1,105 matches
-
Fața îi strălucea de-o rară tinerețe. Când intrai în odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, își ținea mâna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui în încăperea alăturată să fac puțină ordine în bibliotecă și pe birou. Când mă întoarsei în camera de la față, soarele incendia în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că nu nimerisem acolo ca să înșir undițile pe marginea luntrii, ci ca să mă ardă și să mă curețe de iarnă soarele biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de secundă în care mă întrebam ce lucru cumplit se întâmplase. Apoi îmi aminteam. M-am culcat la loc, cu o senzație de durere surdă și persistentă în fiecare os, cum îmi imaginam că trebuie să te simți când ai reumatism sau artrită. Când începuseră durerile, m-am gândit că m-am ales cu vreun virus sau că sufeream efecte secundare ale accidentului. Dar doctorul mi-a zis că, de fapt, ceea ce simțeam era „durerea somatică indusă de suferința emoțională“. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spăl pe dinți. Dar când am luat periuța de dinți, m-a fulgerat o durere cumplită în mână, în coaste și până în măduva oaselor, de parcă m-aș fi electrocutat. Încă mai aveam dureri asemănătoare celor date de artrită sau de reumatism, dar în ultimele zile li se alăturaseră aceste junghiuri ca șocurile electrice. Din nou doctorul îmi spusese că era „normal“; că totul făcea parte din ciclul suferinței emoționale. S-a auzit soneria. Ajunsese mai devreme. Ah, la naiba! Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dușcă. Știam, fără să mi se spună, că lichidul chihlimbariu era Jack Daniels. Capitolul 25tc "Capitolul 25" M-am trezit duminică dimineață cu o mahmureală cruntă. Aveam frisoane, lacrimi pe obraji și mă dureau toate cele. Durerile ca de artrită/ reumatism erau mult mai rele ca de obicei și junghiurile similare șocurilor electrice mă ardeau până în măduva oaselor. Pe deasupra, mi se uscase gura de sete. E greu să scapi de impulsurile vechi. Mi-a venit să-i dau un cot lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sora mea și pe mine. Era înalt și pleșuv, iar eu, tremurând de frică, îl sărutam pe chelie, să-i fie milă de mine... A doua amintire este mai duioasă: aveam patru ani pe atunci și tata, care suferea de reumatism, mă chema duminica în dormitor să-l calc pe spate. Era o joacă grozavă și făceam un rock-and-roll nebun fără să știu, la vremea aceea, că eram o precursoare a dansului modern. — Ce diferență de vârstă era între tine și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sora mea și pe mine. Era înalt și pleșuv, iar eu, tremurând de frică, îl sărutam pe chelie, să-i fie milă de mine... A doua amintire este mai duioasă: aveam patru ani pe atunci și tata, care suferea de reumatism, mă chema duminica în dormitor să-l calc pe spate. Era o joacă grozavă și făceam un rock-and-roll nebun fără să știu, la vremea aceea, că eram o precursoare a dansului modern. — Ce diferență de vârstă era între tine și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ci a colindat orașul pentru lecții de pian particulare, cinci lei ora, și s-a Îngrijit de fata adoptată a vecinilor, arestați, amândoi, Într-o noapte, de vorbăreața... cum o chema? Clementina, parcă. O iubești pentru că degetele ei Îngroșate de reumatism, dar cu pielițele unghiilor Îngrijit tăiate au să Împingă timide banii greșit numărați pe tejgheaua slinoasă În fața vânzătoarei disprețuitoare, iar aprobarea de pașaport pentru o călătorie În Bulgaria, prima ei călătorie afară, Îi va veni la o săptămâna după ce spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bardul neamului. Tanti Mizi însă fusese toată viața fată bătrână. De aia surorile o tot îmboldeau: he he, ce știi tu! n-ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu că nu te chinuie reumatismele!. Așa că mezina familiei, la 92 de ani, făcea cumpărăturile, spăla, deretica, gătea și n-avea voie să se plângă de nimic. Tanti Clemanza îi zicea: Mizi dragă, adu-mi alt couteau, că ăsta e pătat; și nici la fourchette nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
greu a fost cu căldura. În autobuz toată lumea mirosea a transpirație și usturoi. Auzeam șoarecii ronțăind cărțile de la fundul cutiilor. Mătușă-mea se enervase așa de tare de când cu cârnații, că-i ieșiseră în cap multe umflături, „ciocuri” mici de reumatism, cum le zicea. Mai mult moartă decât vie, se dusese la poliție s-o reclame pe Zuza. Operațiunea „cârnatul” lua proporții. În cele din urmă o căutaseră reporterii de la Realitatea TV. Cu broboada peste gură, ea se plânsese de ciocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ori ești cult, ori incult - nu, nu, există mai multe tipuri de culturi, poți fi incult din punct de vedere muzical, dar cult din punct de vedere organizațional; scoicile sunt bune pentru potență - nu, scoicile ajută doar în crizele de reumatism. Alături de mine se hlizeau și câteva bibliotecare fără chef de treabă. Ea însă lua totul în serios, nu admitea să dea înapoi un pas, se frământa ca o cocă, aberațiile și ironia mea o provocau. Mult mai târziu, aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
