584 matches
-
cănii Slurpee, după care am clătit-o. Și în timp ce mă sprijineam de poliță mâinile mele au interceptat vibrațiile silențioase ale spălătorului de vase Miele camuflat între panourile din lemn de cireș. Vibrațiile erau liniștitoare, dar zbârnâitul mașinii care împrăștia frunzele reverberând în jurul casei și în dreptul curții m-a făcut să privesc prin peretele de sticlă. Și atunci mi-am amintit de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul. Am ezitat înainte de a accepta faptul că nu mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înțeles că nu era legată de nimic în particular, mirarea se dezintegră în teamă. Urmată de o durere îndoliată și de ecourile ascuțite ale unui trecut pe care nu voiam să mi-l amintesc, astfel încât m-am concentrat asupra predicțiilor reverberând în sinea mea, pe care, din cauza naturii lor întunecate, eram nevoit să le ignor. Negarea totală mă salva grațios de realitate, doar pentru moment, fiindcă unele linii începuseră să se întrepătrundă cu alte linii și încet-încet o întreagă rețea prindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu vrei să fim o familie adevărată? am întrebat în șoaptă Nu vrei asta? - Vreau să fim o familie, dar... - Dar ce? - Tu nu te-ai purtat ca și cum ai fi vrut-o . Am simțit bătăi puternice în piept, fără să reverbereze. - Îmi pare rău. Îmi pare rău c-am făcut atâta rău. Îmi pare rău că n-am fost cu tine și cu mama și sora ta atunci când trebuia, și nu știu cum aș putea să mă revanșez. Vocea mea era sugrumată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre noi. Scotea niște sunete ca de sugaci. Electricitatea a revenit atât de brusc încât am fost orbiți de lumină. Alarma de incendiu piuia incontinent. Tot ce fusese stins înainte de culcare era aprins acum. Fiecare lumină din casă ardea. Televizorul reverbera asurzitor. Din combina stereo se revărsa o versiune a The Way We Were. Computerul meu pâlpâia. Casa explodase cu lumină. Lumina ne-a împiedicat să vedem dispariția arătării. - Tati, îți curge sânge. Asta a fost Sarah. Mi-am atins buzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lor intelectuale, a dobândirii de cunoștințe fundamentale ca o condiție a autonomiei individuale. Oricare ar fi „lunaparkizarea” culturii, preocuparea educativă pentru pregătirea viitorului capătă o importanță sporită, date fiind incertitudinile și riscurile care ne domină epoca. Utopia înfloririi personale poate reverbera încă, dar acest lucru nu anulează caracterul imperios al regândirii demersului educativ. Or, educația trece în mod necesar prin accesul la cunoștințe, prin impunerea de conținuturi și de metode, prin procese de învățare mai mult sau mai puțin coercitive. Ciclul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Contemporanul, 2 decembrie 1977) TITA Ștefan „Votul nostru-i glas fierbinte Ce din piept îl înălțăm Pentru-al țării președinte Ce cu dragoste-l urmăm.“ („Votul nostru-i glas fierbinte“, România liberă, 20 ianuarie 1975) TOBOȘARU Ion, prof. univ. dr. „Reverberează și va reverbera timp îndelungat Raportul președintelui Nicolae Ceaușescu, prilejuit de cea de-a cincea Conferință Națională a Partidului Comunist Român, document de inestimabilă valoare teoretică și practică cu privire la analiza stadiului actual al dezvoltării societății socialiste românești și a înaintării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1977) TITA Ștefan „Votul nostru-i glas fierbinte Ce din piept îl înălțăm Pentru-al țării președinte Ce cu dragoste-l urmăm.“ („Votul nostru-i glas fierbinte“, România liberă, 20 ianuarie 1975) TOBOȘARU Ion, prof. univ. dr. „Reverberează și va reverbera timp îndelungat Raportul președintelui Nicolae Ceaușescu, prilejuit de cea de-a cincea Conferință Națională a Partidului Comunist Român, document de inestimabilă valoare teoretică și practică cu privire la analiza stadiului actual al dezvoltării societății socialiste românești și a înaintării României spre comunism
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dădeau o viziune mai clară, ne conturau exigențele acestei întreprinderi. Vedeam oamenii și locurile prin prisma a ceea ce urma să devină text. Eram cumva niște colecționari de vorbe și peisaje, niște aspiratori de impresii, pe care le-am lăsat să reverbereze în voie, să capete prelungiri mai mult sau mai puțin „literare”. Combinarea ulterioară a însemnărilor noastre separate într-o construcție integră și coerentă, evitând pe cât posibil redundanța - un gen de suplețe foarte greu de obținut -, a făcut parte și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să pună umărul la democratizarea țării. Ia sugestia mea ca pe o glumă. Și-a făcut o anumită situație în Suedia, s-a integrat perfect, nu poate fi vorba despre o întoarcere în Rusia în viitorul apropiat, deși sufletul îi reverberează la tot ce se întâmplă acolo... Inga pare să aibă o înțelegere selectivă a lucrurilor. Nu poate judeca, în același spirit critic, fără parti-pris, evenimentele din fosta URSS, după 1989. Dar nu-i mai spun nimic din toate acestea. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
