KorAP: Find »[drukola/base=reverend & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 15 >

362 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

un umăr sau bătînd ușor cîte un braț. Toată lumea părea să renască În prezența lui, pînă și Elizabeth Shand Își ridică borul pălăriei de pai ca să-i arunce o căutătură maternă și Își țuguie buzele, murmurînd niște dulcegării În taină. Reverendul Davis Își termină discursul formal, fără a se uita nici o clipă În ochii participanților și vădit nerăbdător să se Întoarcă la parohia lui. Bulgării răpăiră pe capacul coșciugului cînd groparii, Îndoiți de șale sub soarele arzător, Începură să arunce În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
ocrotit de Crawford, care ținea cazmaua cu ambele mîini ca pe o rachetă de tenis. — Să-ncercăm să ne calmăm..., spuse Crawford, ridicînd brațele spre ceilalți. Nu sîntem la coridă aici. E momentul să ne gîndim la Bibi. Pe cînd reverendul Davis ieșea cu pas grăbit pe poarta cimitirului, roșu la față de stînjeneală, Crawford strigă În urma lui: — La revedere, părinte. Mulțumirile noastre. Apoi le Înapoie cazmaua groparilor impasibili și așteptă să se Îndepărteze toată lumea. Își trase de la gît cravata din crep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

prezicea bonetul de ordinal, părinții îl dădeau ca exemplu copiilor. Seminarul din Vizeu se deschidea abia în octombrie, dar Oliveira fu dat în gazdă la dascălul Catedralei, Marques Pimentel, vechi prieten al tatălui. Casa dascălului se afla chiar lângă Catedrală. Reverendul Marques Pimentel pregătea copiii lăsați la el în gazdă pentru examenul de toamnă. Bătrânul sacerdot se convinse repede că Oliveira se deosebește de toți ceilalți copii pe care-i avusese în grijă și îi pregătise pentru examenul de intrare în

