873 matches
-
by men and în which he himself is revealed în his power”193. În pasajele citate, Ke>Ä: YHWH se manifestă la revelarea unui mesaj. La Isaia și în psalmi, viitoarea eliberare a poporului e adesea descrisă că o nouă revelare a „slavei lui YHWH”. Un exemplu: „Va crea Domnul pretutindeni pe muntele Sionului și pește locurile de adunare un nor în timpul zilei și fum și sclipire de văpăi de foc în timpul nopții, căci, peste toate, slavă va fi un acoperământ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
slavă va fi un acoperământ și un cort că umbrar împotriva arșiței ziua și ca adăpost și apărare de vijelie și de ploaie.” (Is 4,5-6) (t.n.) Partea a doua a Cărții lui Isaia vorbește în termeni similari despre revelarea slavei lui YHWH (40,5) și despre revelarea „brațului” lui (53,1), iar în Is 40-66, Ke>Ä: YHWH este trimisă asupra poporului și a Ierusalimului spre a atrage alte popoare și a le călăuzi. Aceeași idee apare și în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că umbrar împotriva arșiței ziua și ca adăpost și apărare de vijelie și de ploaie.” (Is 4,5-6) (t.n.) Partea a doua a Cărții lui Isaia vorbește în termeni similari despre revelarea slavei lui YHWH (40,5) și despre revelarea „brațului” lui (53,1), iar în Is 40-66, Ke>Ä: YHWH este trimisă asupra poporului și a Ierusalimului spre a atrage alte popoare și a le călăuzi. Aceeași idee apare și în unii psalmi post-exilici, ca, de pildă în Ps
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eu sînt”, „sînt eu” (doar În 8,58) (C); „Je Suiș” (BJ); „I am he” (În 8,24.28; 18,5), „I am” (8,58) (RSV) Doar în Evanghelia după Ioan, Isus își dă acest nume care aduce aminte de revelarea plină de mister a numelui divin în Ex 3,14282: EgÀ eimi („Eu sunt”): densitatea lui ontologica e indicată de efectul produs asupra acelora care îl aud. Exegeții 283 au identificat cu certitudine patru pasaje care îl conțin: - ...eàn gàr
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pâine spre mâncare, așa e și cuvântul ce iese din gură mea: nu se întoarce la mine fără rod, ci face voia mea și izbândește în cele pentru care l-am trimis.” Creștinii au văzut în aceste texte o primă revelare, ca în filigran, a acțiunii lui Isus, Cuvantul lui Dumnezeu 296. Semnificații de bază: Cel care îl revelează definitiv și desăvârșit pe Dumnezeu și îi înfăptuiește lucrarea. 3.2.2.11.3. ho mártys ho pistós: „Mărturia cea credincioasa” (SC
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
RSV). Simbolul universal al luminii îi este aplicat în mod firesc lui Hristos, care vine să-i călăuzească pe toți spre Tatăl. În Evanghelia după Luca, bătrânul Simeon îl preamărește că phÄÎs eis apokálypsin ethnÄÎn (2,32) - litt. „Lumină spre revelare neamurilor”. Dar Hristos că lumina este una dintre marile teme ale Evangheliei după Ioan. Încă din Prolog, după ce se referă la el numindu-l ho Lógos, îl desemnează că tò phÄÎs tò alQthinòn ho phÄtízei pánta ánthrÄpon (1,9), „lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
creația: „...cele nevăzute ale lui, de la facerea lumii se arătă minții din fapturi: și veșnică lui putere, si dumnezeirea...” (1,20 - t.n.) Iar la patru versete distanță de versetul care îl numește pe Dumnezeu ’Pl misetatter, se vorbește despre revelarea lui Dumnezeu în cuvânt: „Nu în ascuns am grăit, în vreun colț întunecat al pământului...” (Is 45,19). 4.3.2. al-B"q (2.1.3.2.), deși este în toate listele tradiționale, nu se află ca atare în Coran
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
evidență a suporturilor psihologice (procese și mecanisme ale Învățării) și psihosociologice (contexte) pe care se bazează diferitele proceduri metodice. Ceea ce, sperăm, va contribui la revigorarea multora dintre metodele considerate tradiționale, dar foarte actuale În același timp. Sperăm, de asemenea, că revelarea și a altor suporturi ce vin din partea teoriei cunoașterii, teoriei comunicării și informației, de exemplu, va imprima mai multă rigoare abordării metodologiei personale din partea fiecărui cadru didactic; - o clarificare a punctelor tari sau a punctelor slabe ale diferitelor metode, adică
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
În care sunt evaluate rezultatele Înregistrate. Ca studiu științific, metodologia (gr. methodos = cale ce duce Înspre; logos = știință) se ocupă cu natura, funcțiile, locul și clasificarea tipurilor de metode Întrebuințate În procesul predării (teaching) și al Învățării (learning), inclusiv cu revelarea principiilor care stau la baza unei eficiente aplicări a acestora. Prin analogie cu ceea ce reprezintă metodologiile specifice altor domenii de activitate, metodologia didactică Își propune să descopere, să caracterizeze, să normalizeze, să clasifice și să prezinte ansamblul metodelor care privesc