povară. Este o chestiune de optică sau de esență? - În Kaliningrad, mi s-a adresat cea mai aiuritoare întrebare pe care mi-a fost dat s-o aud vreodată: „Pentru ce-am avea nevoie de libertate?”. Această întrebare teribilă mai reverberează încă în mintea mea. Eu aș putea să-mi imaginez că această frază poate fi rostită doar de cineva care s-a născut și a crescut sub stricta supraveghere a stăpânului și deodată a devenit liber. Aceasta este o întrebare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sinea-i; era ceva de genul fiorului trecut din ram în ram și-apoi prin el însuși, în voia căruia se lăsa c-o dulce pace. Sufletul copilului comunica atât de intens cu natura ipoteșteană, încât era copt pentru a reverbera la un fior și mai profund. De aici înainte, purtarea copilului va fi întocmai ca aceea a unei frunze duse de vânt, lipsită de intenția de a se împotrivi. Simțea în aceasta un soi de plăcere, ca atunci când propria-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prezenței umane în univers 193. Dacă primele două au un rol prin definiție muzical, clopotul, care poartă în el mai degrabă sonorități lumești (anunță miezul nopții, incendii sau moartea cuiva), este convertit de poet la stadiul muzicalității sale tipice (inițiale). Reverberând până departe în aerul naturii, el împle cu glasul lui sara194. Rezonând cu natura romantică a poetului, sunetul clopotului provoacă în sufletul îndrăgostitului o stare aproape explozivă: arde-n iubire ca para195. Același sunet dă prin reverberațiile sale magnetice, propagate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
loc=”Cluj” data=”28 nov. ‘77 6 dec. ’77”> Stimate „domnule” Eugen și dragă Eugen, Scurtă și fulgerătoare, „cosmetică” i-aș zice, a fost trecerea matale prin Cluj. Dar a lăsat dâre prelungi care nu se sting ușor și a reverberat ecouri, pe care cu plăcere ți le aduc la cunoștință. Fără a fi interpelați, o mulțime de colegi te-au audiat, plus Dl. Hanga (prof. de Drept roman) au apreciat la superlativ: erudiția matale, stilul expunerii, ineditul și surpriza conținutului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a ascultat... Cînd am auzit c-a murit, am ținut toată ziua candela aprinsă, ba am aprins și lumînări... Cîte amintiri legate de aceeași noțiune, a sărbătorilor de iarnă!... Fiecare drum în memorie, către acele vremi și locuri, face să reverbereze în mine versurile lui Labiș, atît de cuprinzătoare: "Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire;/ M-aștepți cu vinul roșu, voioasă să mi-l dai,/ Dar sînt acum departe, privind în amintire/ O mamă grijulie și-un băiețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Părea foarte îndepărtată în acele momente și își spuse că o noapte petrecută pe munte devenea o nedorită certitudine. Oftă și mai rupse o bucată de ciocolată. O pală de vânt se înșurubă în materialul cortului, iar zgomotul foliei îi reverberă neplăcut în auz... Întoarse încă o pagină. Cartea era scrisă într un ritm alert, noua modă în literatură, autorul fiind deloc interesat de o aprofundare a detaliilor, dar îndrăgostit iremediabil de dialoguri scurte care aveau menirea, în teorie, de a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care eu nu o mai aud. Nici nu mai știu dacă mai sunt și alte perechi în jur care dansează. Dintr-odată nu mai aud nimic. Mi se pare că totul a tăcut în jur și că spusele mele au reverberat în toată camera, în tot apartamentul, în tot blocul, pe toată strada, în tot cartierul! — Te-aș ruga, totuși, să păstrezi asta pentru tine, murmur eu, plecându-mi iar privirea. Va veni cândva momentul să fac public acest lucru, însă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
