3,881 matches
-
marea burghezie i-a venit de hac lui Danton. Adevărul e că lătra cam tare. — Așa e, confirmă Lionel, fără să știe exact despre care Danton e vorba până la urmă: revoluționarul sau buldogul? Când să încerce să-și ia la revedere și să se fofileze în parc, portăreasa îi spune, conspirativ: — Ieri au fost iar... De la direcția de migrații... Ultima verificare... V-am dat niște referințe... După ce primiți cetățenia, ați putea candida ca primar în Angers. — Mulțumesc, madame Agnès, nu trebuie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
v-ați dat seama? — Nemernicul a înfundat ghena cu cărămizi. Da-l prind eu: o să am grijă să fie expulzat. Lionel scade brusc în înălțime cu alți doi centimetri. Se uită la ceas. — Trebuie să plec, întârzii la șantier. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. Contez pe dumneavoastră. Și nu mai munciți atâta: azi mâine sunteți francez, ce naiba! Să nu uit: cu tot respectul, vă stă grozav de bine în gri. — Nu port decât gri, spune Lionel mirat. — De
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nemernicul a înfundat ghena cu cărămizi. Da-l prind eu: o să am grijă să fie expulzat. Lionel scade brusc în înălțime cu alți doi centimetri. Se uită la ceas. — Trebuie să plec, întârzii la șantier. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. Contez pe dumneavoastră. Și nu mai munciți atâta: azi mâine sunteți francez, ce naiba! Să nu uit: cu tot respectul, vă stă grozav de bine în gri. — Nu port decât gri, spune Lionel mirat. — De aia sunteți un domn
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
apucat pe toți cu aluzii la prima duminică din lună? Să fi răsuflat ceva de la Polichinelle? Greu de crezut. — Nu uitați de controlul inopinat de după-masă! Mi-ați promis. — Contați pe mine, spune Lionel, care evitase, la milimetru, catastrofa. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. E ora patru după-masă. În baraca lui, în timp ce verifică o situație de șantier, Lionel își face exercițiile pentru mâna stângă cu mingea de baseball: vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aluzii la prima duminică din lună? Să fi răsuflat ceva de la Polichinelle? Greu de crezut. — Nu uitați de controlul inopinat de după-masă! Mi-ați promis. — Contați pe mine, spune Lionel, care evitase, la milimetru, catastrofa. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. E ora patru după-masă. În baraca lui, în timp ce verifică o situație de șantier, Lionel își face exercițiile pentru mâna stângă cu mingea de baseball: vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu această mână. Se deschide
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu întreabă de ce, dar bănuiește. Jacques Brel se dă de ceasul morții cântând C’est dur de mourir au printemps. — Mie-mi spui? i se adresează Roman lui Brel, lingându-și o lacrimă de pe obraz. Când Brel își ia la revedere și de la Antoine - amantul nevesti-sii - și își dă duhul, pe fir - adică în difuzor - se bagă Gilbert Bécaud cu Nathalie. Când ajunge la partea aia cu Quand la Place Rouge était vide, Roman dă un răcnet de parcă l-ar fi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
așa, că suntem prieteni, deși nu-i frumos să bârfești, dar am impresia că Fatima a început să devină dependentă de lichior. — Potasiu ziceți? se miră Lionel, complet aiurit de povestea portăresei. Am reținut. Să vedem cum fac rost. La revedere, madame Agnès. Mulțumesc pentru pont. — Pentru puțin. La revedere, domnule Lionel și, vă rog, nici o vorbă despre năravul Fatimei: e o femeie respectabilă. Sau, mă rog, a fost. Lionel iese pe ușă și se îndreaptă spre serviciu. E ora 8
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bârfești, dar am impresia că Fatima a început să devină dependentă de lichior. — Potasiu ziceți? se miră Lionel, complet aiurit de povestea portăresei. Am reținut. Să vedem cum fac rost. La revedere, madame Agnès. Mulțumesc pentru pont. — Pentru puțin. La revedere, domnule Lionel și, vă rog, nici o vorbă despre năravul Fatimei: e o femeie respectabilă. Sau, mă rog, a fost. Lionel iese pe ușă și se îndreaptă spre serviciu. E ora 8.10. Roman și Claude se află în pivnița bistroului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
