3,455 matches
-
expresie" (Zoe Dumitrescu Bu?ulenga) -, cel al „p?durii de argint", e suficient s? treci un prag, un hotar care desparte lumea fiinit?, real? de universul infinit al basmului, al vârstei de aur, cănd fiin?a uman? tr?ie?te „revelă?ia unei infinite dep?rt?ri", „eliberarea de propriile sale limite", „identitatea cu totul": „De treci codri de aram?, de departe vezi albind ?-auzi mândră gl? suire a p?durii de argint" . „Marea Trecere" este marcat? În planul expresiei poetice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i barierele timpului"; „sfinxul p?truns de neîn? eles"; „cifră"; „mirul". Precizând c? „multitudinea motivelor" din opera eminescian?, face extrem de dificil? Întocmirea unui catalog, Zoe D.-Bu? ulenga identific? o serie de motive care apar? în universului romantic, „al misterioaselor revelă?îi, a?teptate cu Înfiorare, Într-o natur? Insufle?it?": motivul selenar, al nop?îi, al lacului „că topos magic Închis, ca oglind?", floarea albastr?, luna, lacul, teiul, noaptea, motivul oniric, c???toria cosmic?, Îngerul, demonul, titanul, zbur?torul. Asemenea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cre?te"). Prin for?a revelatoare a luminii sale, luna „pare s? reînnoiasc? gestul Demiurgului care, f??? a ie? i din transcenden?a ?i incomunicabila lui unitate, se proiecteaz? În multiplicitatea aparen? elor". ????ritul magic al lunii este moment al revelă? iei: astfel va descoperi Hyperion am?girea iubirii pierdute În „acel p?mânt r??? citor" În care oamenii „dureaz?-n vânt/De?erte idealuri"; „ to?i se nasc spre a muri/?i mor spre a se na?te "; „ei doar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
voluptate care devine « dulce jale », este acela la care a consim?it supus? inima Isoldei ?i inima lui Tristan: ?i durerea iubirii poate deveni o form? de cunoa?tere că experien?? a timpului, ? i ?? ne duc? la o mai Înalt? revelă?ie a fiin? ei". (Roșa Del Conte) Inima poetului configureaz? astfel un peisaj a ??rui metaspa?ialitate este proiectat? de lumina lunii „haut-de-lâ" -„peste vârfuri" dincolo de codri, de hotarul lumii finite, acolo unde numai „dorul" eminescian poate ajunge. Exprimat În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lunii, „cuibarul rotind de ape", „ochiul albastru al lacului" etc: „ Oglinzile eminesciene par menite nu atât s? restituie imaginea lumii fenomenale, cât s? capteze imaginea lumii În Idee. Ele au În felul acesta valoarea de oglinzi «magice», În care este revelat? nu aparen?a, ci natură ultim?, esen?a Încifrat? În formele accesibile privirii". (Ioana Em. Petrescu) Lacul poate fi v?zut, din această perspectiv?, ca imagine a acestei oglinzi magice În care se reflect? elementele materiei În primordialitatea lor. Exist
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
potrivit căruia conștiința este dumnezeirea dăruită fiecăruia dintre noi, din momentul unic și sublim al Creației. Legea morală pozitivă este legea dată de Dumnezeu poporului evreu, prin Moise. Nu foarte multă lume știe că, anterior celor 10 porunci, au fost revelate de Dumnezeu lui Noe, 7 porunci pe care tradiția ebraică le consideră ca fiind prima sinteză a legii pozitive: “1. Să nu trăiești fără ascultarea de o autoritate; 2. Să nu hulești pe Dumnezeu; 3. Să nu cazi în idolatrie
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
dedublarea, cu aceeași melancolică relație dintre esență și aparență, cu aceleași tînjitoare năluciri ale unei consubstanțieri prohibite: "un germen de realitate un ritm cu dublu sens / mă nasc aici și acolo însemnînd tot ce e viu este / de două ori revelat o dată în lume și o altă dată / în reflexia lumii în oglindă cum doi pui sparg / aceeași coajă de ou neștiind unul de celălalt / că sunt una de fapt dar crezîndu-se doi / unul împotriva celuilalt și niciodată de aceeași parte
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
poveștile de vitejie și trădare (de obicei, trădarea este cea care biruie) în care sunt angrenate personajele sale. Răspunsul este unul cât se poate de simplu: nimic. În mod explicit nu se simte vreo idee moralizatoare sau tentație de a revela mari secrete ale existenței. Chiar dacă titlul romanului (Cărțile vieții) ar putea sugera o asemenea miză. Autorul pare, mai degrabă, un adept al teoriei lui Flaubert care considera că literatura nu este locul bunelor intenții: stilul e totul. Or, așa cum am
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