jos la piciorul lui Ruffolo. — Nu, Vianello, rămân aici cu el. E-un telefon la stația Celestia. Du-te și sună după o barcă. Vianello plecă În pripă, uimindu-l pe Brunetti cu zarva pe care o făcură pașii lui, reverberând În tot spațiul de sub pasarelă. Cât de Încet trebuie să fi venit, dacă Brunetti nu-l auzise până când nu se aflase direct deasupra sa. Rămas singur, Brunetti scoase din nou lanterna din buzunar și se aplecă iar deasupra cadavrului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a Londrii, hi, hi, hi! Măă, la Găgești le-a băgat apă și s-a deschis și supermarket. Supermarketu' OK", accentuează duduița, amuzându-se totodată cu un chicotit cam isteric. Devine brusc serioasă, ba chiar o undă de indignare îi reverberează în glas: "Te iei tu de intelectualii din redacția lu' Evenimentu'? Tu, mă!? Păi ai văzut cine sunt seniorii noștri, care-i senatu' ziarului?" Nu, mă, Nicoleto, și mă doare fix în cur de ei. Nici nu mă interesează cine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prilej trimis din cer. Glasul lui Shingen bubui tunător. Coama albă a căștii sale se scutură Încoace și-ncolo, În timp ce le dădea comenzi generalilor din stânga și din dreapta lui. Cornul sună. Când cei douăzeci de mii de oameni Îi auziră sunetul, reverberând dinspre avangardă către coada armatei, linia de marș se rupse, cu un tropăit general. Și, exact când părea să se dezorganizeze complet, se recompuse În formație solz-de-pește și porni spre armata clanului Tokugawa, În bătaia tobelor. Ieyasu fu uluit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
depărtare se auzi, prin văzduh, sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din Templul Hoyo, semnalizându-le trupelor din tot orașul să fie gata. Auzit În arena sângerosului război, semnalul de corn era un sunet de o groază indescriptibilă, reverberând În ecouri triste. Dar, auzit Într-o asemenea dimineață, glasul cornului era blând și aproape liniștitor. Curând, Mitsuhide se urcă și el În șa. Fruntea lui, la fel ca munții din Kai, era, În dimineața aceea, neadumbrită și aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cât și pe toți ceilalți influențaȚi de el. Noțiunea de coevoluție este deci una de potențare, ceea ce sugerează că toate acțiunile și deciziile afectează ecosistemul social. Niciun individ sau organizație nu este mai puțin puternică, dar fiecare acțiune a entităților reverberează printr-o rețea intricată de interrelații și afectează ecosistemul social. Dar coevoluția înseamnă și responsabilitate, deoarece ecosistemul care este influențat și afectat va afecta și influența la rândul său celelalte entități din cadrul său. Această noțiune nu este similară cu răspunsul
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
actuale. Înțeles uneori ca o cale de dispariție a particularităților și de impunere a unor modele generalizatoare (și, de aici, unele reacții vehemente de respingere), alteori ca o mișcare de unificare naturală a structurilor și modurilor de acțiune, mondializarea a reverberat într-un mod specific și la nivelul strategiilor de realizare a educației. Tendința convergenței modelelor și a realizării unor concordanțe parțiale între mai multe sisteme naționale de educație (sub aspectul conținuturilor, proceselor, validărilor etc.) este din ce în ce mai evidentă. Ceea ce la un
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cunoașterii, despre industrializarea învățământului, despre piața de formareă Sub impulsul conjugat al noilor tehnologii informaționale, dar și al liberalizării capitalului, domeniul educației și al formării intră sub zodia unor prefaceri fundamentale de ordin structural și procesual. Această tendință „externă” poate reverbera, într-un mod specific, și la nivelul dispozitivelor „tehnice” interne, al strategiilor didactice care se vor replia corespunzător. Pedagogicul pare din ce în ce mai ocultat, instrumentalul ocupând întâietatea. Până nu demult, sistemul de învățământ, caracterizat printr-o inerție adesea criticabilă, resorbea tehnicul mai
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
statutul de identitate contradictorie a cosmosului"160. Cu această teză antinomică, ne aflăm, spune Blaga, în sfera minus-cunoașterii, alături de dogmele pe care le-au propus neoplatonicii, creștinii sau gnosticii 161. S-a spus că această natură antinomică a principiului metafizic reverberează în câmpul existențial sau ontologic, "marca sa distinctivă, adică esența sa antinomică, determinând apariția unor echivalente ontologice, a unor forme de ființare asemănătoare..., cum ar fi, de exemplu, antinomia continuu-discontinuu în domeniul fizical (sau mai exact microfizical)"162. Corelația mi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ar lăsa impresia. E drept că poetul practică o formulă mereu în ton cu epoca, dovedind, de la un volum la altul, o capacitate notabilă de autoregenerare; și că, totodată, unele „metafore obsedante” (copilăria, masca, ritul, jocul, convenția și revolta etc.) reverberează adesea în exegeză, devenind „teme” sui-generis ale discursului critic. Dar, pe de altă parte, lirica reprezintă o perpetuă încercare de emancipare a poetului de sub tutela criticului. Livrești, reflexive și autoreferențiale, poemele postulează ingenuitatea ca deziderat intangibil, și nu ca pistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]