blocului înconjurat de stejarii printre care jucam fotbal când eram puștan. M-am scuturat de zăpadă și am intrat. M-a întâmpinat bunică-mea cu picioarele bandajate în foi de varză: dacă ai ști, Leo, cum mă dor încheieturile de la reumatism. Dar unde sunt fetele, Cuculeana și Cristina? Că au plecat de-o oră să te aștepte. I-am zis că nu găsisem pe nimeni în gară. S-a supărat: s-or fi oprit la Cristina, să tragă tutun și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Eu rămâneam cu copiii, cu curcanii să-i îndop cu mălai, cu mâncarea pentru oamenii de pe ogor. Aveam servitori, dar ce? Puteai să te lași în baza lor? Tot tu trebuia să ai grija gospodăriei. Uite ce mâini roase de reumatism am! I-am zis să plecăm la oraș, dar n-a vrut. Iubea țăranii, iar ei l-au lăsat baltă. Când am ajuns la Chilia se tot codeau. Eram după un mesteacăn: mergeți, mă proștilor! Cereți-l pe părintele. Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste picior. I-am răspuns pe aceeași linie, victimizându-mă: desenam un omuleț scheletic, cu un genunchi ca o bilă; în interiorul bilei scria H2O. Îi detaliam apoi că din cauza frigului din casă am făcut apă la genunchi, că mi-a pătruns reumatismul până în cele mai mici oase. În felul ăsta câștigam timp. Piciorul pocit de petarda de la Cotroceni se acoperise de o crustă groasă, albăstrie, care a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e Patrana, are o figură de Silvester Stalone În Rocky 1, cu o pleoapă ca de porumbel căzută pe ochi și gura un pic strîmbă, mic și nervos, dar greoi, ca și cum Rocky În interpretarea lui ar suferi un pic de reumatism și de o formă ușoară de afazie - În vorbirea lui apar foarte multe sunete dezarticulate. — Aeîu căeatea doălîoăi? — Asta e o Întrebare? Dă solemn din cap, Însă mi-e jenă să-i spun că nu pricep nimic, dar absolut nimic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se vede că au suferit din cauza secetei. Mă văd un fel de don Quijote, rătăcitor printre câmpuri, cu o pălărie mare, albă pe cap, mărșăluind prin caniculă, înfruntând-o, respirând un aer ce aproape te frige. O bună cură contra reumatismului și o probă de rezistență fizică și psihică în același timp, de mutare a propriilor bariere de rezistență. La limită, simt teama de a nu se repeta ce am pățit înainte de Lorgues, ca și bucuria de a constata că limitele
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sunt între cele două tipuri. Unele fructe sunt cumva neutre: bananele coapte, pepenii, merele coapte, roșiile. Cerealele crude fac să se obțină până la 60% baze dar prin fierbere își pierd această valoare bazică. Cei care au boli precum artroze, sciatică, reumatism, gută, afecțiuni dentare sau osoase (lipsă de calciu) li se recomandă o alimentație cât mai bazică. Asta deoarece procentul normal de 80% baze și 20% acizi din sânge nu trebuie să se modifice, altfel organismul va depune surplusul de acizi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
am obișnuit cu ele. Uneori, urlă și noaptea... Păcat că n-am văzut, în deșert, "aerodromul" pentru navele cosmice. Construit, cum zic americanii, "în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au devenit fantomatici... Emerson ne asigura, chiar din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate, de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
câteva straturi galbene cu lămâie, se numește Petre Roman. La urmă de tot se scoală popa din fruntea mesei și zice rugăciunea și cântarea În veci pomenirea și masa electorală pleacă, se ridică moșii de la masă cu picioarele îndoite de reumatisme specifice, își pun pălăriile și paltoanele; conduc pâlcul electoral la stradă și, chiar în momentul în care strâng mâini și salut obștea, îmi zumzăie prin cap nedumerirea: "cu cine votează ăștia la toamnă, domnule", mă întreb, în vreme ce cocoșelul hanți, săltat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ești din nou naiv, nu ești cam abulic, cam tâmpițel, cam naivuț? E bine ca tribunalele să-și facă treaba, zici, și parcă te răcorești oleacă: hai la mititica, domnilor, hai la răcoare, poftiți la țuhaus, chiar dacă mult vă roade reumatismul, chiar dacă, pe dată găsiți, domniile-dumnilor voastre, niscaiva probleme la cord, niscaiva hipertensiune arterială, ceva neașteptată arterioscleroză. Ce ziceți, domniile dumneavoastră: oare pârdalnica de justiție își face datoria? Oare își face? Dacă acu' nu prea, poimâine sigur! Cred asta! Eu știu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
-i pot iubi. Când apelam la ei, o făceam cu un resentiment aproape, de parcă ei erau vinovați că le ceream ajutorul. De Dinu însă mă simțeam atras. Era psihiatru ― deși la azil nu lucra în specialitate, trata bătrânii pentru toate, reumatism, dezinterie, gută, boli de circulație sau dureri de șale ― iar problemele legate de domeniul său mă interesau mai mult decât altele. În plus, sau mai ales, Dinu era omul ideal ca să mă simt bine în preajma lui. Avea o inteligență la fel de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul îmbîcsit al azilului ca să mai aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei mai cârcotași. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Treptat, ar fi început chiar să neglijeze treburile azilului. Dominic a povestit că un somnambul se trezise într-o noapte în pumnii lui Francisc. "Și are namila un pumn, că bietul om a fugit până la poartă. Parcă îi luase foc reumatismul în oase", râse el. "Lasă asta", interveni Călugărul, fiindcă își adusese aminte o întîmplare din viața lui care le putea fi, eventual, de folos în lămurirea retragerii Bătrînului: "Înainte de a mă duce la mânăstire, mă îmbolnăvisem de o boală curioasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se umflă bălăriile după ploaia asta", zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru bătrâni, fiindcă le răscoleau reumatismele și le răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare. Atunci se plângeau mai tare de necazurile vieții și tot atunci erau povestite întîmplările cele mai greu de crezut, imaginația încercînd să umple ea golul în care era amenințat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat și inima ta și măruntaiele tale și, în clipa aceea, zeul te sfărâma între măselele lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]