găsește Lionel scuza cea mai la îndemână. Sper că nu e grav? se oprește Agnès din călcat. — Un control de rutină. — Așa da: avem nevoie de francezi sănătoși. Și așa, sistemul nostru sanitar stă să crape. Să nu întârziați. La revedere, domnule Lionel. — La revedere, madame Agnès. E ora 10.50. Lionel se plimbă agale pe Quai René Bazin. Pe fațada unui imobil somptuos, vede o placă de alamă pe care scrie: Prof. Laurent Delacroix, chirurg plastician. Lui Lionel îi trece
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai la îndemână. Sper că nu e grav? se oprește Agnès din călcat. — Un control de rutină. — Așa da: avem nevoie de francezi sănătoși. Și așa, sistemul nostru sanitar stă să crape. Să nu întârziați. La revedere, domnule Lionel. — La revedere, madame Agnès. E ora 10.50. Lionel se plimbă agale pe Quai René Bazin. Pe fațada unui imobil somptuos, vede o placă de alamă pe care scrie: Prof. Laurent Delacroix, chirurg plastician. Lui Lionel îi trece prin cap o idee
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fac o poză, n-apăreți în ea. Lionel se scoală demn: — Vă mulțumesc pentru timpul acordat. — Plătiți consultația la secretară. Înainte de-a pleca, am și eu o curiozitate: de ce vreți să fiți anonim? — Ca să nu mă recunoască destinul. La revedere. Lionel reintră în sala de așteptare. Secretarei nu-i vine să creadă că-l revede atât de repede și cu aceeași față de fraier. Îl întreabă speriată: — Ce s-a-ntâmplat? — Domnul profesor a spus că nu e cazul de operație
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
E o prostie, o nouă coincidență, nu se dă bătută Liliane. — Și dacă mă mai sinucid o dată și scap iar? — Lionel, nu te juca, te rog, cu focul! Lionel o privește lung. A terminat să se îmbrace. Își ia la revedere de la onorata adunare. — Am să plec acum, te-am pedepsit destul. Să știi că sunt supărat pe tine. La revedere, doamnă, la revedere, domnișoarelor. Succesiune ușoară! Iese, evitând să calce prin băltoacele pe care le-a făcut la intrare. Este
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel, nu te juca, te rog, cu focul! Lionel o privește lung. A terminat să se îmbrace. Își ia la revedere de la onorata adunare. — Am să plec acum, te-am pedepsit destul. Să știi că sunt supărat pe tine. La revedere, doamnă, la revedere, domnișoarelor. Succesiune ușoară! Iese, evitând să calce prin băltoacele pe care le-a făcut la intrare. Este ora 14.30. Lionel intră în show-room-ul firmei de pompe funebre La Mort des Autres. Proprietarul se apropie de el
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
juca, te rog, cu focul! Lionel o privește lung. A terminat să se îmbrace. Își ia la revedere de la onorata adunare. — Am să plec acum, te-am pedepsit destul. Să știi că sunt supărat pe tine. La revedere, doamnă, la revedere, domnișoarelor. Succesiune ușoară! Iese, evitând să calce prin băltoacele pe care le-a făcut la intrare. Este ora 14.30. Lionel intră în show-room-ul firmei de pompe funebre La Mort des Autres. Proprietarul se apropie de el. Crede că hainele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
le-ai scris? — Diseară. Apropo, diseară ești invitata mea la cină. La Duc d’Anjou . Ia-l și pe Robespierre: o să facem un triunghi amoros liber consimțit. La ora 8 fix vin să te iau din fața ușii. Ținuta obligatorie. La revedere. Lionel iese. Liliane rămâne mută de uimire. După un timp, își revine și formează un număr de telefon. Când i se răspunde, spune doar atât: — Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
una, Jana, pe șantierul Dunăre-Marea Neagră. Avea șaișpe ani când i-am tras-o. Să nu pățesc ca Polanski. Gérard își notează într-un carnet: Jana, șantier Dunăre-Marea Neagră, 16 ani, Polanski. — O găsim. Dacă mai trăiește, o găsim. La revedere, ne vedem mâine-dimineață. Gérard iese valvârtej pe ușă. E gata să se ciocnească nas în nas cu Ahmed, vânzătorul de răcoritoare din fața catedralei. Ahmed îi spune lui Gérard, confundându-l: — Bogdaproste. Gérard se uită la el siderat, dar nu vrea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
asta. Sună soneria. Se duce la ușă în pași de cha-cha-cha. Deschide. E Liliane, în pardesiu și cu o valijoară. Intră, călcându-l pe picior cu cârja. Lionel nu protestează, e anesteziat cu Moet. — Am venit să-mi iau la revedere. Plec s-o văd pe mama. La Vesoul. N-am mai văzut-o de mult. Mă întorc luni. Am să-ți sun la ușă. Dacă nu-ți răspund, sper c-o să înțelegi situația. — Prostule, n-o să mori. Ce-ai făcut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
