16,547 matches
-
și să mai scrii altceva... Atunci mi-a povestit întâlnirea cu Brice Parrain, care-i citise Ferestrele... pentru Gallimard. Îl sunase și îl invitase la restaurant să discute după lectură. Vreo oră și ceva. - Vezi? nu inviți un tip la restaurant, i-am spus acum, în '97 sau '98, ca să-i comunici că nu-i publici cartea. Îi dai un telefon, și gata. Brice Parrain i-a pus o mulțime de întrebări despre el, despre scris, despre cariera lui de inginer
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
o îndelednicire inumană. Inumanitatea ei credeam că l-a speriat atunci pe tînărul scriitor. Să vorbim despre ea, în 1997, sau '98, nu mai era, e drept, periculos și, curios, nici măcar delicat. - Nu cred că trebuia să te convoace, la restaurant, să discutați îndelung, ca să-ți spună așa ceva. - S-au scris atâtea critici elogioase, de acum și eu descopăr propria mea carte, prin ele. Sunt lucruri la care nu m-am gândit și nu le-am premeditat. Dar nimeni n-a
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
debarcaderului ea s-a oprit, sprijinindu-se de umărul lui. Două bărci acostau. Perechile au coborât și au trecut pe lângă ei, înlănțuite. Apa era neagră și împietrită, ici-colo vibra câte-o rază: lămpile de pe malul opus. Alături era intrarea în restaurantul parcului unde băuse singur, până adineauri. - Hai să bem ceva! Ea ezita. - în cinstea... revederii... - adăugă el îl privi lung, din creștet până la pantofii lui galbeni, perforați, cu vârf ascuțit. Pietrișul aleii scrâșni subțire. Până să vină friptura ea își
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
pe vremea interbelicilor. În revistele literare, la poșta redacției se răspunde cu ironie și umor; interviurile sunt suculente și strălucitoare. Un potpuriu incitant îl constituie lumea cafenelelor, a jocurilor literare șturlubatice ori înțepate, a bârfelor, șuetelor, anecdotelor literare, a butadelor. Restaurantele, grădinile de vară, localurile, magazinele de delicatese întregesc gusturile și "pamplezirul" scriitoricesc. Jurnalele intime de toate soiurile (și cu toate sosurile livrești, senzoriale, emoționale) îi înfățișează pe scriitorii cu obsesiile și fantasmele lor (nu neapărat interbelice). Capitala se oferă astfel
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
nave spațiale îmbuibă orizontul din toate părțile se întorc din marmura cerului împung cele cinci orașe nemișcarea paște norii speculații bursa cu tranzacții anonime patroni anonimi terorism anonim birouri hârțogăreală contabilitate companii vânzări-cumpărări firme magazine cu mărunțișuri antichități făcute mâine restaurantele scuipă clienți saci de cartofi în vitrinele suspendate fugi pe o bandă rulantă cu căști la urechi robot activat de idealul materiei nemuritoare departe de umbra adâncă a potecii înguste restaurante mâncătorii muzica masticației valsul porumbului cantine unele peste altele
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
companii vânzări-cumpărări firme magazine cu mărunțișuri antichități făcute mâine restaurantele scuipă clienți saci de cartofi în vitrinele suspendate fugi pe o bandă rulantă cu căști la urechi robot activat de idealul materiei nemuritoare departe de umbra adâncă a potecii înguste restaurante mâncătorii muzica masticației valsul porumbului cantine unele peste altele mâncare mâncare pentru toate buzunarele obsesia grăsimii călărind mușcătura hormonii și sucurile colorate prin carnea infinită parcul central rampa și eterna tinerețe joggers îmbrăcați în năpârliri se luptă cu nisipul degradării
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
dinainte din funcția ce deținea în cadrul Fundațiilor. A urmat, odată cu anul 1948, o perioadă grea pentru Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, îi întîlneam în micuța dugheană din fostul pasaj Europa (între Calea Victoriei și strada Cîmpineanu, actuala stradă 13 decembrie; la restaurantul dinspre Calea Victoriei a cîntat oarecare vreme minunata Maria Tănase): acolo, în prăvălioara aceea, Cioculescu deschisese un anticariat prea puțin ispitit de cumpărători, prea asiduu cercetat de amici, cunoscuți, curioși. Pompiliu Constantinescu se retrăsese, încă din 1946, în moarte. Comarnescu în
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
ca un rîu în jos spre plaja mării. După 3-4 ore de popas sub forța strălucitoare a soarelui, urcam osteniți drumul care ducea spre centru. Mulțimea producea un zgomot specific plin de voioșie, de bucurie, unii se adăposteau la umbra restaurantului al cărui nume l-am uitat, sau în vilele cochete și răcoroase. La vremea aceea vacanțele țineau mai mult de o lună de zile. Mi-am petrecut vacanța estivală a acelui an 1932 în compania fetiței mele și a guvernantei
