431 matches
-
de Informatică din Brașov (1984-1988) și Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1991-1995). Între 1995 și 1999 este profesor de științe socio-umane la diferite licee din Brașov (Liceul Sanitar, Liceul Unirea și Liceul Astra). Debutează editorial cu volumul Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România (2003), pentru care a fost distins cu Premiul revistei „România literară” și cu Premiul ASPRO. E prezent în „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Erată”, „Adevărul literar și artistic”, „Observator cultural”, „Timpul”, precum și în cotidianul „Monitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
România (2003), pentru care a fost distins cu Premiul revistei „România literară” și cu Premiul ASPRO. E prezent în „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Erată”, „Adevărul literar și artistic”, „Observator cultural”, „Timpul”, precum și în cotidianul „Monitorul de Brașov”. Cele șase eseuri din Retori, simulacre, imposturi dezvăluie un autor format la ceea ce Paul Ricoeur numea „școala suspiciunii”. Și aceasta întrucât axul gândirii lui Ș. îl constituie ecartul dintre premisele explicite („raționale”) și presupozițiile latente ale proiectelor socio-culturale. Metoda eseistului va consta în identificarea articulațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
dintre „vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism” evaluează Ș. nu numai succesul doctrinei maioresciene, ci și eșecurile „ideologiilor” contemporane. SCRIERI: Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Adevăratul Maiorescu, RL, 2003, 22; Iulia Popovici, Exigențele spiritului critic, RL, 2003, 24; Raluca Dună, Un tânăr Maiorescu și contradicțiile lui, LCF, 2003, 25; Nicoleta Cliveț, Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
Patapievici, VTRA, 2003, 1; Cornel Moraru, Nevoia de universalii, VTRA, 2003, 1; Dorin Ștefănescu, Recentismul - la răscrucea timpului, VTRA, 2003, 1; Dan Ungureanu, Două adnotări la Patapievici, VTRA, 2003, 1; Alexandru George, Omul, ființă necunoscută, LCF, 2003, 20; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 157-184. M.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
νόημα se găsește și la Quintilian, desemnând o figură de sens (Artă oratorica, ÎI, 11, 1). Quintilian revine, peste câteva sute de pagini, mai explicit asupra acestui termen, precizând că "sub această denumire se poate înțelege orice cugetare, însă ei [retorii moderni, n.m. C.M.] înțeleg cugetările neexprimate și numai sugerate; de felul acesta sunt cuvintele referitoare la tânărul pe care sora să îl răscumpărase în mai multe rânduri din școala de gladiatori și pe care el o acuza, pe baza legii
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
un obiect - casă, monument, corabie, pat, veșmânt sau talentul de a comanda armata, de a măsura teritoriul, de a vorbi și de a convinge auditoriul. Astfel, vorbim despre arta arhitectului, a sculptorului, a ceramistului, a croitorului, a strategului sau a retorului 7. Immanuel Kant este cel care va aduce clarificările cele mai importante în privința definirii naturii frumosului. Acesta este raportat la gust, considerat ca fiind facultatea de apreciere a unui obiect sau a unei reprezentări printr‑o plă‑ cere sau neplăcere
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
antică, care "era refractară la punerea în valaoare a individualității"5. Autoarea studiului precizează că "această nevoie vitală de a se povesti se întâlnește la majoritatea autorilor" și face referire în mod concret la Apostolul Pavel, martirul Justinian, romancierul Apuleius, retorul Aelius Aristide, împăratul Iulian, episcopul de Poitiers, Ilarian, Fericitul Augustin, Sfântul Patrick etc., precizând, însă, că "pentru a putea povesti propria convertire nu era suficient să fii o natură extrovertită", indicând câteva alte condiții ce trebuiau îndeplinite. Acestea ar fi
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cuprindea: * refuzul recunoașterii zeilor venerați de Stat; acuzația era: "Socrate calcă legea stricându-i pe tineri și necrezând în zeii în care crede cetatea, ci în alte divinități"; * coruperea tineretului. Dușmanii săi, Anytos, Lycon și Meletos reprezentau meșteșugarii și politicienii, retorii și poeții, categorii pe care Socrate le batjocorea. Socrate era considerat un sofist, dar se deosebea de ei prin faptul că se rezuma la a vorbi cu oamenii, a-i ajuta să formuleze noțiuni corecte. Nu primea bani. Era cel
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
