406 matches
-
Cu dinții, tîrfă, cu dinții. În tîrfa/ asta de viață crinii sînt albi/ doar în noaptea paharelor!"". (ibidem) Pascal e înfruntat prin antifrază, adus în fața agoniei umane, înfățișate fără menajamente. Se află aci, după toate probabilitățile, și o zvîcnire plebeiană, revendicativă, în fața aristocraticei culturi. Suferința generală a condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal// dar n-ai spus trestie de carne,/ de vîrtejuri de nervi/ de celule care încremenesc de frică,/ care
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Ion Simuț Istoria intrigii senzaționale dintre Dan Botta (inițiatorul conflictului) și Lucian Blaga nu e cuprinsă în întregime în volumul celui dintâi, Cazul Blaga (1941), nici cu propriile puncte de vedere: lasă deoparte preambulul din notițele lui răutăcioase și sfidător revendicative a paternității unor idei. Toată desfășurarea de forțe și risipa de cuvinte nu sunt reprezentate fidel nici în volumul Plagiatul la români (Chișinău, 2004). În fiecare din cele două cărți apriga confruntare este redată secvențial și, deci, lacunar. Am încercat
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
un moment dat, pe o pajiște lăturalnică, grupuri pestrițe de demonstranți fraternizau cu reprezentanți ai forțelor de ordine în jurul unor sticle cu virtuți euforizante. Convivii intonau viguros ,C-așa beu oamenii buni!", lăsînd la o parte, pentru un timp, strigăturile revendicative și sudălmile antiguvernamentale. Era cald și era consens". Asta-i viața: o pauză cît o zi de post între două lucruri făcute - eventual... - cu temei. |stimp, ce face cultura, ce fac, adică, finii cronicari? Merg pe vîrfuri, să nu-i
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
într-o trâmbiță de alarmă. Am văzut în scriitor un element dinamic, un răscolitor de mase, un revoltat, un pricinuitor de rebeliuni. Am văzut în scriitor un semănător de credințe și un semănător de biruinți". Dimensiunea socială, aspirația politică, turbulența revendicativă îl plasează indubitabil pe Goga în categoria romantismului major. Crezul său artistic sintetizează într-o viziune unică mesianismul, ideea de specific național, sensul eroic al luptei patriotice. Pentru el, "literatura trebuie să izbucnească local, vulcanic, din rărunchii unui popor, căci
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
unor asemenea episoade recente li se cuvenea o tratare mai detaliată, remarcă pe care o putem extinde și asupra figurii unui protagonist al slăvirii geniului Carpaților și în genere al retoricii național-comuniste, care este bardul de la Bârca, revenit și el, revendicativ, în actualitate. În încheierea deosebit de merituoasei d-sale exegeze, Alexandra Tomiță a avut gîndul oportun de-a introduce un Epilog închinat situației actuale a unor lideri ai protocronismului. Să vezi și să nu crezi cît de benefică poate fi tranziția
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment. Spectacole de grup Cele mai frecvente forme de acțiuni colective din ultimii ani, de performance în grup, au fost cele represive și cele revendicative. Capetele lor de serie sînt invaziile de mineri și marșurile sindicale. În primul caz, deși este vorba de o agresiune oarbă, de o barbarie imposibil de explicat și cu atît mai puțin de justificat, spectacolul ei oferă nenumărate posibilități de
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
de relații și titluri, de grade dacă nu până și de farmec social. Cu toate că P.N.Ț.C.D.-ul nu s-a autointitulat vreodată partid "justițiar", așa a fost văzut atât de către cei vizați, cât și de aceia care, în tabăra revendicativă, așteptau o profundă purificare a vieții politice naționale. Cine a participat la vreuna din manifestațiile P.N.Ț.C.D.-ului sau a frecventat Piața Universității, a remarcat cu siguranță componența socială modestă a participanților, predominanța vârstnicilor, a femeilor, adolescenților. Totul părea
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
de la Onești din anul acesta a adus din nou în discuție eterna problemă a raportului dintre "generații" și a provocat, în mare, aceleași previzibile jerbe verbale. Discuția în cauză înseamnă de obicei, în România anului 2006, înfruntare polemică și discurs revendicativ. Există pe această temă o întreagă bibliografie de specialitate, mai ales franceză, dar ea rămîne ignorată cu superbie; cel puțin pînă acum, observăm mai ales vocația interjecțională a disputei, evocarea confuză și vagă de argumente literare pentru mascarea unor pulsiuni
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