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
pe călătorie, îți amintește o rugăminte: să cedezi locul oamenilor în vîrstă, handicapaților sau celor cu copii mici. Dar tramvaiele vin atît de des, încît anunțul e pur pedagogic. La răscruce de mirosuri În zona studențească vagonul devine și un restaurant mișcător. Veniți de la ore, tinerii își cumpără de-ale gurii de la Uni Eck (Colțul universitar) sau de la Der Mann der verwöhnt (Bărbatul care răsfață) și mănîncă cu mare discreție în vagonul luminat, cald și curat al tramvaiului. Doar olfactivul îi
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
vals. Micul atelier al tapițerului, cocheta prăvălie a pantofarului, în centru, plină de calapoade de lemn și pantofiori de cenușăreasă pentru decor, firme de croitorie care anunță că fac orice fel de modificări, pivnițe-birturi cu lumînări și celebrele Heurige, mici restaurante ale unei familii, unde se bea vin nou. Dar locul cel mai puțin schimbat al Vienei este cafeneaua. Să tot șezi, sorbind o cafea adevărată. Toate gazetele de azi îți stau la dispoziție, pe stativ, mai frumos ca la Biblioteca
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
care m-am făcut că nu îl înțeleg, la care Lovinescu a răspuns cu o ridicare din umeri, ca și cînd ar fi spus că este zadarnică străduința lui de a mă lămuri. Birjarul a întors trăsura îndreptîndu-ne spre cochetul restaurant aflat în Drumul Dumbrăvii în care am pășit amîndoi într-o stare de voioșie și bună dispoziție. Ne-am așezat la o masă, unde apăru îndată un ospătar recomandîndu-ne fripturi la grătar. Dinspre pădure năvălea aerul proaspăt al Dumbrăvii și
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Simona Tache Furat de entuziasm și uitând că, data trecută, s-a sfârșit totul în lacrimi, Stolo îi oferise pentru a doua oară mâna lui Traian Băsescu. Toate bune: s-a închiriat restaurantul, Geoana a acceptat să fie nas, s-au luat măsuri pentru rochia de mireasă, s-au comandat lumânările și s-au făcut rezervările pentru luna de miere. Toate bune și frumoase până când a venit momentul semnării contractului prenupțial, în care
De ce-a fugit Stolojan de la altar by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21167_a_22492]
-
ar fi mâncat câte-o funie pe zi și ar fi mirosit irezistibil. Și despre roșii spun unii specialiști că facilitează producerea lichidului prostatic, ajutând penetrarea. Și, totuși, n-am văzut pe nimeni în zilele noastre să alerge chelnerița prin restaurant, după ce-a mâncat o salată de roșii cu ceapă. Vechii greci credeau că morcovii sunt stimulenți erotici. Astăzi cred asta numai Bugs Bunny și iepurașul de Paști. Chinezii prețuiau usturoiul, fiind convinși că-i datorează întâlnirile cu scântei, ceea ce
Costum sexy menajeră Mimi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21186_a_22511]
-
roșii, bacon prăjit, pâine prăjtă cu unt și hash brown potatoes (cartofi tocați, modelați sub formă de triunghi și, apoi, prăjiți). 6. Veverițele, gâsculițele, rățuștele și lebedele din parcuri, care mănâncă din mâinile oamenilor și sunt superhaioase. 7. Faimosul Fifteen, restaurantul lui Jamie Oliver, la care ne-au făcut surpriza să ne ducă prietenii care ne-au și cazat. 8. Relaxarea oamenilor. Am văzut enșpe gagici fardându-se în metrou și, tot în metrou, am văzut tătici stând turcește pe jos
Englezii şi-au găsit Regina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21212_a_22537]
-
Simona Tache Să vă mai zic din vacanță: Provence. Un sătuc foarte neturistic, cocoțat pe munte. Trei-patru restaurante, două trei buticuri și cam atât. În rest, străduțe medievale înguste, cu case superbe, înfășurate în flori cățărătoare. Te plimbi și simți, dincolo de geamurile mici, viața dinăuntru. Scâncetul unui copil, profilul unei bătrâne, un zăngănit de tacâmuri... Dar nu vă
Cățeii lor sunt mai civilizați decât ai noștri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21225_a_22550]
-
însă, când sunt mai mulți fumători pe o rază de câțiva metri patrati, iar aerul capătă culoarea, mirosul și consistentă gazelor de eșapament. Știu (din cărți și din experiența) că așa că le propun să-și imagineze că într-unul dintre restaurantele sau într-una dintre cafenelele lor preferate, la câțiva metri de ei, cineva ar praji niște ceapă într-o tigaie în care uleiul n-a mai fost schimbat de câteva săptămâni. Cam așa mă simt eu. Intru într-un restaurant
Aer curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82362_a_83687]