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a construi Împreună o cunoaștere. În ochii lor, de această dată, Învățarea istoriei apare ca o investigație a faptelor istorice. În fine, În cazul celei de-a patra variante, În prezentarea aceluiași conținut accentul se va pune pe căutarea și revelarea trecutului istoric cu rezonanță În prezent și În viitor, pe Învățarea prin reflecție și cumpănire a adevărului. Elevii suntstimulați să integreze trecutul În viitor, să-l raporteze la viitor, să tragă Învățăminte pentru prezent și viitor. Adică, se apelează la
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cu toată diversitatea și toate incertitudinile pe care le comportă natura omului. Fiecare are biografia lui și metodele țin și de această latură subiectivă. Pentru profesor, metoda rămâne componenta cea mai intim legată de exercitarea funcțiilor ce-i revin, de revelarea personalității sale. În mâna lui, metoda devine un instrument de organizare a „câmpului complex” al actului pedagogic. Aplicând o metodă sau alta, el Întinde o punte de legătură Între sine și elevii cu care lucrează; prin intermediul metodei intră În dialog
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o gamă mai largă de alternative și posibile alegeri, posibilități de a lua decizia cea mai adecvată, adoptarea soluției optime pentru o situație sau alta de Învățare. În fine, varietatea tehnicilor de acțiune este răsplătită și cu o mai bună revelare și cunoaștere a Înclinațiilor și aptitudinilor individuale ale elevilor, ceea ce vine Încă o dată În sprijinul creșterii eficienței instruirii. b) Posibile surse generatoare de noi metodetc "b) Posibile surse generatoare de noi metode" Întrebarea se pune: „Eventual, de unde ar putea să
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
puțin abstracte, ci ca adevărate izvoare de noi cunoștințe, ca punct de plecare pentru o susținută activitate de căutare și de aflare a adevărului istoric cu forțe proprii. Din acest punct de vedere ele Îndeplinesc o importantă funcție euristică, de revelare a adevărului. Contactul direct cu documentele sau cu vestigiile istorice, investigarea acestora cu atenție, Îi ajută pe elevi să reconstituie sau să recreeze fapte și momente importante din trecutul istoric, să observe În detaliu și să analizeze, să confrunte și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
-lea î.Hr., după care a fost disputată și demontată de unii scriitori creștini din perioada timpurie și înlocuită de doctrina propusă de Sfântul Augustin în Cetatea lui Dumnezeu. Ațintindu-ne privirile spre viitor, „creștinătatea (...) a jucat un rol primordial în revelarea puterii noastre de creație” (p. 55). Această concepție exprimă diferența semnificativă între mentalitatea occidentală și cea răsăriteană cu privire la finalitatea creativității și la rolul participanților ei în proces. Pentru hinduși (1500-900 î.Hr.), Confucius (cca 551-479 î.Hr.), taoiști și budiști, creația a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a Vechiului Testament, este timpul lui Dumnezeu-Tatăl de la Adam la Noe. Atunci, oamenii trăiau după legile trupului, în frică și în sclavie. Cea de-a doua, vârsta grației divine, a Noului Testament, este timpul Fiului: el ține de la Elizeu până la revelarea lui Hristos; în cursul acestor veacuri, oamenii trăiesc după trup și spirit în credință; o a treia epocă, decurgând dialectic din cele două precedente, se deschide pe timpul monahismului sfântului Benedict: timpul Sfântului Duh care va fi trăit în milostivire în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trăiesc dacă tot trebuie să mor, eu Michel de Montaigne - și o și știu, dat fiind că am experimentat îndeaproape acest adevăr devenit de atunci nu atât o seninătate cât o proximitate crescută. Accidentul nu-i o reconciliere, ci o revelare; nu o pace dobândită, ci o declarație deschisă de război. încă de la vârsta de douăzeci de ani, Montaigne afirmă că experimentează corporal acțiunea morții asupra lui: începutul declinului, anunțarea sfârșitului. Această problemă n-a fost niciodată rezolvată în timpul vieții. Cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
platitudini și amendează câteva vechi păreri care circulă în legătură cu prozatorul nostru. Transcriu aici o frază a lui Ungheanu care-mi pare esențială: „Mihail Sadoveanu descoperă acel fel de conflict și spațiu pe care l-am numit convențional londonian, deschizând prin revelarea unei geografii umane, nesesizată de precursori, largi porți unei proze eliberată de ticurile intrigii sentimentale și ale solilocviilor psihologice” (subl. n.). Stilul lui M. Ungheanu e un stil rezistent și dur, fără suplețe, dar cu ascuțișuri de silex. UN PEDAGOG
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