-lea. Pentru că pe agenda actualului Papă nu mai figurau, ca la predecesorul său, bătăliile împotriva comunismului și pentru înlăturarea dictaturilor de tot felul, ci puncte nevralgice ale postmodernității precum, "abolirea celibatului la preoți (catolici, firește - n.n.), apoi homosexualii tot mai revendicativi, hirotonirea femeilor, fertilizarea in vitro, euthanasierea", asupra cărora trebuia să se pronunțe fără echivoc. Nu este de colea să prezinți într-un roman moartea, înmormântarea și luptele pentru succesiunea actualului Papă. Dar să nu uităm că, într-o carte anterioară
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
au și o doză de dramatism, măcar și numai pentru a salva cunoscuta relație dintre luciditate și dramă. III Cele mai frecvente forme de acțiuni colective de la începutul anilor '90, de performance în grup, au fost cele represive și cele revendicative. Capetele lor de serie sînt invaziile de mineri și marșurile sindicale. în primul caz, deși este vorba de o agresiune oarbă, de o barbarie imposibil de explicat și cu atît mai puțin de justificat, spectacolul ei oferă nenumărate posibilități de
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
Gheorghe Grigurcu Valeriu Bârgău aparține, evident, filonului rural al poeziei noastre. Filon foarte bogat, care a cunoscut o neîncetată evoluție, de la barzii nostalgici și revendicativi, care aduceau și un decor etnografic, precum Coșbuc, Goga, Cotruș, G. Rotică, Beniuc, la grandioasa viziune cosmică a lui Blaga, precum o cupolă a întregii noastre poezii naționale, trecînd prin caligrafia eseniană a unui Zaharia Stancu ori blagiană a unui
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
măi obosit, măi despuiat /îți înțeleg umorul: / cîtă iubire-atîta verandă!" (Domnită Maria). Umorul e un frig moral, care apare prin modalitatea indirectă a desprinderii discursului de emoție, prin abandonarea lui în automatismul suprarealist, avînd, în acest context sensibil, o încărcătură revendicativa. Prin absurdul pur, poetul ajunge la o impersonalitate caricaturala, deci paradoxal tendențioasa: " copilul meu are o mie de porecle, / fragile și cuminți, precum diminețile mele - / copilul meu, e un epitaf malițios / care merge la serviciu, lîngă Hubertus - / în timp ce lăuntricul meu
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
pînă la pitoresc, silința să de-a părea european cu prisosință ("mai catolic decît papă"), pornind din aceleași impulsuri de inferioritate socială ce dorește a se autolichida. El însuși cultivator al excesului, al unui barochism moral hiperbolizant, al unor fervori revendicative ce sparg necruțător tiparele, în virtutea unui clocot vulcanic al sufletului de "obidit", se arătă ofuscat de peisajul sufletului slav. Se comportă aidoma unui japonez sau negru, ce respectă modă învesmîntării occidentale cu mai multă scrupulozitate decît un occidental: Adevărul este
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
minim al conștiinței stării în care se află. 9. Eliminarea paternalismului ca argument al neimplicării guvernanților în viața comunității: raționalizarea preferată pentru un totalitarism echivalent, cel al indiferenței cinice. De cealaltă parte, sunt temeiuri să credem că o conduită punctual revendicativă a individului constituie, dincolo de rezultatul concret, o sursă de robustețe psihică și de autocunoaștere. Imobilismul lui actual nu face decât să-i întrețină și să-i adâncească angoasa multiformă care transpare în anomia socității, în cultivarea nemulțumirii ca mod de
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
C. M. I., A. M. și cititorii lor, între aceștia M. M. însuși, erau "nimeni". Și încă: citatele și comentariile celor doi autori se vedeau în pagini fără să existe, ca neant vorbitor, "nimic", vorba lui M. M. Eu susțin orice autor "revendicativ", începând cu dl M. M., dacă are argumente textuale cu valențe informative și interpretative. Literatura critică românească, chiar aceea de "top", nu excelează în corectitudinea recunoașterii paternității ideilor, a cronologiei și enunțării acestora, în context universal și național (e și
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
Cum, necum, lectura te prinde și se întîmplă chiar să descoperi fragmente de o poezie rafinată, momente memorabile, imagini de film de artă. Mai ales în ultimul volum, Grădina Icoanei, cel mai reușit estetic dintre toate, poate și pentru că urgența revendicativă și setea de adevăr ale personajului principal s-au mai potolit, găsim pasaje de un onirism delicat, demne de orice antologie a scrisului frumos. Toate figurile trecutului ante-comunist despre care Iustin Arghir încercase să afle adevărul sînt invocate de un
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