o carte dedicată pictorului „oficial” din vremea lui Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, este un artist aproape renascentist, inaderent la cruda ambianță balcanică. Renașterea și umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmărite și în Adevărul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor” din vremea Movileștilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui D., eroul este muzicianul și savantul Ioan Căianu-Valachus, pentru puțină vreme episcop romano-catolic în Transilvania. Epoca lui Burebista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate teoriile lui D. despre roman și natura specifică a epicului. SCRIERI: Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977; Umbrele nopții, București, 1980; Marele cântec, București, 1980; Călătoria spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
cuvântării" și rhetoriké ștékhneț "meșteșugul cuvântării frumoase, retorică", eíron "prefăcut, unul care spune mai puțin decât are în minte" și eironeía "vorbire prefăcută, care nu dezvăluie întru totul gândirea cuiva". Dintre termenii aceștia, au intrat în română ca împrumuturi neologice retor, retorică, ironie, pe care însă vorbitorii nu îi mai pun în legătură cu ritos. Cum s-a ajuns totuși la forma greșită rituos? Întâi, din pricina necunoașterii originii exacte a cuvântului. Apoi, prin alăturarea lui netemeinică și incorectă cu alte cuvinte românești terminate
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
locuri comune? A doua ipoteză tinde să prevaleze la comentatorii din ultimul timp, fie că o fac explicit sau doar aluziv. Pentru mulți dintre ei situarea înaltă a poeziei lui Philippide ar fi rodul unei inerții critice. Mare poet sau retor depășit de vreme? În fața noastră stă un autor de factură specială, izolat nu doar în ambianța poeziei interbelice, ci și în contextul larg al poeziei românești din secolul XX. Scriitor erudit, în ale cărui versuri cultura apare „la vedere”, ostentativ
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
antică. Născut la Samosata în Siria de nord, cam în anul 125 d. Cr., într-o familie săracă, el a fost trimis ucenic la un unchi care era sculptor, deoarece părinții nu-i puteau asigura întreținerea într-o școală de retor; dar, în scurtă vreme el s-a rebelat și a obținut trimiterea la școală, mai întîi în regiunea natală, apoi în Ionia, posibil în final la Antiohia, important centru intelectual al Imperiului Roman. Greaca nu era limba lui maternă. După
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
meu sărac de liceu, cu care mă dusesem prima dată la Crucea de piatră și pe urmă și la Șanhai, un bordel care nu mai era chiar așa de popular, marxismul, vreau să spun, făcuse din el un orator, un retor nemaipomenit, în timp ce vorbea nu de la catedră, ca alții, vorbind și gesticulând la nivelul podelei bine lustruite... Mai târziu, la ieșire, observasem în carnet că asta venea imediat după Ignațiu de Loyola, iezuitul, și mi se păru că asta se potrivea
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
de predare a învățăturii creștine 34. Autorii patristici nu voiau să treacă drept literați sau simpli scriitori teologi. Ei se simțeau reprezentanți ai adevărului divin, purtători ai acestuia în folosul comunităților creștine, având misiunea să-l propovăduiască întregii lumi. Orgoliul retorilor și al savanților nu îi atrage, ba chiar e respins cu hotărâre. Ei se consideră învățători legitimi ai Bisericii, filosofi creștini, comentatori competenți și luminați ai Bibliei, care cuprinde revelația mântuitoare a lui Dumnezeu. În acest sens trebuie să-i
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ianuarie, ziua morții sale, care s-a petrecut în anul 379. Marele dascăl al lumii și ierarh Vasile este cunoscut ca un dârz apărător al credinței lui Hristos și adânc tâlcuitor al adevărului dumnezeiesc. Era de neam nobil, tatăl fiind retor și avocat de seamă, iar mama, fiica unui martir al credinței. Frații săi, Grigorie și Petru, ajung episcopi, unul la Nisa, celălalt la Sevasta, iar sora lor Macrina s-a dăruit vieții ascetice și monahale. Și-au făcut studiile superioare
Agenda2005-53-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284569_a_285898]
-
săi, Grigorie și Petru, ajung episcopi, unul la Nisa, celălalt la Sevasta, iar sora lor Macrina s-a dăruit vieții ascetice și monahale. Și-au făcut studiile superioare în Cezareea Palestinei, la Constantinopol, unde îl are pe profesor pe strălucitul retor Libanius, apoi la Atena, coleg și bun prieten fiindu-i Sf. Grigore Teologul. Om de înaltă cultură teologică și filosofică, Sf. Vasile a lăsat scrieri de mare valoare pentru cultura lumii. Cu un conținut ales și cu strălucite calități de
Agenda2005-53-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284569_a_285898]
-
