5,533 matches
-
lume politica este un domeniu al terțului exclus. Totul se judecă în alb-negru (sau, dacă preferați, în roșu comunist și negru fascist), iar vechiul principiu stalinist "cine nu e cu noi e împotriva noastră" tinde să își consolideze eficacitatea dincolo de retorica sforăitoare, prea adesea incoerentă a "democrației" biruitoare în urma colapsului sistemului comunist. Stînga și dreapta au fost, în secolul XX cele două motoare cu viteză diferită ale omenirii (în interiorul lor stilistica a fost destul de largă, pînă la variantele extreme comunismul și
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
universului nonuman în care trăim. Ceea ce este cu adevărat suprinzător în fragmentul de mai sus e gîndul că matematica face uz de un limbaj metaforic. Altfel spus, metafora nu e unealta exclusivă a literaților, nu e perla stilistică a unei retorici ce-și face din elocvența artistică (deci neștiințifică) un merit exclusiv, ci metafora este o condiție esențială a matematicii. Cu marea deosebire însă că acolo unde cuvintele se dovedesc neputincioase, acolo simbolurile sînt menite a prelua conținutul intuitiv al gîndirii
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
tocmai de aceea, de a lăsa urme, fie și imprimate, nu este un bildungs și nici nu aparține paradigmei textualiste. Autoficțiunea, cel puțin cea care se practică astăzi în Franța, este pe jumătate avatarul alegoriei de odinioară, pe jumătate o retorică a confesiunii, într-o lume care știe că nici o poveste nu este adevărată, ci, doar, că are sens. Autoficțiunea este povestea transformării eului narator, a regăsirii lui - o poveste care-și manifestă convențiile narative constitutive, în ideea de a fi
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar, pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sunt suficiente. Este nevoie de o expresie directă, puternică și purtătoare a unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei care vor
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
scrie texte tot atât de spectaculoase despre celălalt Andrei Cornea, un dublu la fel de obsedat de etică și la fel de inclement precum Dorin Tudoran însuși. Publicistica din Absurdistan este aceea a unui autor care privilegiază excesul, dar nu batjocorește logica. Imensele nedreptăți, acuzațiile enorme, retorica perfect manevrată a ironiei mușcătoare sunt subsumate întotdeauna unei idei de bun simț. Disprețul față de politicieni e nota comună a acestor scrieri, după cum excesul de atenție pentru confrații din mediul cultural arată că respectul autorului pentru această zonă nu s-
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
multor generații de români. Constantin Țoiu se străduiește să vadă lucrurile cu deplină luciditate, să reconstituie solul pe care au apărut și s-au dezvoltat comunismul și Garda de Fier, să identifice combinația de idealism (al unora), cinism (al altora), retorică avântată și nevoie de justiție socială care a dus, de-a lungul unui secol, la "orbirea" atâtor generații de români și la atâta suferință. Autorul tratează subiecte atât de delicate cu totala lipsă de patimă și eleganța unei aristocrate care
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
îmbinate adesea cu o vastă cultură umanista - le conferă mijloace de expresie mult mai variate și mai adecvate, apropiindu-i pe ei, poeții, de ceilalți muritori cu care se identifică deplin”. Să reținem din acest evantai descriptiv, tăietura opozabila față de retorica unei poezii transmutata peste ocean, îndreptarea ei spre experiență de zi cu zi a omului, de la lumină conștiinței la abisurile inconștientului, pentru a surprinde, decupa și recupera individualul propriu acestei lumi. O „poezie vie” cu catene prinse de volutele realității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Sfântul Grigorie de Nyssa este un teolog cu o gândire profundă și o mare putere de a sistematiza și expune ideile. Și nu numai atât, ci el este remarcabil pentru ideile sale inovatoare, pentru faptul că a întrebuințat filosofia și retorica păgână în prezentarea și susținerea credinței creștine și a trăirii corecte a acesteia și pentru că „a sprijinit învățătura sa pe datele Sfintei Scripturi, care nu contrazic rațiunea, ci se armonizează cu ea”<footnote F. Cayré, Précis de Patrologie, Histoire et
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
îndelungate, schimbări frecvente de orașe sau țări, pribegii sau turnee etc.) permite abordarea directă a unei imagini limpezi referitoare la specificul „structural” al vieții și, mai ales, al creației. Or, astfel devin vizibile două tipologii radical diferite ale gândirii muzicale - retorică (în cazul lui Bach) și organică (în cazul lui Beethoven), fiecare în felul ei specific determinând „monolitismul” sau „fragmentarismul” ca stări ale percepției și gândirii sau ca „mulaje” psiho-identitare ale contextelor istorice în care au trăit ambii compozitori. Care ar