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

ne pregătim pentru viața în ceruri ducând o viață curată pe pământ. Și când vorbești la plural, despre cine e vorba? — Despre biserica noastră. Templul Sfântului Cuvânt. Suntem o grupare mică. Parohia noastră nu are decât șaizeci de membri, dar reverendul Bob este un lider inspirat, care ne-a învățat multe. „La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.“ — Evanghelia după Ioan. Capitolul unu, versul întâi. — Deci cunoști Cartea sfântă. — Oarecum. Pentru un evreu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
am prea multe legături. — Sper că nu îți râzi de mine, domnule Glass. — Nu, domnule Minor. Nici prin cap nu-mi trece. — Pentru că, dacă îți râzi de mine, am să mă văd nevoit să te invit să pleci. — Mă interesează reverendul Bob. Vreau să înțeleg care e diferența dintre biserica aceasta și restul. El înțelege sensul sacrificiului. Dacă Cuvântul este Dumnezeu, atunci cuvintele oamenilor nu înseamnă nimic. Ele nu au mai multă însemnătate decât mormăielile animalelor sau țipetele păsărilor. Pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
El înțelege sensul sacrificiului. Dacă Cuvântul este Dumnezeu, atunci cuvintele oamenilor nu înseamnă nimic. Ele nu au mai multă însemnătate decât mormăielile animalelor sau țipetele păsărilor. Pentru a ni-l insufla pe Domnul și a ne pătrunde de Cuvântul Lui, reverendul ne învață să ne abținem de la a ne împărtăși din vanitatea vorbirii omenești. Acesta este sacrificiul. O zi din șapte, fiecare membru al parohiei trebuie să păstreze tăcerea deplină și totală, timp de douăzeci și patru de ore la rând. — Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
îi dă telefon doctorului. — Dar cum puteți suna dacă nu aveți telefon? — Mergem la telefonul cel mai apropiat. — Și copiii? Au și ei zile de muțenie? — Nu, copiii sunt scutiți. Ei nu intră în ritual până la vârsta de paisprezece ani. Reverendul Bob s-a gândit la toate, nu-i așa? — E un om înțelept, iar învățăturile lui ne simplifică și ne ușurează viața. Suntem o turmă mulțumită, domnule Glass. În fiecare zi, cad în genunchi și Îi mulțumesc Domnului că ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
trimis în Carolina de Nord. Dacă n-am fi ajuns aici, n-am fi cunoscut bucuria de a fi în Templul Sfântului Cuvânt. Pe măsură ce Minor vorbea, am avut sentimentul că ar fi ținut-o tot așa, ridicând în slăvi virtuțile reverendului Bob, timp de încă șase ceasuri, dar mi s-a părut curios să constat cu câtă grijă evita să pronunțe numele soției și al fiicei sale adoptive. Nu bătusem drumul tocmai de la New York ca să pălăvrăgesc despre True Value Hardware sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
avea accese de comportament irațional, că nu era o persoană cu care nu se putea trăi, că nu avea nebunia ei? Pe de altă parte, poate întregul conflict se putea reduce la un singur aspect, nerezolvabil: Minor credea în învățăturile reverendului Bob, iar Rory nu. Și, pentru că ea refuza să creadă, el începuse treptat să o urască. De unde stăteam, pe sofa, vedeam bine scara care ducea la etaj. Gândindu-mă ce să-i răspund lui Minor, m-am uitat peste umărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Apoi ni s-a oferit o ocazie în Carolina de Nord și David s-a grăbit să profite. True Value Hardware. După aceea, lucrurile s-au mai îmbunătățit, dar apoi, acum vreun an și jumătate, David l-a cunoscut pe reverendul Bob și, brusc, s-au înrăutățit foarte tare... David avea doar șase ani când a murit tatăl lui. Nu spun că e vina lui, dar cred că de atunci încoace tot caută pe cineva să-l înlocuiască. O figură care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
douăzeci și patru la Rețeaua Schizofrenică, n-o să-ți răspundă. Poți să te rogi cât vrei, că Tata nu scoate nici un chițăit. Poți să-i studiezi cuvântul în Biblie, dar Biblia nu e decât o carte, iar cărțile nu vorbesc, nu? Dar reverendul Bob vorbește și, odată ce începi să-l asculți, știi că ți-ai găsit omul. E tatăl pe care l-ai căutat, un tată om, în carne și oase, și, de fiecare dată când deschide gura, ești convins că mesajul vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ani, cred. Înalt și slăbănog, cu un nas lung și o nevastă grasă ca o vacă, pe nume Darlene. Nu știu când a înființat Templul Sfântului Cuvânt, dar nu e o biserică normală, ca aia la care mergeam în Philadelphia. Reverendul se consideră creștin, dar nu spune niciodată de care fel și eu nu sunt sigură că-l interesează religia nici cât negru sub unghie. Important e controlul asupra altor oameni, să-i împingi să facă chestii ciudate, autodistructive și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
David că, după părerea mea, e scrântit și că nu vreau ca Lucy să-i mai asculte tembelismele. Dar, la ora aia, David era deja convertit și nici n-a vrut să mă asculte. Două sau trei luni după aia, reverendul Bob hotărăște că din slujbele de duminică trebuie eliminat cântatul. E o jignire pentru urechile Domnului, zice, iar de acum va trebui să-l slăvim în tăcere. Pentru mine, asta a fost ultima picătură. I-am spus lui David că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
e un păcat, mi-a zis. Dacă nu rostim întotdeauna adevărul, sufletele noastre vor fi oprite la porțile paradisului și azvârlite dedesubt, între fălcile iadului... Așa că am continuat să mergem săptămână de săptămână și, la cam o lună după aceea, reverendului Bob i-a venit următoarea idee genială. Cultura seculară distruge America, a declarat el, și singura modalitate de a repara răul e să respingem tot ce ne oferă. Atunci a început să emită așa-numitele Edicte de Duminică. Mai întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