învățături folositoare patriei lor. Și numărul lor n-a fost deloc mic. O investigație întreprinsă de C. Amzär și publicată în 1941 în revista Cercetări literare a Facultății de Litere din București, editată prin grija istoricului literar N. Cartojan, a revelat, bunăoară, că numai Universitatea din Berlin a fost frecventată, între 1821 și 1850, de 144 de tineri români sau originari din ținuturile românești. Încât de acolo le-a informat comilitonul Kogălniceanu pe scumpele sale surori: Maintenant j'achete des livres
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
așa cum s-a configurat prin cuceririle culturii, nu o dată neglijată sau trecută în contul unui subînțeles "naiv": Discutăm despre orice, dar foarte rar, sau chiar deloc, despre om". Cu riscul unor truisme, dl. Călin ne reamintește că "măreția omului se revelă (...) prin raportarea acestuia la un Ťidealť: religios, filosofic, politic" și că , în prezent, "deși se face cîteodată caz de ea, emoția s-a uscat, a dispărut". La intersecția eticii "dreptului natural" cu poezia, apare elogiat "omul de omenie", care "trebuie
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
etapă nu e decît o preparare a celei cu adevărat caracteristice, de natură spirituală. Poate că era necesar în evoluția acestei creații un punct de plecare dramatic, vehement contrastant cu ceea ce avea să urmeze. Dan Damaschin nu întîrzie a se revela ca un "căutător de Dumnezeu", cu atît mai înverșunat cu cît structura sa inițială se proba a fi terestră, cu cît risipa figurilor de stil învedera un devergondaj aparent greu de stăpînit. Intervine un ascetism liric în subtextul căruia se
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
cult, ale unor propoziții de-a gata. Căci poezia în discuție e mistică iar nu religioasă. Ea se așează sub semnul unui Deus absconditus care nu se manifestă decît prin indirectități, în sensul înfățișat de Karl Barth: "Însă Dumnezeu se revelează ascunzîndu-se. Revelația chiar implică misterul, fiindcă n-ar mai fi revelație dacă n-ar mai fi mister". Concepție însușită de autorul nostru, în termeni definitorii pentru programul ce-l adoptă: "Nicicînd divinul nu-și epuizează semnele / prin care abia se
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Marina Constantinescu Pe desenul uriaș al vieții, apar, uneori, reliefuri impresionante. Din detaliile delicate, miniaturale, se poate distinge și citi, uneori, dacă ai noroc, o poveste fundamentală. Despre viață, despre tine însuți, despre felul în care poți să fii revelat prin proiectarea în ceilalți. În lumina sau întunericul, în tainele sau certitudinile pe care le poți descoperi despre sine în gesturile celor care înseamnă ceva major. Zic că am avut noroc cu carul aici! Au fost și sînt în jurul meu
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
față contribuie substanțial. Specia nobilă a celor fascinați de "scriptura lui Mateiu" și-a pierdut ireversibil aerul genuin. Între Craii de Curtea-Veche și eventualii noi sacerdoți există, acum, decriptări ca acelea operate sintagmatic de Albala sau Paleologu, intertexte din Montagne revelate de Șerban Cioculescu, matrice stilistice puse în evidență de Ov. S. Crohmălniceanu. Și - nu în cele din urmă - relecturi inteligente puse în pagină de Matei Călinescu. Un protocol actualizat ar trebui să includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
Annotated sau al lui Roland McHugh, Annotations to Finnegans Wake) va fi luată într-un viitor nu prea îndepărtat de un matein împătimit."(pag. 6). Apoi în capitolul dedicat romanului-eboșă Sub pecetea tainei: "Să fi avut de gând Mateiu să reveleze măcar o parte din ea, în ceea ce ar fi trebuit să urmeze ? Îmi imaginez o povestire separată numai despre soarta acestei fotografii. Îmi place să cred că un viitor matein o va scrie." (pag. 160). Șansele unor asemenea întreprinderi sunt
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
mi se pare benefică, deoarece discursul eului care se lasă "fecundat de puterile scenei" nu îți dăruiește doar un comentariu punctual și pertinent: memoria afectivă și vibrația trăirii care impregnează scriitura nu numai că nu obnubilează rigoarea argumentației, ci îți revelă o cale regală de acces înspre o cunoaștere profundă, vie a ficțiunii vii care e teatrul. Și-apoi, netemîndu-se să rămînă deschis în fața magiei scenei, nu este oare Banu spectatorul ideal pe care și l-au dorit Artaud și Grotowski
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