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
o carență, o nedesăvârșire, inaptitudine a unuia singur de a realiza totul, nu doar în termeni cantitativi, ci și în termeni calitativi; slăbiciune inerentă condiției umane.”<footnote Ibidem, p. 191. footnote> (c) ideea împrumutului de mijloace din știința antică a retoricii - „Apare aici, în teoria artistică a secolului al XV-lea mai ales, un echivoc, hrănit poate și de felul în care sursele retorice sunt adaptate la teoria picturii prin Alberti. Când acesta preia din teoria retorică antică ideea diversității stilurilor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
posibilități de a opta - (a) posibilitatea de a îngloba toate stilurile (și în sens retoric, dar și în sens muzical) sau (b) racordarea univocă și ireversibilă a propriei gândiri, caracter și temperament la o singură tipologie stilistică, ceea ce în termenii retoricii (muzicale) reprezintă cea mai slabă și mai imperfectă formă de asumare stilistică -, generația beethoveniană și urmașii acesteia aleg, după cum deja știm, varianta a doua. Acest pas de la „monolitic”-retoric la „antropomorfic”-organic este realizat prin opțiunea pentru un „fragment” al
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
sensul propriu al cuvântului. Consecința directă a schimbării de paradigmă a fost configurarea gândirii muzicale de tip simfonic, cu tot ceea ce presupunea aceasta: (1) geneza întregului discurs muzical dintr-un singur „sâmbure”, „grăunte”, „sămânță”, „miez”, „celulă” (spre deosebire de „figura” și „figurativitatea” retorică renascentistă sau barocă) sau - în termenii lui Boris Asafiev<footnote Boris Asafiev, Muzikalnaia forma kak proțes (Forma muzicală ca proces), Leningrad, Editura Muzîka, 1971. footnote> - din intonație, pe care o putem defini, la limita simplității, ca interval între două sunete
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
importanța permanentă a formei de sonată în secolul al XIX-lea. Pentru Blume, soluția este o perioadă «Clasic-Romantică» mai largă și care le combină pe ambele. Această îndepărtează delimitările care contracarează recunoașterea unei omogenități stilistice - una îngropată cu ușurință în retorica despre inovație și exces în secolul al XIX-lea.”<footnote Ibidem, pp. 211-212: „In music, for example, Friedrich Blume has shown how the labels ‘Classic’ and ‘Romantic’ for successive blocks of historical time conceal and distort the continued importance of
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
care Kierkegaard o va preda Facultății de Teologie din Copenhaga în vara lui 1841. Tema lucrării e una exotică - ce este ironia? -, iar modul în care este ea abordată e unul la fel de exotic. Cînd spun asta, nu mă gîndesc la retorica prolixă a lui Kierkegaard, adică la acea ușurință grafomană cu care danezul își îneca ideile într-un ocean de frazeologie asfixiantă, ci la unghiul de vedere din care danezul, scriind despre ironie, își prezintă, capitol cu capitol, ideile predilecte. Unghiul
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
fondul propriu-zis de idei și sentimente. Ridicolul apare la nivelul discursului, nu al conceptului, susține și demonstrează criticul, citind în această cheie memorabilele intervenții publice ale lui Farfuridi și Cațavencu. Primul are de înfruntat "erupția biograficului de ultimă oră în retorica discursului". Farfuridi e "sleit" la propriu, nu la figurat. Cel care ar fi putut și ar fi trebuit să fie deputat este obligat, în idolatria sa față de executiv, să-și asume rolul de substitut al lui Dandanache, confruntându-se cu
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
o idee pe care propaganda anticapitalistă ni le-a vîrît în cap înseamnă să o iei literalmente razna. Tot mai des, Traian Ungureanu face figura unui gazetar ale cărui preferințe ideologice îi ghidează în mod previzibil argumentele, rezultatul fiind o retorică ce păcătuiește nu atît prin aceea că e sofistică, cît prin amănuntul stînjenitor că e incompetentă. Ne sutor supra crepidam. Viața la țară O idee bună de anchetă - ar putea-o prelua și revistele noastre - a realizat lunarul Contrafort din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
și viață, colierul din ace de siguranță date cu oja mamei ori vata cu care aceasta își astupă rănile, zăpada "ca o imensă carne albă revărsată" și marea ascunsă sub cearșaful patului: toate aceste elemente devin componente ale unei aceleiași retorici. Precum Dan Coman, în Anul cârtiței galbene, poetul își construiește aproape inginerește un spațiu fantasmatic, învârtindu-se apoi în el cu satisfacția proprietarului ce-și mângâie mobilele. Este motivul pentru care nu poate să apară, de nicăieri, măcar un grăunte
