770 matches
-
o mai caut, rugându-mè, astèzi! tocmai astèzi când mirosul cel nou, ca o boalè rușinoasè pe care vrei s-o ascunzi, nu-mi dèdea pace, Ioana este o fatè potrivitè pentru tine! mi-a spus alunecând încet cu palma peste reverul de la sacoul meu, împotrivindu-se slab în timp ce eu încercam s-o îmbrèțișez, E față potrivitè pentru tine! repetè încet, nu i-am vèzut privirea când a spus asta preocupat fiind de mână și de degetele ei, De ce vrea oare sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nelocuite... ― Ei, asta-i bună! sărea Galib, aruncându-și ciubucul. Ce treabă ai cu insulele alea? Sunt doar niște biete bancuri de nisip. Cum se umflă Dunărea, nu se mai vede nimic. Taie, taie! Kutuzov își scuturase o scamă de pe rever și continuase: ― Scrie, pisar: ...nelocuite înainte de război... fiind mai apropiate de malul stâng... ar trebui să aparțină Rusiei. Galib se ridicase și începuse să gesticuleze îndreptându-se spre ușă. ― Generale, cu tot respectul, dar nu pot să accept așa ceva. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a unui director, a spus Alison, fiind rândul ei să se uite la ceas. Și am întârziat foarte mult. — Da? A cărui director? —Jack Phelps. De la Impacta. Îl știu bine. Bărbatul s-a aplecat și a cules un puf de pe reverul lui Alison. —Și eu îmi caut o asistentă. Ai fi interesată? Alison nu era deloc interesată. Nu în legătură cu postul propus. Jack Phelps era un șef foarte drăguț, iar Alison era și plătită, și tratată bine. În schimb, era interesată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ringul de dans principal și un balcon care se Întinde pe două laturi. Podiumul DJ-ului este pe a treia latură. Muream de nerăbdare să dansez, dar aveam noua mea haină din piele de leopard, lungă până la glezne și cu revere mari - gen anii ’70, luată de la second-hand - și nu mă puteam hotărî dacă să o las deoparte sau să o duc la garderobă. În schimb, Tom a jurat că o va păzi ca pe ochii din cap, iar el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dintr-un cartier sărac al Kabulului, chinuindu-mă să nu mă ating de ele ca să nu mă molipsesc și eu. Ieșind pe neașteptate În stradă, m-am trezit față În față cu o tânără care Își făcea de lucru cu reverul unei haine lungi până la pământ și groaznic de urâtă. Își ridică ochii spre mine și tresări când m-a recunoscut. — O, sal’tare, Îmi zise. Am știut de-ndată că era prietena celulitică a lui Naomi. 10 Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
modă. Acela eram eu. Nu departe, atârna pe un umeraș și rochia potrivită, simplă și elegantă, pentru femeia modernă. Iar domnul preocupat de carieră trebuia să poarte un costum de culoare neagră, cu dungi discrete. Acela era tata. Sacoul avea reverul lat și pantalonul cădea lejer. La magazinul de îmbrăcăminte, tata nu socotea. Calculatorul arăta oricum cifrele în neregulă, cele pentru oameni cu bani. La magazinul de îmbrăcăminte tata avea numai fantezii care îl făceau să zâmbească. „La noi există parchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai ales după ce Garamond lansase Proiectul Hermes. Pentru Belbo, lucrurile stăteau altfel. Mi-am dat seama foarte clar după ce am scotocit printre multele lui fișiere. FILENAME: Răzbunare teribilă răzbunare Ea sosește așa. Chiar dacă e lume În birou, mă ia de reverul hainei, Își Întinde fața și mă sărută. Ca Anna aceea din cântec, care, când sărută, stă În vârful picioarelor. Mă sărută ca și cum ar juca la flipper. Știe că asta mă jenează. Dar mă dă În spectacol. Nu minte niciodată. „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se promitea veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma camionului care umplea centrul Botoșaniului cu claxonul său răgușit. Mai înainte de cimitir, coșciugul a fost depus în biserică. S-a făcut o slujbă, cei apropiați au plâns, soția i-a aranjat răposatului reverele costumului. Răposatul i-a dat peste degete: trebuia s-o faci când era cazul, nu acum! După înmormântare au început negocierile pentru vânzarea apartamentului de patru camere, astfel încât să se aleagă cu ceva și copiii. Se lăsă cu scandal. Norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