asumat și tu, intelectual cinstit, slujitor al (uto piei) ma ximalismului etic, dacă nu neapărat o halcă babană, „ca toată lumea“, măcar o partitură decentă în marele concert! Repet: mă umilește ucigător neputința de-a le de monstra adolescenților, pe drept revendicativi astăzi, rațiunile care ne-au ținut pe noi, cincantenarii și sexagenarii de acum, departe de mirajul politicii, suspicioși față de ofertele ofi ciale, reticenți la demnități etc. În comunism, bruma elitară a fost educată să-și vadă de cultură, adică să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe Lucian Hanu (al cărui fiu, cândva licean, a câștigat acum bursă de maste rat în Anglia) și mi s-au oferit (întru penitență?) cărțile lui Artur Silvestri... Față de toate astea, faptul că m-am contrat, potrivit obiceiului, cu înțepăturile revendicative ale lui Radu Aldulescu, că Antoaneta Tănăsescu, după ce mi-a dat, în timp, atâtea dovezi de prietenie, mi-a taxat rece peste umăr indiferența la corespondența lui Lewis Carroll, ori că Nicolae Breban m-a străpuns cu ochi neguros și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
al grozăviilor tranziției de azi. Procedeul e atît de literar, iar pretextele reale atît de estompate, încît avem impresia că toate aceste tablete nu sînt decît exerciții stilistice ale unui romancier în vacanță. Nu vom întîlni decît foarte rar concretețea revendicativă a pseudo-dialogurilor argheziene din Bilete de papagal, deși o paralelă s-ar putea face între acel tip de jurnalism capricios practicat de poet și tabletele de prozator ale lui Constantin Țoiu. Același joc cu personalități scindate e de găsit și
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
Ziua se sfârșește și Încerci să Încapi În ea ca Într-un pat al lui Procust. Mâine În cimitirul de locomotive o veți lua de la capăt, râșnind fiecare cum poate la utopia asta a filmului, „aristocrați” nemulțumiți, cu aere puternic revendicative, numai buni de surghiun. În Siberia filmului, firește. Cadru după cadru, secvență după secvență, unicul mod de a pune timpul În conservă. E vară, 21 iunie, e soare, ții În mână un coș de căpșuni, și zilele curg. Comitetul Politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru spălatul rufelor. Îl strig. Tresare. Se uită la mine cu o obrăznicie agresivă" (Agatha Grigorescu Bacovia, Poezie sau destin, CR, p.116). De aici lucrurile curg oarecum de la sine, doamna Agatha merge la autoritățile locului și are o izbucnire revendicativă, privește "drept și cutezător" spre mai marele cartierului și-i spune următoarele: " Tovarășe, soțul meu, poetul Bacovia, are din partea Consiliului de Miniștri o pensie de onoare din ianuarie acest an. Nu poate avea și onoarea unei împrejmuiri a locuinței sale
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
directorul și de consiliul de administrație responsabilizați cu salariile acelea care nu există decât în feeriile de basm, atât de iscusit aduse în atenția fermecată a umanității de frații Grimm. Nu departe se aude cu intermitențe vuietul mulțimilor la mitinguri revendicative, cer salarii, apă caldă, indemnizații de peste vară și de peste iarnă, creșterea grijii statului. Stau ca un Cezar al melancoliei și socotesc cam ce dimensiune are în centrimetri cubi milionul și jumătate pe care îl iau lunar și reamintesc lumii că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe la congrese pentru toate funcțiile mari din partid: i-a fost competitor lui Tăriceanu, lui Valeriu Stoica și lui Stolojan. De fiecare dată a pierdut, numai că lucrul acesta nu l-a oprit să spună într-un stil vioi și revendicativ ceea ce avea de spus. Care ar fi atunci susținătorii lui Crin Antonescu? Aș zice că aproape nimeni. Crin Antonescu spune adevărurile unei guvernări cu o serie de corigențe pe care le știa demult și le-a trecut cu vederea pentru
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a unui act social, civic sau cultural, ori bunăstarea spirituală pe care ți-o poate da ieșirea din nebunia unei curse infernale după avere. Nu mă bântuie convingeri comuniste, nici măcar poveștile social-democratice despre corectitudini politice nu îmi dau neapărat fiori revendicativi. Totuși cred că există limită în toate. Că morala publică se întemeiază pe egalitatea de șanse într-o societate democratică în care legea dă fiecăruia cadrul legal de intrare în cursa competițională. Fie că ești investitor mic sau mare, fie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
atât de pestrițe. Ori să mă fi mințit domnul Ialomițeanu ? Cei din jur invocau diverse excepții ce se făcuseră pentru fiul lui X, pentru nepotul lui Y, pentru ginerele lui Z, cu o mare lăcomie de amănunte și cu tonuri revendicative. Oamenii aveau dreptatea lor, X, Y, Z erau nume cunoscute care ceruseră insistent războiul (dinadins nu le notez, știind că odată și odată aceste pagini vor vedea lumina tiparului și eu nefiind un Saint-Just din fire), iar acum își puneau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]