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
Elvira Sorohan Dacă e adevărat ce se spune că "retorica renaște ori de câte ori ideologiile se prăbușesc", atunci înseamnă că ar fi momentul ca, în at-mos-fera de rătăcire ideologică și violență verbală manifeste în exces pe eșichierul politic de la noi, arta oratoriei să cu-noască un necesar reviriment. Valorile ei ar putea să
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
putea să renască mulțumitor dacă s-ar apropia măcar de nivelul discursurilor parlamentare din perioada interbelică, despre care am mai scris. Avem, deci, o tradiție. Ne poate umple de speranțe gândul, cu tot idealismul lui, că generalizarea unor cursuri de retorică, educative și reeducative mai ales, ar putea redresa parlamentarismul nostru politic ajuns la maxima lui degradare. Avem cărți recente ce nu trebuie trecute cu vederea întrucât ele ar putea deveni un bun ghid pragmatic pentru cel care este sau aspiră
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
își atrag miraculos simpatia mulțimii chiar și prin ignoranță sau nebunie. Explicația nu e numai una. Ca și inteligența rău orientată, ignoranța e periculoasă în exercitarea unei demnități publice, oricare ar fi ea. Pe lângă că servește atâtea discipline ale spiritului, retorica are o lungă carieră în politică. Politica, în înțeles clasic de apărare a concordiei și ordinii în polis, e de neconceput fără forța persuasivă a cuvântului adresat celuilalt. Comunismul însă, percepând elocința ca fiind periculoasă, cum și este în raport cu puterea
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
forța persuasivă a cuvântului adresat celuilalt. Comunismul însă, percepând elocința ca fiind periculoasă, cum și este în raport cu puterea totalitară, a expulzat-o dintre disciplinele de studiu și a înlocuit-o cu limbajul de lemn, gol și totuși paradoxal terorizant. Disoluția retoricii clasice s-a produs încet și sigur. Consecințele, la noi și aiurea în estul european, se văd astăzi, când politicienii seamănă discordia și distrug cetatea. Pluripartitismul, în grabă și în parte fals refăcut după ^89, presupune poziții opuse. Spre binele
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
în parte fals refăcut după ^89, presupune poziții opuse. Spre binele public, distanțele de opinie nu se pot ameliora decât prin arta convingerii, cu apel dublu: la rațiune și afect, presupunând că politicianul le posedă pe amândouă. De când se știe, retorica a produs texte monumentale și, în consecință, a fost creatoare de opinii. Oratorul de talent putea fi numit un "predateur" pentru că își îndupleca auditoriul, îl prăda de opiniile cu care venea să-l asculte și i le înculca pe ale
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
nu e o facultate naturală, arta de a vorbi convingător se dobândește prin studiu. Eroarea numită de latini fallacia extra dictionem o vedem atât de des practicată de politicienii care, evitând problema în discuție, se situează fals în afara ei. învățarea retoricii i-ar scuti de ceea ce constatăm a fi vorbire vidă, cum știm că era discursul politic în regimul totalitar, de la care nu s-a abdicat încă. Elocvența politică presupune obligația de a cunoaște și respecta legile, ceea ce s-ar constitui
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
fi recomandate instruirii celor care vor să refacă demnitatea pierdută a parlamentarului, să devină cu adevărat bărbați politici (politikos andres), aparțin unui autor român preocupat intens de problemă. Profesorul ieșean Constantin Sălăvăstru, începând din 1996, încearcă să influențeze pozitiv revirimentul retoricii în această eră a noastră pretinsă a fi, la nivel teoretic, era comunicării. Notorietatea contribuțiilor sale, logic construite, se susține pe cărți precum: Raționalitate și discurs, Critica raționalității discursive (apărute în țară), Identité et altérité: les avatars de la rhétorique contemporaine
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
logic construite, se susține pe cărți precum: Raționalitate și discurs, Critica raționalității discursive (apărute în țară), Identité et altérité: les avatars de la rhétorique contemporaine (apărută la editura Universității din Neuchâtel, Elveția) și altele. Idei din volumul Discursul puterii - încercare de retorică aplicată (1999) sunt reluate, solid adâncite și strâns aplicate la actualitate, într-o nouă carte, cu titlu sugestiv, publicată în Franța: Rhétorique et politique. Le pouvoir du discours et le discours du pouvoir, Paris, Harmattan, 2004. Cum se specifică pe
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]