film. Idiotul se pornise, dar, cu cât cerea mai multe sacrificii, cu atât enoriașilor părea să le placă mai mult. Eu nu știu să fi plecat nici o singură familie... Până la urmă, n-a mai rămas nimic la care să renunțăm. Reverendul și-a încetat atacurile la adresa culturii și a industriei media și a început cu ceea ce a numit „lucrurile dinăuntru“. De fiecare dată când vorbim, înecăm glasul lui Dumnezeu. De fiecare dată când ascultăm cuvintele oamenilor, neglijăm cuvântul lui Dumnezeu. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ales sâmbăta ca zi de tăcere. A mea era joia, dar, cum nu era nimeni în casă până nu venea Lucy de la școală, puteam să fac cum mă tăia capul. Cântam, vorbeam singură, îl înjuram cu voce tare pe atotputernicul reverend Bob. Când Lucy și David intrau pe ușă, trebuia să încep să joc teatru. Le dădeam să mănânce în tăcere, o culcam pe Lucy în tăcere, îl sărutam pe David de noapte bună în tăcere. Nu era cine știe ce. Apoi, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
culcam pe Lucy în tăcere, îl sărutam pe David de noapte bună în tăcere. Nu era cine știe ce. Apoi, după vreo lună petrecută în felul ăsta, Lucy și-a băgat în cap să îmi urmeze exemplul. Avea doar nouă ani. Nici măcar reverendul Bob nu cerea copiilor să se supună, dar fiica mea mă iubea atât de mult, încât voia să facă tot ce făceam și eu. Timp de trei sâmbete la rând, n-a scos un cuvânt. Indiferent cât am rugat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ca un om mare, încât nu a fost nici prea categoric, nici prea convingător. Oricum, nu avea nici o legătură cu el. Legătura era cu mine. Cu mine și cu ea. I-am spus lui David că trebuie să vorbesc cu reverendul Bob. Dacă mă scutea de tăcerile de joia, asta o despovăra pe Lucy, care putea redeveni ea însăși... David a vrut să vină la întâlnire cu mine, dar i-am spus că nu, trebuia să mă văd singură cu reverendul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
reverendul Bob. Dacă mă scutea de tăcerile de joia, asta o despovăra pe Lucy, care putea redeveni ea însăși... David a vrut să vină la întâlnire cu mine, dar i-am spus că nu, trebuia să mă văd singură cu reverendul. Ca să fiu sigură că nu dă buzna nechemat, am programat-o sâmbătă, ziua când David nu avea voie să vorbească. Doar du-mă până la el, i-am spus, și așteaptă-mă afară. Nu durează mult... Reverendul Bob stătea la birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
mă văd singură cu reverendul. Ca să fiu sigură că nu dă buzna nechemat, am programat-o sâmbătă, ziua când David nu avea voie să vorbească. Doar du-mă până la el, i-am spus, și așteaptă-mă afară. Nu durează mult... Reverendul Bob stătea la birou în camera lui de lucru, făcând ultimele retușuri la predica pe care urma să o țină a doua zi dimineață. Stai jos, copila mea, m-a îndemnat, și spune-mi ce te frământă. I-am explicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
eu. Lăsați-mă să mă gândesc, i-am cerut. Totul s-a petrecut atât de repede, că nici nu știu ce să spun. Mi se învârtește capul, îmi tremură mâinile și sunt complet derutată. Nu te teme, copila mea, mi-a spus reverendul. Ai tot timpul din lume. Dar, ca să înțelegi ce fel de plăceri te așteaptă, vreau să-ți arăt ceva. S-a ridicat de pe scaun, a ocolit biroul și și-a desfăcut fermoarul de la șliț. Stătea în picioare drept în fața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
fiu cinstită, era imens - mult mai mare decât ce te-ai fi așteptat să atârne între picioarele unei aschimodii ca el. Am văzut o mulțime de bărbați dezbrăcați la viața mea și, în ce privește lungimea și grosimea, trebuie să pun scula reverendului în primele zece procente. Un mădular de film porno, dacă înțelegi ce vreau să spun, dar câtuși de puțin atrăgător în ochii mei. Era țeapăn și vânăt, dar erecția făcea să se vadă toate vinișoarele și, la lungimea maximă, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie neprețuită și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și organul sculat cu mâna și vânturându-mi-l pe sub nas. Domnul mi-a dat acest dar măreț și sperma care țâșnește din el poate da naștere la îngeri. Ia-l în mână, soră Aurora, și simte focul curgându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
tulburat, dar, pentru că nu avea voie să vorbească până a doua zi dimineață, nu-mi putea pune întrebări. Atunci mi-am dat seama că lucrurile puteau să o ia într-una din două direcții. Mă pregăteam să-i spun că reverendul Bob mă violase. Dacă David ar fi vorbit, însemna că ține la mine mai mult decât la blestematul de Templu al Sfântului Cuvânt. Puteam preda bluza poliției, puteam cere să se facă un test ADN și reverendul avea să fiarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-i spun că reverendul Bob mă violase. Dacă David ar fi vorbit, însemna că ține la mine mai mult decât la blestematul de Templu al Sfântului Cuvânt. Puteam preda bluza poliției, puteam cere să se facă un test ADN și reverendul avea să fiarbă într-un cazan cu ulei încins. Dar dacă David nu vorbea? Rezulta că nu însemn nimic pentru el, că rămânea alături de reverendul Bob, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Nu aveam prea mult timp la dispoziție. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]