fond, spectacolul nu devine un întreg decît datorită spectatorului suprainformat care vede ceea ce nu văd personajele. N-aș vrea să închei fără a adăuga că, aici, mai mult ca în oricare dintre cărțile sale de pînă acum, George Banu se revelă a fi și un moralist, în accepțiunea nobilă, deschisă a termenului, care îl definește pe cel care meditează asupra existenței umane, plecînd nu de la concepte și lucruri abstracte, ci, asemeni lui Montaigne, de la propria sa experiență, de la trăirile sale, pentru
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
proiectat încă în studenția de acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opțiunile lui fundamental și temperamental romantice, de astă dată într-o tratare savantă și erudită de reală complexitate și performanță. Deși în volumele menționate scrie direct în franceză, Corin Braga parcurge, totuși, o bibliografie masiv alimentată de surse
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
fată/ pe care un soldat ungur a invitat-o la dans" (În patruzeci) Cu acest poem (plasat către finalul volumului) în minte ar trebui începută orice lectură serioasă a Cenotafului. Lumea de aici, cronologică în felul ei, și-ar putea revela pe deplin naturalețea, sonoritatea și sensurile, aidoma lumii noastre străbătute la pas cu căștile walkman-ului în urechi și, fără alte eforturi, îți aduci aminte de tine. De la nașterea camuflată de tot soiul de obiecte încă necunoscute la explicațiile nu
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
este o operă muzical-teatrală, compusă și ordonată de Irinel Anghel, un spectacol construit pe comic și absurd, pe ritmuri ce declanșează o nebunie fantastică, contaminantă, în care realitatea oprimantă este izgonită peste mări și țări. Performanța actorilor este dirijată, este revelată de ritmurile vocilor, instrumentelor, din coexistența lor cu cea a muzicienilor. Momentele de forță, de fragilitate sau de vis, de zbor din "Danaidele" lui Silviu Purcărete sînt declanșate și însoțite de tugile lui Iosif Herțea, din neliniștea și unduirea unui
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
nuanțe peiorative, e limpede. Luați-o, dacă vreți, sub beneficiu de inventar, dar în această piesă, rolul adevăratului Mihail Sebastian îl joacă însuși Crudu. Aproape ca în bancurile despre multilateralul regizor-actor-scenarist-cascador-ș.a.m.d. Sergiu Nicolaescu. Dacă Jurnalul publicat în 1996 revelase un Sebastian încântător, inteligent, generos și teribil de subtil, dacă eseistica și foiletonistica acestuia confirmă un spirit admirabil și întru totul onest, devenit - prin forța lucrurilor - huligan, piesa lui Crudu mai păstrează foarte puțin din toate acestea. Întâlnim un personaj
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
și împlinirea se pot manifesta și între patru pereți, în singurătatea repetițiilor, a visării. Frumoase ca o lună plină sînt, însă, acolo unde lumina comunicării le învăluie și ne provoacă, nouă, tuturor, revelații de tot felul. Sau, pur și simplu, revelează atmosfera unor timpuri normale.
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
a prozei textualiste). La această scară, totul pare derizoriu, eroii și martirii, sfinții și dictatorii devin pascaliene trestii (mai mult sau mai puțin gânditoare) în bătaia vântului (ficțiunii), identitățile sunt slabe, existențe care au stârnit admirația mai multor generații își revelează micimea și ridicolul. Privit de la înălțimea Ficțiunii (ca sumă a tuturor celor ce s-au scris și se vor scrie) totul pare derizoriu, lipsit de consistență, greu de articulat într-o construcție care să dureze. Cel mai interesant erou al
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
mereu înspre o iremediabilă melancolie: "Puteam atinge stelele cu mâna./ Eram tineri, nu știam că Iason devine/ fructul păcatului pe care lâna/ de aur îl poate aduce cu sine" (Lâna de aur), cele trăite, ajunse pură indeterminare, alb indistinct, își revelează futilitatea: Când bătrânul Werther se trezi din vis/ el crezu că toate simțurile sale/ sunt atât: o umbră și nici eu că mi-s/ decât iubire albă a spațiilor goale" (Iubire albă a spațiilor goale), ori "părea că nu sânge
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
celebru deja, care-l așază pe Eminescu în nobila ascendență a lui Einstein), Alexandra Tomiță înlătură, asumat, perdelele artificiale ale inocenței de pe o mișcare maculată - ideologic - până în viscere. Dintr-o aparentă doctrină științifică naivă și plină de hibe, protocronismul se revelează brusc drept o certă comandă politică. A vedea în orice fenomen românesc un precursorat și a face din asta un argument temeinic e, de bună seamă, o mare copilărie. A institui, însă, un sistem de lectură fundamental tezist, la recomandarea
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]