503 matches
-
Recesivitatea..., II, p. 342). Deși nu putem trece cu vederea relația pozitiviștilor cu tradiția empiristă afirmată programatic în pozitivismul secolului XX, afirmațiile lui M. Florian ne întăresc totuși convingerile atât în legătură cu rădăcinile istoriste ale pozitivismului, cât și în legătură cu deja discutata resurecție a paradigmei romantice într-o epocă istorică sau alta. 213 Această afirmație a lui Dilthey pare a intra în contradicție cu o alta, pe care abia am citat-o: cea referitoare la faptul că teoria cunoașterii "își are fundamentul în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ceea ce e necesar, ridicându-se astfel ca stăpân chiar și deasupra accidentalului" (ibid., p. 53). O bună caracterizare, indirectă ce-i drept, a viziunii lui Dilthey (inclusiv în privința deosebirii lui de romantici vezi I, 3E), dar și o trimitere la resurecția spiritului său în perioada interbelică, ne oferă Othmar Spann, dacă facem abstracție, desigur, de excesele ideologice și utopiile controversatului gânditor austriac: "Universalismul concepe noțiunea de individ astfel încât individul nu deduce de la sine ceea ce este el în sine însuși, existența și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ceea ce majoritatea socialiștilor olandezi refuză. La începutul războiului, iluzii analoge sînt de asemenea răspîndite în Belgia prin puternica personalitate a lui H. de Man care, la 28 iunie 1940 îndeamnă pe militanții din POB să "intre în cadrul unei mișcări de resurecție națională...", să se adune "... într-un partid unic al poporului belgian unit prin fidelitatea față de regele său și prin voința de a realiza suveranitatea Muncii". Ca și alți intelectuali proveniți din socialism îl putem cita aici și pe francezul F.
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
printre membrii săi se număra G. B. Shaw și H. G. Wells. (n. tr.) ** Louis Auguste Blanqui, om politic și teoretician socialist francez. (n. tr.) * Parti ouvrier belge (POB) * Parti socialiste ouvrier révolutionnaire (PSOR) ** Parti ouvrier français (POF) * Risorgimento (în ital. resurecție): mișcare naționalistă, ideologică și politică care duce la formarea unității naționale italiene, 1859-1870. (n. tr.) * Organisation des Retraites ouvrières et paysannes (ROP) * Comité pour la reprise des relations internationales ** Comité de défense syndicale * Doctrină partid a generalului Boulanger (1837-1891), militar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cu un referat pozitiv (Între Adam și Eva) al lui Gheorghe Grigurcu, verdictul ilustrului critic fiind: "o creație ieșită din comun". Exact ce și-a propus autorul, adică, începând chiar cu eseul-manifest inaugural despre devitalizarea metaforei. Tot mai convins de resurecția epicului în poezie, dar și de faptul că "tema fundamentală a poeziei este iubirea și echilibrul ei în moarte", Valentin Tașcu crede că lirismul se va salva o dată cu cititorul, nu doar printr-o reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje aventuroase
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unor basme, care basme, preluate de scriitori profesioniști, devin prin secularizare, proza noastră cea de toate zilele. Este o posibilă evoluție a imaginarului colectiv primordial, de la magie la realismul cel mai pur și dur. Începând însă din 1997 trăim cu toții resurecția miraculosului și condruntarea magiei albe cu magia neagră. Ne referim la acea saga literară fantasy, scrisă de Joanne Kathleen Rowling, protagonist fiind adolescentul magician Harry Potter. În aprilie 2007, tirajul mondial al celor șapte volume, traduse în 64 de limbi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a trăit atunci un sentiment unic de libertate, de regăsire, de întoarcere la tradițiile genuine. Reîncepea într-un fel istoria. Chemarea ei s-a putut auzi peste tot, cu nuanțe specifice, revelând o trezire ca dintr-un somn letal, o resurecție cvasi miraculoasă. La Praga, ceasurile din palatul prezidențial, numai decorative sub dictatură, au fost repuse numaidecât în funcțiune, ca pentru a se semnala reintrarea simbolică în drepturi, un nou început de istorie. Metafora orologiului care iese din nemișcarea lui comandată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înaintea vizitei pe care Ceaușescu avea s-o facă la Kremlin, pentru a-și rosti din nou adversitatea față de reforme și de schimbările deja produse în sistem prin "revoluțiile de catifea". Eseul în cauză era în fond un apel la resurecție, iar autorul, Ion Druță, un gorbaciovian care îndeplinea, se spune, și o funcție de consilier pe lângă președinte. Pare neîndoielnic acum, după rolul asumat între timp de apostolul "independenței" Basarabiei, că el îndeplinea o misiune și avea să-i rămână fidel. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