blitz-portret Îi face Teodosiu, marelui George Constantin („CÎnd apărea se rupea scena-n două.[...] A murit un unicat!”); emoționantă este și vizita lui la casa lui Dostoievski („eram Înspăimîntat: dacă-mi deschidea? Cine-i spuneam că sunt? Svidrigailov? Teodosiu?”); sau revederea Micului infern, pentru a -a oară, fascinat de longeviva Silvia Dumitrescu-Timică; ori chinuitoarea sarcină de a-i da viață, pe ecran, savantului Nicolae Iorga, la numai 35 de ani... Pagina cea mai bună a cărții Însă, pentru mine, rămîne autoanaliza
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cîte două minute din montări, deci, vizionarea lor nu putea fi concludentă. La Praga m-am reîntîlnit și cu trei absolvenți din România - cu două dintre actrițe am avut și eu plăcerea să lucrez, În teatru, cu ani În urmă : revederea mi-a produs o imensă bucurie. Am mai avut ocazia să văd și spectacolul teatrului Țăndărică (Capra cu trei iezi), bun, dar vitregit ca audiență, cred eu, de o programare ghinionistă (a fost primul din concurs, la ora 10 dimineața
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
2007 a obținut premiul „Victor Babeș“ al Academiei Române pentru cercetări în domeniul neuroștiințelor. A debutat în presa literară în 1987, în Suplimentul Literar-Artistic al Scânteii Tineretului, și a publicat după aceea în numeroase reviste literare. Volume de versuri publicate: La revedere, prințesă, Editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele pre miu „Ion Vinea“ pentru debut literar, Marfă Țantologie colectivă, împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț și Dan Pleșa), Editura Salut, 1996, Poemul de gardă, Editura Celsius, 1999, Pisica neagră
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
luo na, care se ocupă cu purificarea dragostei voastre, înțelegi că, într-un fel sau altul, în doar câteva biete rânduri, trebuie să reușești să treci de acest obstacol neașteptat, să poți alerga mai departe, să scurtezi timpul până la momentul revederii înduioșătoare a miresei inimii tale. nouă în al treilea loc: sub pământul pe care călcați, și tu, și hanuman cel din fața ta, regele încoronat al cultului nancy ma, simți că este un munte, v-ați întâlnit la mare înălțime, lupta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
veghez clipă de clipă. MICUL PRINȚ: Vezi, pe tine poate te-ar disprețui toți ceilalți Regele, Vanitosul, Bețivul, Afaceristul... Cu toate acestea, ești singurul care nu-mi pari caraghios. Poate pentru că te îngrijești de altceva decât de tine însuți. La revedere, plec mai departe. Îmi pare rău pentru consemnul tău nechibzuit. FANARAGIUL (aprinde): Bună seara! Deocamdată asta-i situația! Drum bun! (Cade perdeaua-nor) MICUL PRINȚ: E singurul din care puteam să-mi fac un prieten și să rămân puțin cu dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru a găsi pe cineva care să mă îndrume. Până la urmă tot scap eu de baobabi! GEOGRAFUL: Nu mă interesează copacii. Și, dacă n-ai nici un fel de informații deosebite, aș vrea să mă lași să lucrez. MICUL PRINȚ: La revedere! Plec spre Pământ! (Cade perdeaua-nor.) (Scade lumina. Fond muzical astral. Lumina va crește din nou pe un peisaj pustiu. Soare. O singură stâncă, în partea stângă a scenei. Pe fundal ecranul pentru umbre chinezești sau pentru proiecții. Micul Prinț vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bună bucată de cale. Mergeți cu bine, dragii noștri - le-au urat învățătorii. Au ieșit. Întunericul i a învăluit de la primii pași. Călcau în tăcere, luptându-se cu gândurile proprii. La poarta inginerului, și-au luat rămas bun, cu speranța revederii. Costăchel simțea apăsarea întunericului ca pe ceva material. Nu se vedea la doi pași. Niciodată nu s-a întors acasă așa târziu. Măriuca îl aștepta. Știa că el se oprise la nași și trebuia să se întâlnească cu agronomul... Ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a luat valul revoltei, primare. Acum mergi sănătos și, când mai treci prin târg, nu mă ocoli. Îmi face plăcere să stau de vorbă cu oameni ca dumneata, dar acum te rog să mă ierți... nu mă țin balamalele... La revedere. La revedere, domnule doctor. Costăchel a ieșit copleșit de starea în care îl găsise pe doctor, dar și de noianul de cuvinte rostite cu revoltă de acesta. Multe însă neînțelese pentru el. Până la piață a mers ca vântul, căutând să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]