altă impardonabilă impolitețe, după venirea neanunțată : să ignore vorbele pe care i le-a adresat, doamna casei. Profesorul nu mai are vreme să cumpănească lucrurile, pentru că Yvonne încearcă să se ridice pe genunchii lui, agățându-i-se cu unghiuțele de reverul hainei. Nici atunci când răbdătorul tată o dă jos și o lasă să facă în jurul gheridonului câțiva pași, ținând-o de mână, grijuliu și stângaci, ea nu catadicsește să se poarte cuviincios, ca o persoană ce ia parte la o sindrofie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spre mine adică, pentru că percepeam un iz neplăcut al gurii, ieșindu-i prin buzele întredeschise și de un indecent roșu vânăt, ce se amesteca însă, într-un mod inimaginabil, cu un parfum Heliotrope blanc, cu care își îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că se dădeau în vânt după el liceenii în junețea mea - hélas ! - îndepărtată. Când și când, scutura capul ca să-și așeze pletele foarte negre și foarte lucioase, scuturându și pe umeri mătreață. Sila mea îmi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil de albă. Jucăm ping-pong. Nu pot să-l las să mă bată, pentru că e tămîie, dar nu se supără, ba chiar pare să se amuze. Îl Învăț să lovească cu reverul și să nu mai urmărească bila cu paleta, ca un handicapat (rîde iar), cînd servește. — O arunci În sus și stai cuminte, nu dai din gheare, pînă cînd Începe să vină Înapoi și ajunge În dreptul tău și atunci o lovești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Alex, care se vedea pe sine ca o luptătoare, se simțea singură, amenințată, respinsă. Tom a fost cheia, darul picat din ceruri, noul obiect al dragostei. (Alan îl adusese în brațe pe Tom la Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ochi înguști, de un albastru deschis. Se îmbrăca, asemenea tatălui său, în costume de modă veche, cu vestă. (Numai că, în timp ce tatăl își comanda costumele la cel mai bun croitor din Dublin, Emma le cumpăra de ocazie.) Purta gulere cu revere răsfrânte și lavaliere și un ceas cu lanț (moștenit de la tatăl lui). Ca să imite pince-nez-ul tatălui, folosea ochelari fără rame, cu lentile înguste. Arăta ca un cărturar și ca un gentleman. Dar era și sportiv. Tatăl lui fusese un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
probabil, o fată foarte bogată. Dorothy i se adresă lui Tom (a cărui prezență, alături de Anthea, o enerva): — Gata, acum am eu grijă de ea. Tom se ridică. Anthea se ridică la rândul ei și-i spuse, ținându-l de reverele pardesiului. — Tom, n-am să uit niciodată că în seara asta ai fost alături de mine. O, Tom, de-ar fi totul bine pe viitor! O să mă retrag acum. Noapte bună. Anthea se reîntorsese în York cu sufletul plin de Joey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cașcaval cu puțin piper?... Afară, dincolo de fereastra înaltă, unde se vede înălțându-se coroana unui copac, vrăbiile zburătăcesc tot mutându-se de pe o creangă pe alta și ciripesc asurzitor. Aplecat servil către domnul Panciu, Chițu observă jegul lucios de la îndoitura reverelor. Profesorul poartă un costum bleumarin cu dungulițe albe, la două rânduri. Se gândește că le va spune celorlalți amănuntul ăsta. Și o să mai adauge: La fel de slinoasă e și cravata. Se vede că n-o dezleagă niciodată. Doar slăbește nodul și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
necunoscut. Cu țipete de păuniță, omenirea Îmi scoate febra din trup. De pe mîinile Împreunate cad zgomotoase rugile, În vreme ce o pușcă de vînătoare e pregătită să tragă. Îmi ridic duhul de la pămînt, Îl curăț de praf și mi-l așez la rever, dar un Întreg regiment de nebuni Îmi șoptesc: După ce vei primi harul să nu te culci pe-o ureche, să oblojești În palmele-mpreunate cu de-a sila cîntecul de cocoș!" CÎnd umbra mea va moși alte umbre, cînd nesfîrșitul meu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