rămas în afara evenimentelor, impasibili la chemarea istoriei. Câțiva dintre ei subscriau, la 24 decembrie 89, un apel care începea cu o reflecție a lui N. Iorga: "Biruința n-a venit niciodată spre frunțile plecate." Era un îndemn la redresare și resurecție, la solidaritate cu factorii pozitivi ai momentului. Reorganizarea cercetării și a învățământului istoric, a așezămintelor de resort și a dialogului cu lumea străină alcătuiau esența unui întreg program. Din păcate, planul de măsuri adoptat atunci n-a avut nici o urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în plină campanie unionistă, Kogălniceanu voia să ofere "mijloacele de a avea de îndată o idee exactă despre chestiile cele mari", cu alte cuvinte, să-și lumineze concetățenii asupra ideilor cu care lumea se confrunta într-o epocă de amplă resurecție. Ceea ce istoricul coborât în arena civică spunea atunci e mereu valabil și merită să constituie o temă de reflecție curentă: "Însă precum în politică nu suntem pentru utopii, așa și în literatură nu suntem nici pentru pedantism, nici pentru șarlatanism
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
regim, pusă în imposibilitatea de a produce solidarități destul de eficiente, culpabilizată prin colaboraționism, demisie, indiferență, tăcere, simte nevoia de a-și reface încrederea în sine, demnitatea, onoarea. Ca și acum două secole, când fanariotismul adusese la disperare societatea românească, ideea resurecției revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de toate, căci adevărul e prima condiție a redresării. De aceea l-a și reprimat tirania cu atâta stăruință. Scos mai întâi din spațiul mass-mediei și din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prin colaboraționism, demisie, indiferență, tăcere, simte nevoia de a-și reface încrederea în sine, demnitatea, onoarea. Ca și acum două secole, când fanariotismul adusese la disperare societatea românească, ideea resurecției revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de toate, căci adevărul e prima condiție a redresării. De aceea l-a și reprimat tirania cu atâta stăruință. Scos mai întâi din spațiul mass-mediei și din așezămintele formative, unde se instala cu precădere noul discurs al puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de rezistență ale sistemului totalitar au rămas practic neatinse ori și-au schimbat doar numele. Iar spiritul Timișoarei s-a extins peste tot în țară, cu deosebire acolo unde înfruntarea cu forțele de represiune a fost mai dramatică. Apelul la resurecție e un mesaj ce stă sub semnul urgenței. În "folclorul" născut cu acest prilej, Timișoara consună de aceea cu "Trezește, Doamne, țara!" Cel mai viu colț din țară e azi această piață, discret delimitată, ca o republică a democrației, una
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
s-a lăsat intimidată, ea continuă să-și facă datoria de a informa și lămuri societatea asupra a ceea ce se întâmplă. Putem spera într-o diminuare a somnolenței colective, a inerției ce vine din istorie ca o teribilă povară. Adevărata resurecție e, probabil, opera viitorului și ea necesită o pregătire metodică. Nu ajunge să știi adevărul, trebuie să-l și aperi. Nu e suficient să te indignezi, ca Tacit în istoriografie ori ca binecunoscutul satiric roman, ci e nevoie ca indignarea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se devoteze unui program bine articulat de instrucție și îndrumare practică. Soluțiile pe care le reclamă viața modernă nu implică în mod necesar noutate. Adesea, ele nu fac decât să reactiveze conduite și modalități îndelung verificate de om. În plină resurecție, Asachi, Kogălniceanu, Heliade, Barițiu făcuseră apel la modele ancestrale pentru a-și stimula semenii și a pune la lucru o pedagogie civică. Într-o altă etapă, beneficiind de noile achiziții ale pedagogiei, dar și de sugestiile altor științe, în plin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pune mereu de acord școala cu nevoile țării. Înaintea oricărei datorii stă aceea de a se forma o societate civilă, adică oameni preocupați de interesul comun, de chemarea lor în lume. Istoria poate fi, de aceea un mijloc excelent de resurecție a valorilor din trecut, de stimulare a energiilor prezente. Centru de iradiație socială, școala trebuie să constituie, în orice comunitate, un nucleu activ, creator, dinamogen. În întâmpinarea gândului nostru, parcă, Haret îndemna de aceea "să apropiem școala de popor, să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lipsa de cultură, justiție, milă. "Iată la ce ar trebui să ne gândim cu toții..." În adevăr, pentru cine cunoaște cât de cât stările de lucru din țară, nimic mai actual decât acest îndemn, la fel de actual ca și programul său de resurecție colectivă prin școală, gândit ca un tot armonic și întemeiat pe