasibil. Sunt de atunci aproape patruzeci de ani, iar refuzul de a deveni turnător mi s-a părut de la sine înțeles. Să fi acceptat
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
în mod instinctiv, fără a mai fi nevoie să-i conștientizăm mecanismul. Mecanismul acesta oricum se exercită de la sine, și atunci nu mai are nici un rost să-i descîlcim dedesubturile. De fapt, e ca și cum ai spune că, la fel cum respirăm de la sine în virtutea unui instinct ce nu are nevoie de contribuția noastră conștientă, tot așa putem gîndi corect de la sine, fără nici o intervenție din partea voinței noastre. Gîndim pentru că am apucat să gîndim, și asta grație unor facultăți native în posesia
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]