din Dej, licențiat în drept, plus facultatea de litere și filozofie. Fără partid, revizor școlar inamovabil. Când a apărut în orașul Ismail, îmbrăcat ca-n occident, lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice ale prefectului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în drept, plus facultatea de litere și filozofie. Fără partid, revizor școlar inamovabil. Când a apărut în orașul Ismail, îmbrăcat ca-n occident, lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice ale prefectului de atunci, Ștefan
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor, fiindcă femeia nu făcea altceva decît să țină În brațe tot ce scotea scamatorul din pălărie, sau din mîneca hainei, sau din gură, sau din rever, sau din buzunarul interior al hainei; era un tip dat dracului, acum scosese trei porumbei dintr-un buzunar unde mai Înainte nu era nimic. Bineînțeles că ștrengarii nu se astîmpăraseră și ba trăgeau cu praștia, ba suflau pietricele prin țevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bagaje, dar apăru Îndată un alt bărbat, cu chipiu și spuse că de bagaje se ocupă el, atrăgîndu-și ura șoferului; În aceeași clipă Își făcu apariția Încă un bărbat, al treilea, cu chipiu și o plăcuță cu număr prinsă pe reverul hainei, asigurîndu-i că are el grijă de mașină și Încercînd să obțină un bacșiș, dar Carlos Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să i se plătească un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dea semne de nervozitate fiindcă firele de tutun i se lipeau de buze, Lalo Bello parcă uitase unde se află și - să nu-ți vină să crezi - Începu să scuipe fire de tutun care ar fi putut să nimerească pe reverul englezesc al costumului de comandă al bietului Juan Lastarria, care avu ideea strălucită de a se apăra aprinzîndu-i țigara cu bricheta lui de aur la fel ca a lui Juan Lucas. Fericit că-i venise ideea asta, Lastarria Întinse brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tragă capota automobilului sport, Îl asigură bine În toate părțile și pe urmă se sui urmărită de privirile nedumerite ale paznicului, care stăruia acum să-i arate o plăcuță cu o reclamă pentru coca-cola pe care o avea prinsă la rever și care, dacă aveai timp să-l crezi, Îi dădea dreptul să păzească toate mașinile care opreau În fața barului și asta de șapte ani, nu de ieri, de alaltăieri. Plăcuța cu firma coca-cola o mai liniști puțin pe suedeză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aplecată, uitîndu-se În jos și Întrebîndu-l pe Julius dacă-i plăcea să meargă la altă școală, Îți place noua uniformă? „Termină dracului odată!“, strigă Bobby și pe covor se Împrăștiară o mulțime de ace. Victoria se ridică pentru a desena reverul pe stofa hainei, avea lacrimi În ochi și era foarte palidă. Bobby vru să-i ceară iertare, dar Peggy era de vină și atunci repetă: termină dracului odată! Încercă s-o dreagă imediat: era așteptat, Întîrziase foarte mult avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimic, dar a fost un om adevărat“, rosti evreul tare, pe un ton autoritar, „un om care a cheltuit cînd a avut și n-a lăsat să-i scape nimic!“. Aici făcu o scurtă pauză, Își prinse cu ambele mîini reverele elegantului său pardesiu și se legănă ușor Înainte și Înapoi, de pe călcîie pe vîrfuri, zîmbind cu zîmbetul său amar, de cunoscător. — Da, domnule! spuse el imediat pe un ton ferm și convingător. Da, domnule! CÎnd o să mă aflu acolo, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frumos ce avea mîndria și grația unei flori. Se opreau din cînd În cînd și se priveau neclintiți cîteva clipe. Acum ea Îi vorbea cu un reproș poznaș În glas, Îl dojenea, Îl zgîlțîia cu blîndețe de umeri, Îi Împreuna reverele bogat Împodobite cu blană ale paltonului și-l amenința cu degețelul Înmănușat. În tot acest timp, bărbatul o privea rostind puține cuvinte, dar sorbind-o din ochii mari, negri, În care ardea neîncetat flacăra mistuitoare a morții și care parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]