călătorie, Anul trecut în Calabria (2002). În 2002 a fost distins cu Premiul „Octav Șuluțiu”, decernat de revista „Familia” . Stilist remarcabil, excelent observator al vizibilului, adevărat maestru al descripției sugestive și simpatetice, subtil iscoditor al percepțiilor și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici multă observație, descripție minuțioasă, vizualitate pe îndelete cercetată, cât
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
pagini vii, convingătoare, în care stringența logicii, inteligența inventivă și asociativă, subtilitatea deducțiilor, efervescența spirituală sunt dublate de o ironie savuroasă, ce incendiază tonul până la pamflet și invectivă. Un ingenios joc al aluziilor și insinuărilor, al disimulării, urmat brusc de revelarea adevărului, folosirea doctă a figurilor de stil, dar și a expresiilor de coloratură populară definesc și concretizează atitudini, idei, intenții. Devenit memorialist în ultima parte a Istoriei Besearicei...., M. conturează un tablou afectiv al epocii, cu personaje prinse cu umor
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
perpetuă nostalgie a desăvârșirii. Remaniindu-și operele, în 1965 restauratorul lucid din Cântece tăcute nu se mai identifica emoțional cu cel care altădată vorbea de partea hipnotică a poeziei, adică de starea de grație, irepetabilă, echivalând cu arătarea sau cu revelarea. Autenticul M., deschizătorul de perspective noi în care Basil Munteanu vedea un primitiv rafinat, trebuie descoperit în primele ediții. Poezia lui Adrian Maniu [...] e triumful stilisticei și al manierei. Aci nu există un conținut și un stil, ci maniera însăși
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
estetica hegeliană, cunoscută fie direct, fie prin intermediari francezi. Delimitată net de știință, care se dedică utilului, arta se bazează, în concepția criticului român, pe principii absolute, deduse din evoluția literară. Situată între percepție și inteligență, ea are ca scop revelarea unei „aparințe frumoase”, a unei „forme a idealului”, pe care o ia din lumea înconjurătoare. Manifestare a spiritului omenesc, arta nu este imitație, ci creație, iar influența ei socială e mare, teatrul mai ales fiind un mijloc de educație. De
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
ori polițiste (abordat însă prin parodiere inteligentă a genurilor respective) și, pe de altă parte, filonul predilect al umoriștilor specializați: universul cotidianului prozaic, anodin, viața de birou, viața de familie, conviețuirea în imobile supraaglomerate ș.a.m.d., ambianțe propice pentru revelarea comicului. Spirit ludic, J. e un fantezist cu resurse. Prozele SF au întotdeauna un tâlc moral și umanist, chiar dacă strecurat discret. La fel și prozele umoristice „intimiste”, în care autorul promovează o satiră - benignă, fără sarcasm, dar bine țintită - la adresa
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
prin înstrăinarea față de orice aspect ținând de iudaism. Prin aceste atitudini Marx nu își exprima, în realitate, o eventuală adeziune la pasiunile momentului. Dimpotrivă, dezicându-se atât de violent de problemele a lor săi intenționa depășirea lor totală, definitivă, prin revelarea unei alte imago mundi emancipate de cercul închis al alterităților, al gândirii naționaliste, teologico-ideologice. Marxismul e un prometeism care, recuperând o origine și proclamând un timp viitor, își propunea să scoată omenirea dintr-o lungă habitudine, aceea a istoriei trăite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
demonstra cum, paralel cu rațiunea, un rol la fel de important în desfășurarea unei vieți îl are subconștientul. Accentul epic cade pe relatarea unei experiențe senzaționale, care determină o activare extremă și o purificare a psihicului eroului (un medic), având ca efect revelarea și cristalizarea unei neobișnuite puteri terapeutice. Un roman al orgoliilor excesive și al pasiunilor contrariate este Invitația la vals. Conduse de false reprezentări despre sine, cu o teamă exacerbată de a nu fi subordonate și umilite, personajele ajung, în pofida profundului
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
false reprezentări despre sine, cu o teamă exacerbată de a nu fi subordonate și umilite, personajele ajung, în pofida profundului sentiment de dragoste care le leagă, să se distrugă reciproc. În prim-plan se află reconstituirea unui proces de autocunoaștere, de revelare a unor disfuncții și antagonisme interioare, de ale căror efecte protagoniștii devin conștienți abia în final, când din pragul morții privesc înapoi. D. știe să capteze atenția cititorului prin intensificări ale actelor și trăirilor generatoare de dramatism și tensiuni, creând
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]