o deplină cunoaștere a realității. Celor ce evocă, în rău, excepționalismul nostru ca neam, ar trebuie să le punem sub ochi această reflecție haretiană: " În fapt, țăranii noștri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Europa Centrală să intre sub influența Apusului în timp ce restul "sateliților" (între care și România) să rămână strâns legată de sistemul sovietic. Așa s-ar explica insistența cu care mass-media din apusul și centrul continentului a vorbit, ani în șir, de resurecția "Mitteleuropei" și că înainte chiar de a se valida electoral noile conduceri din România, Bulgaria, Iugoslavia, aceste țări la care se adaugă Albania, erau privite ca niște "cazuri" aparte. Se prevăzuse numai evoluția lor diferită sau aceasta era și programată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
drastic inerția și "nepăsarea" compatrioților, adică lipsa unei societăți civile, în stare să determine un nou curs. Conduita lui era aceea a unui pedagog preocupat să provoace, în numele mesianismului românesc, o atitudine pozitivă, transformatoare, știind bine de altfel că minunea resurecției nu se poate împlini de la o clipă la alta, ci este rezultatul unui lung proces regenerativ, alimentat de suferință și de nevoia racordării la cursul lumii moderne. Asemenea procese au avut loc mai pretutindeni în zonele de dominație imperială, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
poporului român asupra lui însuși", de "evoluție istorică", de "mișcare providențială" în ordinea progresului. Istoria îi revela o lungă pregătire în sens mesianic. Secolul XVIII chiar, cu multele-i mizerii, a fost o "epocă de ispășire", una care a pregătit resurecția din deceniile următoare. "Când răul ajunge la culme, când poporul despuiat cu totul nu mai are ce să dea, când misia fanarioților de zdrobire a rânduielilor vechi s-a împlinit, atunci un nou atlet, ce din veacuri se părea adormit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
1859, când Alexandru Ioan Cuza, unul dintre fruntașii partidei naționale, a devenit domn al principatelor Unite și prin aceasta mandatar al principiilor de modernizare adoptate în Adunările ad-hoc. Mai întâi la Iași, apoi la București, el a devenit simbol al resurecției colective și garant al stabilității noului stat. Un entuziasm indescriptibil s-a produs în țară la auzul alegerii sale, căci era cunoscut pentru spiritul său liberal și democratic. Era spiritul ce anima în genere acel mănunchi de luptători pentru cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
noastră, pe care Revoluția a scos-o din letargie, cel puțin în anumite straturi, sensibilizând-o în vederea unei reconsiderări a întregii sale durate. Ca și pe vremea lui Kogălniceanu sau Bălcescu, se caută în istorie puncte de sprijin pentru o resurecție morală cât mai profundă. Trecutul, multă vreme poluat, ca și pământul, ca și văzduhul țării, redevine o sursă dinamogenă, una ce se cuvine a fi purgată, ea mai întâi, de noxele ideologiei totalitare. A purifica pe cât posibil discursul istoric e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înfăptuită de acum înainte. Cât privește triumful, el se referă la intelighenția rusă, care descoperea concomitent că "barbaria" ce i se imputa din afară nu era definitorie pentru identitatea ei. Desigur, țarismul oprima societatea civilă, dar aceasta dădea semne de resurecție, ne asigură ideologii poporanismului, îndeosebi Herzen și Bakunin, de care autoarea s-a apropiat foarte mult. Impasul în care se găsea lumea franceză nu privea deci Europa toată. La Londra, o expoziție universală atesta din contra speranță și încredere în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se descoperă în el". Pe Michelet, dispus a se retrage după eșecul Revoluției, nu ezită să-l certe, stimulându-i voința de luptă pe mai departe, implorându-l să nu abdice de la un credo salutar pentru umanitate. Figuri luminoase ale resurecției românești, precum Bălcescu, Alecsandri, Kogălniceanu, C. A. Rosseti, I. Ghica, G. Barițiu, se perindă în această carte, pe care autoarea însăși o definește ca eseu, un eseu mustind totuși de informație precisă și desfășurând captivante analize de text. Revin insistent
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și la un început de întindere, în masele curat românești ale țării și ideilor mântuitoare pentru neamul nostru." De reușită nu putea fi vorba decât cu condiția unei solidarizări metodice și depline, transgresând așadar orizontul elitist al oricărui început de resurecție. "Cei câțiva oameni de bine, insista Pârvan, azi nu mai sunt de ajuns. Căci dacă noi, de pildă, dascălii, avem ca sfântă datorie să punem umăr la umăr și să dăm iureș cetății ignoranței și a prejudecăților vătămătoare, luminând neamul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]