-
restaurantele sau într-una dintre cafenelele lor preferate, la câțiva metri de ei, cineva ar praji niște ceapă într-o tigaie în care uleiul n-a mai fost schimbat de câteva săptămâni. Cam așa mă simt eu. Intru într-un restaurant sau o cafenea, simt un iz neplăcut, dar îmi zic că e suportabil. Îmi deschid laptop-ul să lucrez ceva sau încep o conversație cu interlocutorii mei și nu observ că localul devine tot mai populat. Apoi, deodată, încep să
Aer curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82362_a_83687]
-
bărbați nu mai dau întâietate unei femei la intrarea sau la ieșirea dintr-o încăpere, la fel cum nu mai fac ocolul mașinii pentru a-i deschide portiera și nici nu se mai oferă să-i care bagajele, iar la restaurant nu par să aibă nicio reținere să stea jos atunci când o doamnă stă în picioare. Dar toate femeile pe care le-am întrebat dacă le supără atunci cand un barbat face oricare dintre aceste gesturi, m-au asigurat că nici pomeneala
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
fost cel mai greu de înțeles și de acceptat: că e mai important să fiu un aliat activ al femeilor în lupta lor pentru egalitate socială, economică și politică decât să le încurajez de pe margine, în vreme ce le deschid ușa la restaurant. Și că, de fapt, una n-o contrazice pe cealaltă. :: The One, iulie 2013 Ești un pampalau. Nu o să te respecte nici o femeie. Niciodată. Dă-mi voie să râd cu gura până la urechi cu gândul la cum arata femeile astea
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
petrecut la Langvik, într-un resort dedicat stării de bine și amplasat, evident, într-un decor cinematografic, după petrecerea excentrică și cosmopolita Finlandia Midnight Sun, după vizita în creativul și fascinantul Fiskars, după ultima seară în Helsinki, pe terasa unui restaurant foarte chic, cu lume foarte colorată, totul ambientat de o mică orchestră de jazz, după orele binecuvântate de masaj și de sauna (se zice că sunt mai multe saune decât finlandezi în Finlanda), după tot acest loisir desantat, am simțit
Ţara soarelui de la miezul nopţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82605_a_83930]
-
va încheia ziua, dar mă înșelasem. Am fost anunțat că mi s-a rezervat o cameră la Vila Arte, un boutique hotel din centrul Bucureștiului, unde fiecare cameră este altfel decorată, cu multă imaginație și foarte bun gust. În micul restaurant de la parter, ne așteaptă tortul și șampania. De pe tort scoate limba la mine un crocodil de marțipan, mic și verde, aluzie la o melodie de Andrieș pe care o fredonez frecvent - “crocodilu dilu dil, verde, lacom, inutil”. Lângă el, bomboanele
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
și, desi îmi propusesem de mult să le fac o vizită (recunosc, m-aș fi dus că la muzeu, nu ca să cumpăr ceva), încă nu apucasem s-o fac. Și iată că acum aveam chiar o invitație oficială. Cobor la restaurant și le mulțumesc pentru descoperirea din cameră. În vreme ce le explic de câtă vreme îmi doream să vizitez reprezentanta Scabal în România, Amalia se prinde că n-am înțeles despre ce-i vorba. Dragoș, nu e doar o probă. Cadoul nostru
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
Dragoș Bucurenci După o iarnă grea, printre ghiocei, vrem să vedem și copăcei! Vino miercuri, 31 martie la plantare la Snagov. Plecarea e din fața fostului restaurant Cină din București la ora 8:30. Întoarcerea va fi în jurul orei 18:00. Sperăm să te vedem printre cei 50 de voluntari pe care-i așteptăm miercuri la plantare! Dacă vrei să te înscrii și tu trimite un mail
Hai la prima plantare! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82635_a_83960]
-
Dragoș Bucurenci Am luat cina cu un prieten care a plecat acum un an din țară și care locuiește la Londra. Pe terasa restaurantului DaDa sunt cateva mese, înșirate una după alta și separate de câte un măslin mare și frumos. Chiar și în absență copacului, tot ar fi o distanță de un metru și jumătate - doi metri între mese. La masa alăturată, în
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
să nu-i tulburam pe cei din jurul nostru. Mi se întâmplă frecvent să fiu făcut părtaș, fără voia mea, la o conversatie străină în locuri în care lumea vine să-și limpezească mintea, nu să și-o încarce inutil: la restaurant, în parcuri, pe plajă. Nicăieri în Europa n-am mai întâlnit meteahna asta. Nici măcar în temperamentala și guraliva Italie. Poate nu m-am plimbat eu destul. Voi ce părere aveți? Spain is the place to go. Spaniolii sunt foarte gălăgioși
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]