participa la ceremoniile religioase aferente iar, la rândul său, prefectul era interesat să înlăture cât mai rapid orice motiv de dezordini. În aceste circumstanțe, legat și sub escortă, Iisus este adus în fața judecătorului Pilat. Delegația „arhiereilor”, însoțită probabil de un retor, nu este una la vârf, cei doi mari preoți - fost și în funcție - Anna și Caiafa pregătindu-se pentru celebrările de Pesah, care începeau în seara acelei zile, dar care, în orice caz, urmăreau atent, „din umbră”, derularea evenimentelor, prin intermediul
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
ploieșteni era insuportabil, dar și, pe de altă parte, pe insistența celor din urmă ca monumentul marelui scriitor să fie prevăzut cu pălărie, ceea ce, pentru Brâncuși, era inacceptabil și ofensator. Pălăria putea fi un element de compoziție rezonabil pentru un retor ca Baraschi (a se vedea rezultatul mai mult decît modest din Piața Caragiale!), însă în nici un caz pentru elipticul Brâncuși, a cărui specialitate nu era, totuși, creația vestimentară. Dincolo de acest episod, mai mult sau mai puțin anecdotic, se pune, de la
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
unei urechi muzicale, cît mai ales logica ce rotește zbaturile. Pleșu scrie în claruri directe, fără obscurități de expresie și fără prudențe evazive, și ar fi o eroare să-i punem talentul numai pe seama predestinării de gene. Înainte de a fi retor cu instinct prozodic, Pleșu e dialectician, adică spirit școlit la palestra cu răsuciri speculative: arta antonimelor și sinonimelor, alături de paradoxuri iscate din alăturarea contrariilor, urmate de alternarea identităților și diferențelor sugerate de o temă. Din acest motiv, savoarea lui Pleșu
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
reale, nu bazată pe morala convențională. Vezi Recviem pentru o călugăriță. * Metastază. Figură prin care un orator pune pe seama altuia ceea ce este forțat să mărturisească. Termen preluat de etapele unei boli tragice. SEMAËS, - îngerul iudaic decăzut având douăsprezece aripi... * Un retor vorbind repede, fără ca vorbirea lui - printr-un fel de exasperare a neputinței de a exprima totul - să se transforme într-un fel de litanie ininteligibilă, într-o radiație fizică, cum emană un corp hiper-încins căldura; sau vorbele își pierdeau substanța
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
Nae Ionescu docudramatizat (referitor la un documentar despre Nae Ionescu și discipolii săi, difuzat de TVR Cultural), o proză semnată de Bogdan Alexandru-Stănescu: La casete (Okilă, take two), eseul Limba neo-adamică de Valeriu Gherghel, ca și articolul Mihaelei Ciortea, Oratori, retori și... curriculum, din care aflăm că Ministerul Educației a propus recent elevilor de liceu disciplina „DEZBATERE, ORATORIE ȘI RETORICA”, ce ar urma să fie studiată în cadrul unui curs opțional inclus în curriculum-ul la decizia școlii. Autoarea demonstrează însă că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5459_a_6784]
-
lectura Filosofiei inegalității este patetismul. Berdiaev scrie patetic, cu o fervoare discursivă amintind de patosul predicii religioase, o fervoare ce parcă îl silește treptat, pe măsura scrierii paginilor, să-și întețească tot mai mult aplombul critic. Berdiaev este precum un retor care, cu cît scrie mai mult, cu atît se înfierbîntă mai tare, de aici șarjele sacadate, cu fraze scurte și uneori redundante, cu care își acoperă paginile. În- tr-un cuvînt, Berdiaev scrie bine, cu o vînă pătimașă de polemist înnăscut
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
comit măcar o carte. Se pare că visul lui Sarkozy este să depășească tirajele lui Marc Levy! Să încercăm un exercitiu cinic. Poate că este doar unul dintre multele simptome ale psihopatologiei franceze. Este probabil capacitatea lor de a fi retori. Și cred că este o trăsătură singulară francezilor. Francezii trăiesc iluzia că schimbând cuvintele, schimba lucrurile. Bineînțeles că schimbând cuvintele singură consecință este evitarea schimbării lucrurilor. Ori acest lucru care face să râdă lumea întreagă, cum să nu râzi când
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
dar s-au limitat la domeniul compasiunii. Nu este de mirare, pentru că americanii sunt esențial compasionali. Ceea ce francezii nu sunt de loc! Francezii sunt chinezii Europei, adică extrem de materialiști și oare când ești materialist nu este pantă spre a deveni retor?! Este interesant că sunt materialiști, dar nu au talentul de a face bani! Poate că, pentru a-și liniști constinta prin terminologie, au adoptat vocabularul compasional al americanilor, si astfel nici ei nu mai spun "orb", ci rau-vazator, etc. Toate
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]