4,052 matches
-
în întâmpinarea dorinței acestora de a-și cheltui banii. Cine se trezea primul și ocupa piața, nu avea decât de câștigat. Nu stătuse mult pe gânduri, plecase în insulă și cumpărase un teren chiar la marginea capitalei, într-o zonă retrasă și discretă. Începuse construcția imediat ce arhitectul îi prezentase planurile pe care le acceptase fără multe mofturi. Cazinoul său se voia o copie redusă a unuia din Las Vegas. Nici nu putea fi vorba de opulența americană, nu era dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la și la petrecerea de după ceremonia religioasă, dar Calistrat nu era nicăieri. Inspectorul se cam supărase văzând că prietenul său nu venise să se bucure împreună cu ei. Nu fi necăjit! încercase Ileana să-l îmbuneze. Întotdeauna el a fost mai retras. Dacă ar fi venit, nu s-ar fi simțit bine, moșul e un tip ciudat și nici ceilalți nuntași nu-l plac de loc. Cristian dăduse din cap fără să spună nimic. Știa de neînțele gerile bătrânului cu cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai sus, după cum și însuși vor găsi de cuviință și priinți pentru drejarea, administrarea și dipozarea atât particular cât și formal, fără ca să mă mai pot amesteca întru nimică la aceast avere, nici sub fel de propunere, rămânând întru totul retras, acesta fiind scopul care au naturat o așa regularisireî. Iscăliți: Grigore Roset postelnic, Sevastița Roset născută Luca. (Urmeaz legalizarea tribunalului Roman). Dintre copiii lui Grigore Rosetti reținem numele Elenei, căsătorită cu locotenentul Mihail Botez, înainte de decembrie 1859, divorțată între iunie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
le neglijasem În ultima vreme: să mă mai gîndesc la enigma lui Carax și, mai cu seamă, să Încerc să petrec mai multă vreme cu prietenul meu Tomás Aguilar, de care mi-era dor. Tomás era un băiat meditativ și retras, de care oamenii se temeau din pricina aspectului său de bătăuș, grav și amenințător. Avea o constituție de luptător, umeri de gladiator și o privire dură și pătrunzătoare. Ne cunoscusem cu mulți ani În urmă, Într-o bătaie, În prima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la vreo treizeci de metri, aștepta un bărbat între două vârste, Până la urmă e mai tânăr bine ca mine, gândi comisarul. Luă plicul și coborî din mașină. Nu se vedea nici un singur militar, trebuie să fi primit ordine să rămână retrași sau să se uite în altă parte cât timp dura ceremonia de recunoaștere și predarea. Comisarul înaintă. Avea plicul în mână și se gândea, Nu trebuie să justific întârzierea, dacă eu spun Salut, bună ziua, scuzați întârzierea, am avut o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cred. Toulouse e un oraș Întins, plin de negustori și de pelerini care trec pe acolo Înainte să traverseze Pirineii, către Santiago de Compostela. Nu e cu putință să Îi cunoști pe toți, nici măcar atunci când duci o viață mai puțin retrasă decât a mea. Dar o figură ca aceea a călugărului ar fi greu de uitat. Dante Încuviință, apoi se ferecă În reflecțiile sale. Monerre fu cel care curmă tăcerea. - Dar pentru ce m-ai Întrebat? Ce are de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lor, greutatea unui corp greu și obosit în paturile cu baldachin, jocuri de copii pe covoare, lovituri în uși, lacrimi pierdute prin parchetul lor. La capătul unui culoar se afla camera lui Destinat, la o anumită distanță de celelalte, mai retrasă. Ușa ei era, de altfel, mai înaltă și mai austeră, de o culoare întunecată, bătând în roșu închis. Am știut de îndată că era camera lui. Nu putea fi altundeva decât aici, la capătul acestui culoar care semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vicios și dulce, avea acces la gândurile unor oameni străini, care nu-l cunoașteau pe Mișu, care nu știau cum face ea dragoste cu Mișu, dar care, în felul lor, așteptau ceva de la el și, de ce nu, îl iubeau. PASAJ RETRAS Nu știu. Nu știu câți kilometri sunt, dar mi se rupe. Până și un imbecil ca tine trebuie să știe că este imposibil să arunci atât de departe. Ce trust de presă te-a umflat în halul acesta, cine a băgat bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să pui degetul. Te somez ca în termen de trei zile să dai publicității acest comunicat. Sunt convins că ai suficiente contacte. În caz contrar, s-ar putea întâmpla o mare nenorocire. Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus. FINAL PASAJ RETRAS * Trandafirii sunt vii, își spuse domnul Popa. Trandafirii sunt vii, iar eu sunt un om. Trandafirii sunt vii, iar eu sunt un om viu. Un om viu care respiră aer curat. Aer curat în Palat. În Palat trăiește Contesa. Trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un om mai bun, un bărbat mai bun, deci și un tată mai bun. O să-ți mai scriu, ca să știi ce fel de om este tatăl tău și ce gânduri și sentimente are el. Te pupă tatăl tău. FINAL PASAJ RETRAS * Mișu privea trist de la înălțimea sălii lui de fitness. Jos, o mașină superbă ardea în flăcări. Polițiștii patrulau peste tot. Erau ridicați negrii mai suspecți sau mai puțin suspecți. Câțiva oameni muriseră în incendii. Câțiva oameni muriseră în bătaie. Visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la bătrânețe. Dar eu nu sunt încă așa bătrân, ca dovadă că uite, o să am o fetiță, adică pe tine. Te pupă tata. P.S. Azi e 1 iunie, la mulți ani cu această ocazie și să fii fericită! FINAL PASAJ RETRAS * Will Smith se plimba prin pădurea Băneasa. Aerul acesta curat, deși fără nici o legătură cu New York-ul, îi trezise un dor cumplit de casă. Dar încă nu putea să plece: avea pistele lui. Și Gabrielescu, singurul lui ajutor, își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
zece americani. Doamna Popa gătea varză pentru parastasul Marianei. Doamna doctor dădea în cărți. Domnul doctor o consulta uluit, pentru a mia oară, pe Roxănica. Domnul Popa îi privea pe Roxănica și pe domnul doctor în reluare, la televizor: PASAJ RETRAS Este pentru prima dată în experiența mea de medic... știți, eu sunt specialist în ciuperci, ciuperci la picior, am chiar un caz extrem de interesant, dar acest copil... cred că e ceva de Cartea Recordurilor. Bineînțeles, Cartea Recordurilor nu mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și nu numai aparent, ci chiar perfect sănătoasă, acestă fetiță pare să nu prezinte obișnuitul tranzit... mă rog, pe limba telespectatorilor dumneavoastră, pe care îi salut pe această cale, ei bine, această fetiță nu face pipi și caca! FINAL PASAJ RETRAS Plictisit, domnul Popa stinse televizorul. Roxănica era rodul unei iubiri așa cum se trăiește o dată la o mie de ani. Roxănica va fi o fată așa cum numai Contesa putea să facă. La nivel spiritual, Roxănica era copilul Contesei, de asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
e doar o chestiune de timp până când o să ai dovezi împotriva lui. — Aproape sigur. El vede condamnarea cehului pentru corupere de minore ca fiind cel mai bun motiv pentru care ar trebui să-l bag pe tip într-o celulă retrasă și să dansez step pe el. — Ce solicitante, metodele astea polițienești moderne. Unde-și găsesc energia băieții ăștia? — Găsesc energie numai pentru asta. E trecut de mult de ora de culcare a lui Deubel, după cum deja mi-a pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ajungea fasciculul de lumină și m-am oprit. Aici e suficient de departe, am zis. El se întoarse cu fața la mine. — Sincronicitate... Îmi place asta. Un cuvânt simandicos pentru ceva care mă roade la stomac de multă vreme. Sunt un om retras, Kindermann. Făcând ceea ce fac, mă îndeamnă să îmi prețuiesc și mai mult intimitatea. De exemplu, eu nu mi-aș scrie niciodată numărul de telefon de acasă pe spatele cărții mele de vizită. Decât dacă acel cineva este foarte special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sigur că era vorba de nevasta lui. Zdrențuit de îndoieli, simțea cum se naște în el o dorința oarbă și aprigă de răzbunare. Îi tremurau mâinile pe sticlă la fiecare altă înghițitură și pândea cu înverșunare, dintr-un loc mai retras, intrarea localului. Când i-a văzut apărând în cadrul ușii, s-a chircit într-o încordare proprie felinelor sălbatice ce-și pregătesc atacul. Erau toți. Doi bărbați tineri și trei adolescente, așa cum a presupus el după vocile auzite. Din păcate, nu
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
tăria rachiului lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu băgă în seamă țăranul care îi dădu binețe când trecu pe lângă el. Nu-i cunoștea pe toți sătenii. Fiind o fire mai retrasă, mai posacă, nu-i plăcea să se încurce cu necunoscuții și nici să stea cu ei la sfat. Mormăia câte un salut plictisit ca răspuns, când aceștia îl salutau cum era obiceiul împământenit de când lumea printre oamenii muntelui. Aici toți
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Între copile au început să se cristalizeze legături sufletești deosebite. Cea mai mică, ultima născută, Ana, se simțea mult mai legată sufletește de Eleonora, decât de sora sa geamănă, Maria, cum ar fi fost normal între gemene. Ana era mai retrasă, mai lasă-te să te las, mai lipsită de inițiativă, Maria mai plângăcioasă. Poate de aceea, Eleonora o lua mereu pe Ana după ea, când pleca prin pădure la pupături cu băieții de vârsta ei, colegi de clasă. Între ele
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
în toamna anului 1988, a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, fiind tuns rasofor, la 17 decembrie 1988, de către Preasfințitul Gherasim Cucoșel Vrânceanul, și monah la 1 februarie 1989, de către vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Mitropolit Bartolomeu Anania, în vremea aceea Arhimandrit, retras vremelnic la Mănăstirea Văratic. Nu este puțin lucru ca la cele mai importante momente ale vieții să fii înconjurat de chipuri luminoase!... În lună iulie anul 1989 a susținut examenul la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, unde a
MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ŞI AMINTIREA UNEI PRIETENII, VOL. I ŞI II, EDITURA „ANDREIANA”, SIBIU, 2013 ŞI 2014 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362821_a_364150]
-
o contribuție importantă. El mai era și drăguț, tânăr, necăsătorit, poate și asta a contat, comentau fetele în lipsa lor. După câteva zile, n-au mai venit decât trei copii, eu, un alt băiat și o fată mai mică și mai retrasă, așa că nu mai mergeam în altă clasă, ci încăpeam în bibliotecă la mesele de citit. Bibliotecara a încercat să mai vorbească cu noi dar ceilalți o priveau cu reticență. - Care din voi i-a spus profului că-s rea? - Eu
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
în inocența lor; Dar încă o speranță mai era: -ca ei să se iubeacă cu dor. Și zidul i-a ferit ușor- De vraja acelei lumi reale; Aveau soarele al lor, Și-aveau și uși cu zale. Trăiau așa restrânși, retrași! Și nu-și făcură prieteni mulți; Cei doi erau prea drăgălași! Dar nu-i iubiră mult prea mulți. Și s-au băgat cu noi povești- Despre ea și despre el; Ți-era milă să-i privești Așa pe ea, cum
A FOST ODATĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361215_a_362544]
-
păstrate, prin urmare și fotoliul, smulgând furios husa cu care îl protejase de când și-l adusese în casă. Să plece la L., orașul unde își dusese din tinerețe, după arestarea și moartea soțului ei, cunoscut lider național-țărănist înainte de război, existența retrasă tanti Augusta, numaidecât? Noaptea?... se întrebase, frământând bucata de hârtie între degete. Nu. Se vor descurca cei de acolo până mâine, la sosirea lui. Își odihnise privirea pe tablourile de pe peretele dinainte, fără să privească vreunul anume, cum îi stătea
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
ai o alura clasică. - M-am liniștit. - N-am timp de pierdut. I-a făcut semn unuia dintre cei doi însoțitori. Îi aduse o mapă neagră din care extrase un dosar consistent. Îl puse pe birou. - Citește-l! Jake stătea retras. Ava deschise coperțile și citi primele pagini. Ochii se măreau, furioasă se adresa printre dinți, Madamei: - Îți bați joc de mine? Ce e asta, o piesă de teatru? - Draga mea, daca vroiam actrițe, aveam pe cine alege. Uită-te la
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
viața lor pe timp de vară și de iarnă, despre obiceiurile lor alimentare... Dacă vine o vulpe sau un bursuc? Mi-e teamă și mă depărtez de vizuină. Mă așez pe pătură, la soare, mai departe, într-un loc mai retras, privind bolta crengilor. Stau nemișcată minute întregi. O toropeală plăcută îmi anesteziază simțurile și mă simt plutind într-o imponderabilitate binefăcătoare. Lumina, plouând în stropi multicolori, mi se prefiră printre genele grele, din ce în ce mai grele... Simt o ușoară mișcare de pași
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
cu firea slabă și fără de credință, posedându-i ... Eram numai ochi și urechi. Noaptea se lăsase peste parcul ud și rece, dar nu băgasem de seamă. Ieșisem de cu seară la o plimbare și mă așezasem pe o bancă mai retrasă, gândindu-mă la ale mele. Priveam în același timp la rarii plimbăreți, perechi sau singuri, pe aleile parcului, încercând în același timp o eliberare de energiile negative acumulate peste zi. Cred că ațipisem. Am tresărit, am deschis ochii și primul
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]